Suntem o naţie de asumaţi!


Mai nou, în peisajul (ca să nu zic faună) monden şi politic a apărut o nouă modă: asumarea. În capetele seci ale celor care ne umplu zilnic micile ecrane, sintagma “îmi asum” este echivalentă cu exonerarea, pentru că nu are niciun fel de urmări. În faţa ochilor mei s-au desfăşurat, rând pe rând, de la medici, politicieni, profesori până la păpuşele botoxate care şi-au încheiat spovedaniile cu “… dar îmi asum”. Ce-am înţeles eu, omul de rând, de aici? Că poţi să faci orice – să minţi, să furi, să înşeli, să abureşti votanţii cu promisiuni, la o adică poţi să comiţi şi genocid, daaaar… dacă-ţi asumi faptele la televizor, în prime time, eşti absolvit de păcate. Când zici “sunt un om asumat”, creşti brusc în ochii tuturor. Ie-te, dom’le, omu’ asta ne-a promis marea cu sarea şi n-a făcut nimic, da’ măcar recunoaşte asta! Şi, ca un om asumat, ne promite că, în următorul mandat, o să curgă lapte şi miere pe la noi prin faţa blocului, aşa că eu zic să mergem pe mâna lui. Sincer, tuturor acestor indivizi abjecţi eu le-aş propune mai întâi o… asomare, după care i-aş stârpi ca pe şobolani, şi îmi asum în totalitate ceea ce zic!

P.S. Mamă, mai ţii minte vaza aia de cristal care ţi-a dispărut în mod misterios din casă acum 20 de ani? Ei bine, să ştii că eu ţi-am spart-o, dar… îmi asum fapta!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Foarte bun articolul tau! Am avut marea satisfactie sa regasesc aici , negru pe alb, ganduri despre toti asumatii astia care ma intriga si ma irita si pe mine de mult timp. Dar eu nu m-am priceput sa le exprim atat de bine. M-am multumit doar sa injur din fata televizorului sau sa vorbesc singura. „Baaai, p-astia nu I-o durea gura d-atatea asumari?” Nuuu, nici vorba! Ei nu simt nicio durere… Ei sunt niste eroi animati de spiritul de sacrificiu pentru noi, oamenii obisnuiti, care nu suntem in stare de asa ceva! Noi doar continuam sa „beneficiem” din plin de rezultatele asumarilor lor.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ma simt obligata sa revin pentru restabilirea adevarului. Recunosc ca ieri am exagerat cand am spus despre asumatii de la TV ca nu simt nicio durere…ca…eroi… ca bla, bla… Am facut asta din respect si admiratie pentru curajul lor de a-si asuma orice. Dar nici ei nu sunt niste supraoameni, au si ei sensibilitatile lor… E adevarat ca nu ii doare gura cand isi asuma, dar, dupa aceea incepe sa ii doara de atatea asumari… ba in cot, ba in cur. Acest ultim cuvant nu mi-l asum. Ii las tot pe ei sa o faca. E minunat sa stii ca intotdeauna ai pe cine sa te bazezi! P.S. N- am folosit ghilimelele pentru asumati la gandul indraznet ca, in curand, acest „cuvant” va capata sens si va aparea in DEX ca substantiv.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Exista cuvantul ,,cur,, in DEX. Cat priveste ,,asumatii,, e simplu. Ei nu-si asuma nimic pentru toata mizeria lor, doar subliniaza spiritul nostru de observatie. Adica ,,Ba, ce bine v-ati prins de ceea ce facem! Nu va credeam capabili!,, … Care dintre ei e nebun sa-si asume vreodata cu adevarat ceva?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s