Limba română e greu


De când mă ştiu, m-am ferit de ticurile verbale şi de expresiile-şablon, de gustul amar de impotenţă intelectuală pe care îl lasă. Din păcate, pe unele mi le-am însuşit din zbor şi am scăpat cu mare greutate de ele, iar altele mă bântuie şi acum. Sunt cuvinte şi expresii la modă, de folosirea cărora devii dependent, pentru că te situează într-o categorie sau alta la care-ţi doreşti să aderi. Dacă vrei să fii acceptat de cei din jurul tău, nu e cazul să faci opinie separată, şi-atunci, vrând-nevrând, trebuie să încerci să te integrezi, să fii de-al lor. Uite-aşa încep derapajele… lingvistice, vestimentare şi chiar de comportament. Când deschizi gura şi zici: “Bă’ coae, ieri în club a fost super-beton gen, am agăţat nişte bunese…”, lumea ştie că are de-a face cu un tip cool, şi-atunci îţi creşte cota din start. Dacă eşti corporatist, cuvinte ca business like, training, trigger, target, planning, team-building, lunch, brunch, focusare, prioritizare şi alte anglicisme de mare angajament nu trebuie să-ţi lipsească din dicţionar. Dacă ai legătură cu zona glossy, e musai să foloseşti glam, beauty, must-have, stylish, trend(y), outfit… şi lista e extrem de lungă. (După părerea mea, noul limbaj de lemn e mult mai ofertant decât cel de dinainte de ’89, pentru că îţi dă ocazia să arăţi şi cât de erudit eşti.) Dacă eşti însă jurnalist sau om de PR, lucrurile se simplifică. Totul se rezumă la sintagma “oameni frumoşi”. Aceasta e cea mai simplă formă fără fond pe care o poţi folosi atunci când nu ai cuvinte destule sau nu ştii, nu vrei ori nu eşti în stare să te informezi despre cel/cei în cauză. “Acolo ne-am întâlnit cu oameni frumoşi”, “Aceşti oameni frumoşi ne-au făcut ziua mai bună”, “Vă mulţumim, oameni frumoşi!”. E aşa o abundenţă de oameni frumoşi, că mă şi sperii, pe bune! Şi cum în situaţii de-astea fiecare înţelege ce vrea despre personajul în cauză, cu două cuvinte ţi-ai făcut treaba. Până la urmă, adjectivul ăsta de nădejde îşi face datoria şi te scoate din rahat în orice împrejurare…
N-aş fi crezut că o să zic vreodată asta, dar formulările de genul: “Deci mă numesc Gigi”, “Am luat decât un şase” sau “Rochia care mi-am luat-o” mi se par aproape suportabile (nu şi în cazul celor care ne fac educaţie în presa scrisă sau la TV). În anumite situaţii, pot să trec chiar şi peste mult mai rasatul “ca şi”, apărut iniţial din neputinţa unora de a evita o cacofonie, care acum a devenit un fel de carte de vizită pentru intelectuali: “ca şi inginer”, “ca şi profesor”… “Ca şi contabil” aş putea să înţeleg şi chiar să-i iert pe cei în cauză că le e greu să găsească o formulare acceptabilă cum ar fi “în calitate de contabil” (până la urmă, nici eu nu mă pricep la calcule!), dar să auzi din gura cuiva care a terminat o facultate de profil formularea “ca şi jurnalist” mi se pare prea de tot. Iniţial, am crezut că e o ironie, dar deja o aud zilnic la televizor şi în jurul meu. Aşadar, celor care au invadat presa “ca şi jurnalişti” le transmit pe această cale: “Deci”, măi “oameni frumoşi”, am “decât” o rugăminte “care” ţin să mi-o exprim clar şi răspicat – înainte de a vă “produce” în mass-media, învăţaţi să vorbiţi şi să scrieţi, că se duce naibii pădurea degeaba!

