Un diagnostic nasol


Acum vreo săptămână, un afiș imposibil de ignorat trona pe ușa de la intrarea în blocul unde locuiesc. Eram anunțați cu toții (de fapt, era o amenințare voalată) să fim acasă fiindcă vor veni domnii de la gaze, pentru controlul anual obligatoriu. Au venit, dar o săptămână mai târziu, fără să anunțe pe nimeni. Din fericire, eram acasă și așa am aflat că reprezint un pericol pentru cei din jur…

Din start am fost foarte impresionată de omul de la gaze, care semăna mai degrabă cu un angajat al serviciului ceck-in din aeroport decât cu un instalator. Avea un detector electronic șmecher care bâzâia și bipăia încontinuu și m-a anunțat cu o suficiență demnă de solemnitatea momentului că e cel mai tare gadget în materie. He, he, s-au dus vremurile când o simplă pastă de săpun dădea fix aceleași rezultate. Un sunet puternic m-a trezit din visare și…

Doamnă, aveți gaze!

Poftim?!

Da, da, aveți scurgeri de gaze!

M-am temut să întreb pe unde scap gaze…

Nu simțiți că miroase?

Nu simt nimic, domnule.

Probabil că, de atâta timp, v-ați obișnuit cu mirosul…

Şi ce e de făcut?

A, nu e ceva așa de grav. Trebuie să vă schimb filetul. Între timp, stați cu geamul deschis, ca să nu se acumuleze gaze și Doamne ferește… Vă sun eu într-o săptămână!

Deci, în nici cinci minute am aflat că am scăpări de gaze (care mai și miros pe deasupra) și că va trebui ca domnul acela amabil să-mi pună o supapă sau un filet. Sincer mi-a fost jenă să întreb cât mă costă și, mai ales, când vine și pentru aragaz…

Anunțuri

12 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s