Moş Nicolae, iar o făcuşi de oaie!


Pentru că, anul trecut, cam pe vremea asta, învăţam din nou mersul în patru labe, din cauza unei crize infernale de sciatică, m-am gândit că ar fi cazul să-mi resetez priorităţile şi să fiu cât se poate de explicită, aşa că am scurtat dramatic lista de dorinţe către Moş Nicolae, cerându-i un singur lucru: “Moşule, te rog să mă laşi în poziţie bipedă anul asta! De altceva n-am nevoie!”. A venit şi mult aşteptata dimineaţă. De îndată ce m-am trezit, mi-am pipăit mijlocul instinctiv (nu mă durea!) şi am dat să mă reped spre ghetuţele mele nr. 40, unde îmi pusesem singură, de cu seară, o ciocolată şi nişte mandarine (vreun kil). Până în hol am făcut însă un sfert de oră, fiindcă piciorul meu drept avea un delay nedorit. Din păcate pentru el, n-a avut încotro, a trebuit să mă însoţească. Din păcate pentru mine, s-a răzbunat din plin pentru asta… Spre prânz, deja mă durea îngrozitor, de sus până jos, dar nu m-am lăsat. L-am scos în lume, ca să-l fac de râs! L-am târât chiar într-o vizită şi, în pofida durerii crunte, am constatat că boala are şi ea avantajele ei – am primit cel mai bun loc la masă, cea mai mare porţie de friptură ever şi băutură cât pentru o anestezie generală. Nici după cinci păhărele de Amaretto nu pot spune că eram mai bine, aşa că am trecut pe pastile. După ce-am luat un ibuprofen de 800 de mg, nu mă mai durea altceva decât… piciorul, aşa că am continuat anestezierea cu Amaretto. Pe la 23.30, în taxi, cu un zâmbet tâmp pe faţă şi cu pupilele dilatate, am admirat luminiţele de Crăciun, care mi s-au părut infinit mai multe ca la ducere. Mi-a plăcut, mai ales că stelele verzi nu le observasem…
Azi, am avut şi momente bune – alea când nu mi-am simţit piciorul. Altfel, am urmat cu religiozitate toate sfaturile primite de la alţi păţiţi: pastile antiinflamatoare, supozitoare, unguente, pătură electrică, pungi cu gheaţă. Durerea nu prea a cedat, în schimb mi-au cedat nervii, aşa că, la ora asta, mai am de ales  doar între Xanax şi litra de ţuică pe care o am în cămară. Cineva mi-a zis că e bună pentru frecţie. O să fac şi frecţie, dar pe limba, că eu şi piciorul meu suntem en froid.
În momentul de faţă, frisonez deja cu gândul la Crăciun, fiindcă văd că Moşii ăştia nu mă ocolesc deloc. Ca să nu mai existe confuzii, o să-i cer lui Santa Claus, în două limbi de circulaţie internaţională, că-mi doresc să nu mă mai doară NIMIC. Şi dacă tot insistă să-mi aducă ceva neaşteptat, să vină cu acordeonul ăla pe care i l-am cerut când aveam 6 ani. Aş vrea din tot sufletul să le fac o surpriză vecinilor mei de la etajul trei, care mi-au promis că nu mai dau găuri cu bormaşina sâmbăta la ora 3.
Altfel, ce să mai zic decât… HO-HO-HO?!

Anunțuri

8 comentarii

  1. :((( :)))… :(( :)))) …in cascade! Ma, tu ai umor LA GREU! 🙂 …chiar si la greu. 😦 Ii spun piciorului tau sa-si bage mintile-n cap! Si pe Mosu’ il rog sa fie mai atent si sa nu-ti mai faca pocinoage…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s