Ia-mă de braţ şi spune-mi „tu”!


Cred că primul cuvânt pe care l-am spus a fost dumneavoastră. Aşa m-au învăţat pe mine mama şi tata, că e frumos să fii politicos cu toată lumea. Şi am fost. Abia pe la 7 ani am realizat că recomandarea de a da bună ziua şi săru’-mâna în stânga şi-n dreapta era valabilă doar în cazul bipezilor. 40 de ani mai târziu, mi-am dat seama că, de la 7 ani încolo, n-am mai salutat pe cine trebuie, dar asta e altă poveste… După cum spuneam, am fost o tipă reverenţioasă toată viaţa şi nu am făcut discriminări de vârstă, sex, etnie sau intelect. Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc, în copilărie, în vacanţe, toţi luau seminţe de la “cioroaică”, doar eu luam de la “doamna Maria ţiganca”, iar beţivul satului era pentru mine “domnul Ion nebunu’”. Pe scurt, politeţea excesivă m-a transformat oarecum într-o inadaptată, dar recent aveam să constat că mai există o categorie, şi mai cruntă… Melanjul limbaj colocvial-politeţe excesivă pe care am avut deosebita onoare să-l “gust” astă-vară m-a vindecat definitiv de apelativul “dumneavoastră”.
Într-o scurtă incursiune undeva la ţară, m-am oprit la nişte cunoştinţe ale unor prieteni de-ai mei, pentru a le lăsa un pachet. Întâlnirea a debutat promiţător, de cum am deschis poarta.
– Nie, boală, că-mi calci pe răsaduri!
Brusc, am făcut un pas înapoi…
– Nu dumneavoastră, domniţă, gloaba ailaltă! Fă, vino de ia oaia asta proastă de-aci!
În cele din urmă, m-am dumirit care era gloaba ailaltă şi m-am mai liniştit. Între timp, am făcut prezentările. Nea Ilie, în cizme de cauciuc pline de balegă, mi-a ţucat ceremonios mâna. Cea zisă şi “fă” se numea Vasilica şi era consoarta domnului. M-am prezentat la rândul meu. Mi-au zis imediat “doamna Oana” (apelativul asta mă face de fiecare dată să simt nevoia să pun mâna pe mop şi să încep să spăl scările). Am insistat să nu mă mai domnească, mai ales că erau mai în vârstă ca mine. N-a fost chip. Cum să mi se adreseze cu “tu”? Până la final, recunosc, m-au umplut de respect. Am reuşit să-i conving să stăm pe terasă, la aer. Nea Ilie, grijuliu, mi-a atras atenţia:
– Doamna Oana, aveţi grijă cu scăunelu’ ăla, că acu’ veniţi cu cracii-n sus! Staţi mai bine pe canapea, aci, că ie corent… Întâi vă trage la gioale şi pe urmă răciţi şi la coţăitoare.
Am început să tuşesc, încercând să maschez un acces de râs.
El, către nevastă-sa:
– Fă, ce dreacu’ faci, freci menta p-acolo? Hai de-i adu’ lu’ doamna Oana o pălincă de-aia bună de pere.
Apoi, către mine:
– Vă garantez eu că n-o să daţi la raţe, cel mult o să vă aghezmuiţi şi-apoi o să ne căcăm pe noi de râs cu toţii. Da’ nu cred, că n-aveţi faţă de carmolistă…
Intervine nevastă-sa:
– Bă Ilie, tu eşti dus cu pluta? Tot la două cuvinte dai cu mucii-n fasole! Apropo, doamna Oana, am o fasole făcăluită… o minune.
Verde la faţă, am dat peste cap pălinca de pere. Apoi, la îndemnul amfitrionilor, am “băgat pe sub nas” şi “fo” două gogoşi. Între timp, a apărut şi juniorul familiei – jeanşi, tricou roz cu gulerul ridicat, gel de păr cât cuprinde, la fel şi acnee. Ruşinos, s-a aşezat pe un scaun şi a tăcut tot timpul, cu ochii la mine. Când a venit “cafeluţa”, nea Ilie mi-a recomandat, făcându-mi complice cu ochiul, să nu mă frig… M-am grăbit să-mi aprind o ţigară, dar al naibii vânt îmi juca feste. Juniorul în tricou roz s-a repezit să-mi ţină paravan cu mâinile şi, în timp ce eu mă străduiam în zadar să trag din ţigară, mi-a zis pe un ton cât se poate de reverenţios:
– Daţi fălci, daţi fălci!
Zece minute mai târziu, spre uimirea lui, încă mai râdeam. Nea Ilie avusese dreptate: ne-am căcat pe noi de râs, pentru că ei, din politeţe, mi-au ţinut isonul.
Ajunsă acasă, m-a întâmpinat un mesaj pe robotul telefonic de la prietenii mei: “Oano, ce le făcuşi, mă, ălora? Ne-au zis că pari o doamnă de treabă, dar sunt convinşi că îţi lipseşte o doagă…”.

Anunțuri

28 de comentarii

  1. Un episod la tara atat de misto povestit!!!… Doamna Oana, sunteti o maiastra! Dumneavoastra m-ati facut sa simt mirosul de balega, de palinca, de gogosi… Ce-i drept, am respirat adanc… ca sa nu ma inec de atata ras. 🙂 Am simtit si „corentul”, iar reverentiosul Junior Roz, zis FALCI, m-a facut „sa ma cac pe mine de ras”! (Sper sa nu miroasa!) 🙂
    P.S. Nadajduiesc sa am ocazia, foarte curand, sa te iau de brat si sa-ti spun TU.

    Apreciat de 1 persoană

  2. :)))) A mirosit a de toate acolo, la voi, da’ Fasolea, garnisita!!! din plin de gazde, „tot la doua cuvinte”, a fost piesa de rezistenta in povestea asta. 🙂 Si, „datorita” dumneavoastra, doamna Oana, cred ca foarte multi dintre noi am ajuns prea tarziu la toaleta… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s