Türk Lokum sau cum m-am facut de rahat


RahatDupa ce am facut fata in mod eroic frigului din casa toata ziua, aproape de miezul noptii, cand a inceput ploaia, am cedat nervos. Cu nivelul de serotonina scazut dramatic si cu glicemia la pamant, am dat-o naibii de dieta si am inceput sa scormonesc dupa ceva dulce prin camara. Am gasit doar niste borcane cu magiun, sugar free, deci un fel de “vax albina”. Eu aveam nevoie de glucide rafinate, de-alea care-ti potolesc instant pofta de dulce si te scot din sevraj, nu de chestii bio care-ti fac gura punga! Baaaai, si-atunci mi-am adus aminte… Mai aveam o cutie de rahat turcesc, provenit direct de la sursa, din recenta mea vacanta in Kusadasi. Cand am gasit-o, ai fi putut jura ca tocmai castigasem la loterie. Salivand abundent, am mangaiat cutia aia frumoasa si lucioasa, amanand cat am putut de mult momentul in care aveam sa ma infrupt din minunatia aia de fistikli lokum. Mmmmm! Momentul de tandrete s-a transformat insa destul de repede intr-un act de vandalism – am smuls folia protectoare si aproape ca am sfasiat cutia; parca nu mai ajungeam odata la continut. Dar si cand am ajuns… Doamneee! Ma uitam cand la punguta cu rahat, cand la cutie si parca nu-mi venea sa cred. In mana mea zacea un guguloi amorf de ceva care parea dat prin faina, in timp ce poza de pe cutie era dumnezeiasca. Sigur, nu ma asteptam sa fie la fel, doar nu m-am nascut ieri, dar rahatul ala arata chiar ca un… rahat. M-am gandit sa-i dau totusi o sansa, in speranta ca macar gustul ar putea fi bun. Am reusit cu greu sa dezlipesc bucatelele si am cautat una in care sa fie fistic. Dupa ce am mancat o jumatate de cutie, am gasit in sfarsit o bucatica de fistic. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, nu mai sunt atat de sigura ca era fistic, dar ce mai conteaza? Conteaza doar ca mi-a trecut pofta de dulce pentru mult timp de-acum inainte, fiindca mi-a luat o vesnicie sa mestec ciunga aia inodora, incolora si insipida. Si stiti care-i culmea? Nici macar nu era dulce!

Partea cea mai trista abia acum vine. Cutia aia n-a fost singura, am venit de-acolo cu rucsacul plin, ca doar trebuia sa le ofer si prietenilor o amintire de neuitat. Macar daca as fi desfacut una inainte… Doamne, iarta-ma, pai in bazarele lor pana si rahatul e contrafacut?! De fapt, orice rahat e contrafacut… Hai, inteleg sa fi crapat ceasul Burberry Sport pe care mi l-am luat eu (am apreciat ca pe frontispiciul magazinului scria Genuine Fake Watches), dar in cazul “deliciului” turcesc bag mana in foc ca e mai scumpa cutia!

In concluzie, oameni buni, pe toti cei carora v-am oferit… cate un rahat va rog sa ma iertati! Promit ca, data viitoare, sa nu mai vin cu chestii manjabile (desi nici asta n-a fost!). Am pus ochii pe niste tricouri polo (genuine fake) senzationale – sigla e Lacoste, iar nasturii, Adidas.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Hilarious, this will make my daily
    read list when I drink my coffee 🍵. Keep it coming sister, I am proud of you and thoroughly enjoying it, you have talent and am glad you finally share it with the rest of the World.
    Love ❤ you and good luck 🍀!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce bine ca nu m-ai pricopsit si pe mine cu minunea aia de rahat turcesc! Dupa cum l-ai descris, nu
    pot decat sa declar pe limba lui: „Allah dusmanima vermesin!” Si, pe limba noastra, „Dumnezeu sa nu dea nici dusmanilor mei asa ceva!” Iar el, sunt sigura, ne-ar raspunde pe romaneste: „Sunteti prea mofturosi!”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s