Brain Crush Saga


Cei care mă cunosc ştiu deja că nu e bine să pronunţe în prezenţa mea cuvinte cum ar fi Texas Hold’em, Water Splash, Farmville, Lemmings, Solitaire sau – God forbid! – Candy Crush, nu de alta, dar nu sunt încă vindecată complet de mania asta a jocurilor online, deşi au trecut zece ani de când n-am mai prestat. Microbul există în mine, în stare latentă, şi mă lupt cu el aproape zilnic, dar am reuşit totuşi să-mi ţin adicţia sub control. Mizerabilul asta mic şi rezistent însă a dezvoltat noi tulpini, mult mai insidioase, şi s-a insinuat din nou în viata mea, preluând controlul. Totul a început cred că anul trecut, când am primit un quelque chose de sorginte intelectuală care se numea “leapşa cărţilor”. M-a amuzat ideea şi i-am dat curs. La cea de-a o sută una leapşă, cea a desenelor animate, mi-am zis că ar fi cazul să mă opresc şi am terminat-o şi cu “na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie!”. O vreme, am stat liniştită, ce putea să mai apară?
Într-o zi însă, aflu de pe Facebook că sunt sora spirituală a unei prietene de-ale mele. Era un quiz game, deci nimic periculos. Dau clic pe link şi… De atunci a trecut juma’ de an şi am descoperit, pe rând, cu ce celebritate semăn, cum o să arăt peste 50 de ani, cât de viciată e mintea mea, ce lucruri spune chipul meu despre mine, ce câine mi se potriveşte (chihuahua pe naiba!), dar şi ce citat din biblie, care este îngerul meu păzitor, ce carieră am ratat la mustaţă, cât de bine văd, ce spune nasul meu despre mine, ce indică data naşterii mele, care este puterea mea specială şi, nu în ultimul rând, care este sufletul meu pereche. Ei bine, aici intervine o problemă de ordin moral, fiindcă mămica lui nici nu cred că ştie că are facebook (probabil că-l accesează de la afterschool) şi, sinceră să fiu, eu nu mai am timp să aştept 8 ani până devine el major, cu atât mai mult cu cât, de curând, tot de pe acelaşi site am aflat şi care e data morţii mele… Recunosc, asta mi-a pus capac şi m-a determinat să renunţ şi la tipul ăsta de distracţie. Până la urmă, dacă vreau să beau o bere, tot ce trebuie să fac e să dau un telefon, nu e cazul să mi-i înşire cooltests exact pe ăia “hamei-tipe”.
De o lună de zile n-am mai accesat niciun quiz test şi sunt foarte mândră de mine, să ştiţi. Am început chiar să ies mai mult din casă, dar încă mă feresc de locurile unde e afişată la vedere parola wireless. Nu am mai jucat nimic online, deşi îmi mai rămăseseră vreo două-trei chestiuni nelămurite, cum ar fi “Care dintre prietenii tăi trebuie să-şi ia căţel?” şi “Care ar fi numele tău chinezesc?”, dar deocamdată cred că mai pot trăi o vreme în întuneric.
În schimb, mai nou am descoperit o chestie foarte drăguţă şi utilă pentru cineva aflat în rehab, cum sunt eu – au ăştia la Mega Image un concurs mişto: trebuie doar să faci cumpărături şi, la casă, primeşti un fel de loz, odată cu bonul. Apoi îl răzuieşti şi, dacă n-ai câştigat deja premiul cel mare, trimiţi codul printr-un SMS. De atunci, mă duc la Mega de cinci ori pe zi. Deja am o relaţie foarte bună cu tot personalul, mă simt acolo de parcă-s fi la… Oana Image. Încă n-am câştigat nimic, dar cel puţin am cămara tixită şi, în plus, m-am lecuit de jocurile online. Singurul lucru care mă sperie e că noua mea pasiune e cam costisitoare. Mai e o săptămână până la salariu, şi eu nu mai am un chior. Cred că o să mă împrumut şi o să iau un bilet la 6/49, poate mă loveşte norocul. Ah, nu, în privinţa asta nu mă tem, de adicţia asta am scăpat demult, prin hipnoterapie.

Anunțuri

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s