Cucernicia salveaza Romania!


Zilele trecute, m-am nimerit ca musca-n lapte in toiul unei discutii unde lumea povestea cu insufletire despre vacante petrecute in locatii exotice, mai putin eu, care m-am “relaxat” la minus trei margarete, mai exact in apartamentul meu inca aflat in renovare, care seamana perfect cu un teatru de razboi de prin Afganistan. Ca sa evit privirile pline de compasiune ale amicilor, am profitat de un moment de tacere care nu avea sanse prea mari sa se prelungeasca si am deviat discutia spre alt fagas, legat tot de calatorii, insa de alta natura. Mi-am amintit ca niste amici de-ai mei au fost anul asta intr-un fel de team-building evlavios, recte intr-o excursie organizata cu autocarul, la Prislop, la Arsenie Boca, loc care de curand a devenit un fel de “must see”, detronandu-l de departe pe Sfantul Nectarie, care si-a cam pierdut din popularitate de cand a fost exclus din grila de programe a televiziunilor comerciale.
Sincera sa fiu, nu prea stiam cum sa abordez problema, dar curiozitatea a invins si am intrebat direct:
— Ia zi, man, cum a fost in pelerinaj asta-primavara? V-ati intors schimbati? S-a intamplat ceva memorabil?
Omul a ezitat pret de cateva secunde, dupa care mi-a raspuns pe un ton scazut:
— Mdaaa… Mi-au furat fularul in autocar!
— Cine? Fratii intru credinta? Cucernicii aia care erau pregatiti sa parcurga drumul pe coate si genunchi pana la mormantul sfantului?
— Da, mai… Si asta in timp ce cantau imnuri bisericesti!
— Eu am vrut sa te intreb, de fapt, daca ati fost martorii vreunei minuni…
— Pai s-a intamplat si o minune… Pana am ajuns, aia de mi l-a smanglit mi l-a dat inapoi.
— Cum, din senin?
— Ah, nu, inainte am amenintat, asa, in eter, cu afurisenia si am pomenit ceva de flacarile iadului…
Ca sa vezi, dom’le, cum te salveaza credinta!

Anunțuri

6 comentarii

  1. M-am distrat bine, da’ mi-ai adus aminte de patania mea de asta-vara. Inainte sa intru intr-o biserica mi-am dat jos ochelarii de soare si i-am pus in geanta mea Sport, intr-un buzunar la vedere. Cand am iesit… nu-i mai aveam! „Cum, Doamne, in Casa Ta???!!!” Si acum mai vorbesc singur cateodata. Macar prietenul tau a avut parte de „o minune”, pe cand eu… 😦 eu am ramas cu ochii in soare… 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Sandule, ce sa mai zic? Recunosc cu jena ca eu imi tin mainile pe buzunare de cate ori intru intr-o biserica aglomerata. Nu pot sa zic dupa aia decat „Doamne, iarta-ma ca am gandit asa chiar si in casa ta!”, dar nu toata lumea care vine la biserica e manata de ganduri cucernice… 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s