Anunțuri

36 de comentarii

  1. M-ai uns pe suflet si mi-ai dat apa la moara… „Ca si telespectatoare” ma simt amenintata in fiecare zi, vizual si auditiv, pana la disperare, de cuvinte cu grea incarcatura semantica, cum ar fi: bomba, exploziv, incendiar, halucinant, terifiant, cutremurator, care, de obicei, se dovedesc a fi doar niste biete fasuri de presa… Ai putea sa faci ceva pentru mine ca ele sa-mi devina simpatice?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Oau! Foarte bine ai ţintit. Stai să-mi revin… Măi Oana, ştii şi tu că ăştia nu „din cauza” lor se „produc” prin „mijloacele” mass-media, ci „datorită” unora cu funcţii, care au decis că şi ei „trebuiesc” să „aivă” „servici”, „ca şi jurnalişti”, şi „să-şi aducă aportul” „la maxim” în presa românească. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  3. Oana, am citit cu mare satisfactie articolul tau… Si, dupa foarte putin timp, am auzit la TV o fatuCA CARE ne informa, „ca si jurnalista”, despre un panaceu „universal”. Si era sigura ca majoritatea „n-au” auzit de el. Noroc cu ea!
    P.S. Daca panaceul e universal, inseamna ca noi, pamantenii, vom avea leac pentru orice si atunci cand ne vom muta pe Luna sau pe Marte, nu? 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nici presa nu-i deloc de ici-colea. A trecut de mult de stadiul supraplinului cu titluri alde ,, socant! halucinant! incredibil! ,, si alte adjective similare, ale articolelor. In fapt, cand intri si citesti, ramai dezamagit ce banalitate/banalitati contin respectivele stiri… Daca agramatii ne dezgusta, presa supraliciteaza cu mult rabdarea si interesul cititorului.
    Sunt de parere ca ceea ce ai subliniat in aceasta insemnare din blog va deveni nu peste multa vreme un aspect atat de frecvent, incat va intra aproape in sfera firescului. Liceenii nu mai vor la facultati. Nu ca la liceu le-ar fi placut mai mult… Exemplele pe care le-ai prezentat sunt o marturie.
    Cu stima!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Deci 😀 : cum ai scris de din asta, cum s-a sabotat „reţeaua”. Înainte să comentez la subiect, io tre’ să mă documentez, să fac cercetări. Mie articolul ăsta nu-mi apare nicăieri. 🙄
    Cum comentez dacă nu apare? Simplu: am intrat să văd ce-au mai scris oamenii la comentarii şi în dreapta, la comentarii recente, apărea Christian – limba română e greu. Cum nu-mi suna cunoscut titlul, am dat click.
    Nici acum nu-mi apare articolul pe blogul tău, e tot ăla cu Taxi primul şi în reader nici urmă de Limba română.

    Numai la mine e asta? 🙄

    Apreciat de 1 persoană

    • Ei, nu că-s dusă. E clar, am nevoie de o pauză şi de carantină. Staiţi departe, e contagios!
      M-am uitat la dată, crezând că e repostare. Nu e, fată! Mi-am spus în barbă. Uite colea sus data: 20 octombrie. E 20 octombrie? E. Am dat refresh. Tăt nimic pe blogul tău, tăt Taxi era în frunte. Intru iar. Mă mai uit o dată. Tot 20 octombrie e. După eforturi repetate am aflat că nu-i destul să ştii ziua şi luna, uneori e util să ai habar şi de anul în care te afli 😳
      Băi, da ce potriveală!
      Şi văd că şi Mishuk cu Ivy au comentat tot azi. Ei di ce n-au spus nik? „Deşi scrisă anul trecut, e la fel de actuală”, gen… că aşa, ca şi om pe cale de tâmpiţenie, aveam şanse să mă prind şi io.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Sunt deja unele automatisme verbale care ma irita atunci cand ma uit la televizor, lumea acum face bucate, nu mai face mancare, ma simt ca pe vremea lui Creanga.. Iar cu frumosii, la un moment dat aveam doua ticuri verbale: „omul meu drag” si „frumosii mei sau frumosii tai”. Un coleg plecase cu masina sa conduca niste parteneri straini la aeroport iar eu vorbind cu el la telefon ii spun ca dupa ce ii duce pe frumosi la Otopeni sa treaca sa mai ia niste acte. Raspunsul lui a fost excelent : Ioana, ii am in masina si crede-ma nici unul nu este frumos. Ce urat…

    Apreciat de 1 persoană

  7. ” şi alte anglicisme” Offfffffff,ai mare dreptate. Probabil iti aduci aminte de faptul ca urasc chestia asta. Eu unul trebuie sa folosesc limba engleza, dat fiind faptul ca traiesc unde traiesc; in momentul in care scriu sau vorbesc in limba materna , atunci nu e „loc” de greselile enumerate de tine….Vorba ta: „“Deci”, măi “oameni frumoşi”, am “decât” o rugăminte “care” ţin să mi-o exprim clar şi răspicat – înainte de a vă “produce” în mass-media, învăţaţi să vorbiţi şi să scrieţi, că se duce naibii pădurea degeaba!”; asta ar trebui sa fie valabil pentru toate lumea, nu doar pentru jurnalisti. O zi buna.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cum sa nu-mi aduc aminte, Catalin? 😀 Si mie imi displac, dar, recunosc, cateodata le folosesc fiindca e musai (o sa-ti povestesc candva). Pe de alta parte, la fel de tare ma enerveaza cuvintele provenite din alta limba pe care unii se screm sa le romanizeze mai mult decat e cazul. De exemplu, cuvantul spray, care in limba romana se scrie corect atat spray, cat si sprei, dar in niciun caz şprei, cum zic cei mai multi. I rest my case! 😀
      P.S. Imi pare rau, dar nu am cum sa pun diacritice…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s