Au mai ramas trei incercari…


Nu cred ca, in ultima luna, sa-mi mai fi inchis mobilul, insa aseara, dupa ce devenise aproape incandescent, am facut-o. La prima ora, cu ochii carpiti de somn, il pornesc si… Introduceti PIN-ul. Panica… Ma uit la el cu ochi straini si goi. Gol imi era si capul. Au mai ramas trei incercari. “Hai, aduna-te, ca nu e mare branza! Stii ca ai o memorie jalnica, deci nu poate fi decat o combinatie simpla, un an important pentru tine.” Da, dar cand ai prins extinctia dinozaurilor, Marea Schisma si Revolutia de la 1848 plus toata istoria recenta, variantele sunt fara numar. Nu era anul nasterii… Ma panichez si mai tare. “O fi anul ala in care am slabit 20 de kile?” Nu era nici ala! Mai ramasese o singura incercare si aveam la dispozitie 10.000 de combinatii. Nu puteam sa pun si eu 0000 sau 1234, ca oamenii normali, nuuuu, mie mi-a trebuit o chestie complicata! Incep sa-i invidiez sincer pana si pe aia care-si scriu codul PIN pe spatele cardului… Cum singura data pe care o mai tin minte e anul nasterii lui Eminescu, ma pregatesc sa risc. In momentul ala, primesc un mesaj pe facebook.
— Ce faci, dom’le, nu trebuia sa ma suni?
— Buna dimineata!
— Nicio buna dimineata! Ai telefonul inchis!
— Spune-mi ceva ce nu stiu… Cum ar fi codul PIN…
— Auzi, da’ cum te cheama mai stii?!
Ador ironiile si intrebarile retorice, asa ca raspund prompt:
— OA-NA! OA-NA! OA-NA! OA-NA!
Continui fericita:
— Zisa si 62-62…

Anunțuri

5 comentarii

  1. Am trait o experienta asemanatoare cu cardul pentru salarii. Frigiderul era gol, buzunarele goale si eu nu mai imi aminteam PIN-ul. Ce, tu mai stii unde ai pus plicul ala cu numarul secret? Mare greseala ca nu l-am scris pe dosul cardului ca orice om prudent! Am pornit agale spre bancomat cu speranta ca pe drum o sa mi-l amintesc, pentru ca am o memorie foarte buna. Stiam sigur ca sunt 4 cifre… le-am vizualizat… da, dar, ordinea lor care e? Nici formula „Combinari de n luate cate k” nu m-ar fi ajutat pentru ca, dupa a treia incercare nereusita, bancomatul, ca sa ma protejeze de hoti, mi-ar fi inhatat cardul. „Nu-I nimic”, mi-am zis. „Imi ridic banii de la ghiseu… cu buletinul. „Ceee? Ai uitat ca sunt expirat?”, mi-a amintit cu repros afurisitul ala de bulletin. In clipa aia m-au trecut toate frigurile si toate caldurile la un loc. „Nu te panica!”, mi-am ordonat. Ma vad in fata aparatului, introduc cardul si, minune mare, degetele mi se duc automat pe tastele potrivite si ma trezesc cu banii in mana. „Doaaamne, ce memorie buna am!” Numai ca e foarte bine ascunsa si se declanseaza doar in situatii de extrema urgenta. Nici n-ai zice ca am atrofie cerebeloasa… in evolutie, bineinteles! Ai crede poate ca sunt doar un pic distrata…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s