Am blog… Si-atat


Promit, e ultima postare pe ziua de azi, desi ma tem ca, daca dau log out, n-o sa mai fiu in stare sa intru in veci pe propriul blog. In nici trei ore, am reusit sa gasesc un nume extrem de original (eu si ceilalti o mie de dinaintea mea), sa postez fara voia mea si, ca o narcisista sadea, mi-am pus o poza cat reclama de pe magazinul Cocor, asa, ca sa nu ma uite nimeni. Tot ce mai ramane de facut e sa-mi dau singura like. Ne vedem maine… Sau poate nu. 🙂

Anunțuri

17 comentarii

  1. „Ai blog… Si atat” de mult ma bucur ca l-am descoperit! „Si atat” de mult ma binedispun povestioarele tale! Cu cata maiestrie reusesti ca, pornind de la niste intamplari simple, obisnuite, de zi cu zi, traite poate de foarte multi dintre noi, sa ne servesti niste delicioase pilule pentru ras! Esti minunata pentru ca faci asta! Pentru ca poti, cu talentul si umorul tau debordant, sa ne abati gandurile apasatoare (fie si pentru cateva clipe), sa ne descretesti fruntile si sa ne aduci un zambet sau poate hohote de ras. Eu, una, rad si in prelungiri, si in reluari si abia astept sa-mi primesc pilulele. Ai grija in continuare de noi, urmaritorii tai, pentru ca dau dependenta!

    Apreciat de 1 persoană

      • „Final”?! Peste 100 de ani! Citesc câteva bloguri care mă binedispun, dar nu comentez nicăieri. Azi l-am descoperit pe acesta, via Mihai Vasilescu,căruia trebuie să-i mulțumesc pentru asta. Oana (îmi permit, că-s mai bătrână), scrii excepțional! Să ne înseninezi zilele mult şi bine.

        Apreciat de 1 persoană

      • Iti multumesc mult, Ana! Ma bucur ca am reusit sa te binedispun si chiar te rog sa comentezi, mi-ar face mare placere. Datorita prietenilor mei (si de pe blog, si de pe facebook), care in sfarsit nu mai sunt timizi, de multe ori sunt mai amuzante comentariile decat story-urile in sine! Te astept! 🙂
        P.S. Si eu ii multumesc lui Mihai (de fapt, am si facut-o) pentru altruismul lui. Putini sunt bloggerii care ii promoveaza pe cei mai putini cunoscuti ca ei (in cazul meu, spre deloc cunoscuta:D).

        Apreciază

  2. Am trecut putin si prin blogul lui Mihai Vasilescu si il consider un rezultat al dorintei de a fi mai mult teribilist decat obiectiv. Tipul s-o fi indragostit de ,,Cronica Carcotasilor,, si a dorit sa fie si el un carcotas. In fapt, s-a constituit intr-unul exacerbat. Orice este prea mult devine de rau augur, cel putin pentru mine. Aici, la tine, totul e cumpatat si agreabil. Si eu sunt carcotas, insa cu numai cu aspecte care ma afecteaza in mod direct si sustinut. Nu e barfa, e o trimitere la blogul lui, despre care ai amintit, deci avand legatura cu subiectul. Sa ai succes la scris si la cititori! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. A, voiam sa mai spun, apropos de carcoteala, ca indreptand toata ziua degetul spre altii, nu-ti mai ramane timp sa realizezi ca trei degete le indrepti spre tine. 🙂 Bine ca nu ti-ai insusit acest prost obicei. Bafta! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Wow, e grozava chestia cu degetele indreptate spre propria persoana! Nu m-am gandit la asta… Cat despre carcoteala, nu stiu daca am reusit sa fiu chiar mereu obiectiva, dar sper sa nu sar calul pe viitor… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s