Poftă bună!


PRajituriÎnainte de plecarea în vacanţă, fix acum o lună, ştiind ce dezmăţ culinar o să mă aştepte în Turcia, ca să echilibrez cumva balanţa, am ţinut o cură de slăbire intensivă, aşa că m-am urcat în avion cu stomacul lipit de şira spinării. La momentul ăla eram atât de emaciată, încât aş fi mâncat şi de pe jos. N-am plecat cu gândul să mănânc tot ce-mi iese-n cale, ca tot romanul la all inclusive, dar mi-am zis că nici nu era cazul să fac acolo pe mironosiţa aflată la dietă, aşa că mi-am luat din timp măsuri de precauţie. De întors m-am întors însă cu un tricou larg care-mi masca nasturele desfăcut de la blugi şi cu impresia că ăştia de la Pegasus au nişte scaune mult prea mici. Ai naibii, o fac special ca să oblige oamenii cu mici probleme de greutate să plătească două locuri în avion! În fine… Cum spuneam, deşi nu m-am dus acolo să mă îndop, nu ştiu cum s-a făcut, dar fiecare masă a mea a fost echivalentul unui festin pantagruelic. “Trebuie să încerci şi asta!” a fost mottoul sejurului meu în Kuşadasi, şi nu m-am abătut de la el.

La început, am avut o oarecare jenă, fiindcă prietenii cu care am fost aveau diabet şi parcă nu-mi venea să-mi umplu farfuria cu sarailii, baclavale şi cataifuri. Pe urmă, sub pretextul că poate găsesc ceva mai puţin dulce şi pentru ei, le-am încercat pe toate. În fiecare zi.

La prânz, mâncam pe unde ne duceau paşii, aşa că a fost musai să gust toate specialităţile. Cum să mergi în Turcia şi să nu încerci Pideler Kiymali/Kaşarli/Kuşbaşili/Tavuklu/Ispanakli/Beyaz Peynirli/ Ispanakli, când rimează atât de frumos? Cum să nu mănânci tu Lahmacun, Adana Kebap şi Izgara Köfte? Se cheamă că ţi-ai ratat concediul!

Nu ştiu cum, dar era să scap o mega-specialitate (mi-ar fi părut rău, mi s-a zis); în ultima secundă, am văzut o poză uriaşă tronând pe peretele cârciumii. Am silabisit: Ko-ko-reç (Cocoreci) şi am decis că asta vreau. Prietenii mei m-au întrebat:

Ştii ce e?

Nu ştiu, dar îmi place cum sună. Co-co-reci, Co-co-reci… Îmi comand.

Când mi-a venit porţia de Kokoreç, am studiat puţin conţinutul, părea a fi carne tocată, şi pot spune că gustul nu mi-a displăcut. La final, prietenii mei, care m-au studiat cu o atenţie dubioasă pe tot parcursul mesei, m-au întrebat:

Ei, au fost bune?

În momentul ăla, sinapsele mi s-au activat şi am ieşit din starea de letargie plăcută pe care mi-o crease mâncarea. Panică, panică! Simţeam cum prind o culoare uşor verzuie, iar stomacul meu parcă începuse să se revolte.

Cum adică bunE? Vorbim despre nişte… ele?

Ce naiba de organe pot avea vaca şi mielul care… Am scormonit în minte toate definiţiile de substantive feminine şi neutre pe care le ştiu. Mă rugam să fie… aripioare.

Băăăăăăi, ce-am mâncat?! Mie să-mi spuneţi ce-am mâncat!

Co-co-reci, Co-co-reci, Co-co-reci…

Pe bune…

La ce crezi că te ajută dacă afli? Dacă ţi-au plăcut, asta contează.

Nu ştiu, simt că încep să nu-mi mai placă. Dacă mor? Măcar să ştiu ce o să-mi scrie pe cruce.

Maţe fripte! Ma-ţe frip-te. Ma-ţe frip-te…

Anunțuri

3 comentarii

  1. Da.Am gustat si eu dar e o mancare care nu o suport.Nu mi-a placut la gust.Si o mananca si grecii.Stiam ca se face din intestine pe langa altele insa la mine conteaza gustul,nu ce contine.:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s