Woof! Woof!

N-as putea spune ca toamna e anotimpul meu preferat. Daca pentru unii e motiv de bucurie fiindca se pregatesc sa-si traga tulburelul si tuica-n damigene, in ceea ce ma priveste, prima zi de toamna deschide sezonul… antiinflamatoarelor. La mine, prima zi friguroasa din an e si cea in care dau buzna in farmacii, de fiecare data cu speranta ca voi gasi leacul-minune. Pana acum, eforturile mele au fost inutile, dar nu m-am descurajat. Evident, am fost si la medici si mi-au fost prescrise toate tratamentele posibile. M-am pastilat si m-am alifiat cat pentru zece vieti, am facut gimnastica medicala, fizioterapie, laser si, in disperare de cauza, am batut chiar si cateva matanii si m-am uns cu mir. Durerile m-au parasit insa fix cand au vrut ele, asa ca am renuntat la mersul la specialisti, desi, sincera sa fiu, am cam dus dorul anumitor pastile (erau unele de la care halucinai misto si dupa aia dormeai dus vreo juma de zi) si am inceput sa ma tratez singura. Si cum toti romanii au veleitati de medici, unde puteam gasi cele mai bune sfaturi? Pe internet. Dupa o zi, deja clasificasem tipurile de tratamente, dar si de medicamente in ordine alfabetica. In scurt timp, am realizat ca le incercasem aproape pe toate si era cat pe ce sa capitulez. Soarta m-a impins insa pe o pagina unde era ridicat in slavi un unguent antiinflamator care cica face minuni, totul e sa te decizi sa-l folosesti. “Mai sa fie! Cum adica sa te decizi? Ce, e LSD?”. Intrigata, l-am cautat. Dupa ce l-am descoperit, mi-a luat o saptamana sa ma decid. Undeva pe ambalaj scria: Numai pentru uz veterinar. “La naiba! Il iau!” Ce mai aveam de pierdut? Intre timp, am aflat ca exista doua feluri de unguente – unul pentru caini si pisici, celalalt pentru cai. Oricat m-am straduit, n-am reusit sa compun o poveste credibila pentru ultima varianta. Ce naiba era sa zic la farmacia veterinara? “Domnule, am calu’ bolnav, da-mi un antiinflamator ca ma asteapta la usa!”? Am luat, asadar, crema pentru caini si pisici. Ajunsa acasa, mi-am scos toate lucrurile personale pe masa (portofelul, cardul, telefonul pregatit de apelare la 112), mi-am incropit si un mic bagaj de spital, pentru orice eventualitate, si… m-am dat cu crema-minune. N-as putea sa va explic cum si de ce, dar a functionat perfect. Dimineata, cand m-am trezit, am crezut ca am murit, pentru ca nu ma mai durea nimic. Ce sa mai zic… Sa le dea Dumnezeu sanatate astora de la Romvac, ca m-au pus pe picioare. In plus, crema asta nici nu are efecte secundare, asa ca o sa ma duc sa-mi fac stoc. Acum va las, am putina treaba… Ma duc sa latru pe la usa! Woof!