Sunt maniacă. Şi ce dacă?

Metrou, via Piaţa Unirii, ora 22.45. Mai am două staţii şi ajung la destinaţie. E târziu, dar n-am nicio apăsare. Telefonia mobilă va apărea abia peste doi ani, însă eu n-am de unde să ştiu asta, aşa cum nu realizez încă nici ce mişto e să dispui cum vrei de timpul tău şi să nu te frece nimeni la cap în orice clipă (“Când ajungi acasă? Mai stai mult? Unde naiba eşti?”). Mă ţin de bara din mijloc şi visez la cai verzi pe pereţi. În spatele meu, deşi suntem cinci oameni în tot vagonul, cineva se frichineşte (nici de frotteurism n-am auzit încă), şi până la urmă mă scoate din sărite. Cu o uitătură fioroasă, mă întorc pregătită să-l fac onanist (că labagiu nu-mi permit), dar văd un domn elegant şi grizonant, şi, jenată, îmi vine să-i cer scuze pe loc că am o minte atât de perversă…

Ajung în sfârşit la Unirii, încă întrebându-mă de ce domnul acela, când a coborât, m-a regalat cu cel mai larg zâmbet posibil, deşi eu l-am privit cu scârbă şi dispreţ, ca pe un dezaxat sexual. Fulgerată de o bănuială care îmi dă frisoane, îmi pipăi buzunarele. Portofelul, nu mai am portofelul! Paradoxal, mă liniştesc brusc… Chiar nu mai am nimic de pierdut. În plus, sunt singură pe peron. Încep să urc scările spre Pasajul Unirii. Am un palton lung până la glezne, care mi se încurcă printre picioare, făcându-mă să-mi dau cu stângul în dreptul, şi o geantă din lac triunghiulară, cu imprimeu tip piele de şarpe, “un must have” de care sunt tare mândră. Arăt ca o ţoapă, dar nici asta n-am de unde s-o ştiu încă…

Deodată, în spatele meu se aud nişte paşi hotărâţi. Îl văd cu coada ochiului. E un tip înalt, destul de bine făcut, care ar putea să mă depăşească dacă ar vrea. Mă decid să mă opresc şi să-i spun că portofelul meu a coborât la Universitate, însă asta m-ar face să pierd micul avans. Măresc pasul, dar nenorocitul ăla de palton mă face să merg ca Micuţa Cecurai. Pe la jumătatea pasajului, simt că o să mă dezintegrez de atât efort, dar nu mă las. Individul, tot în spatele meu, aproape îi simt răsuflarea în ceafă. Mă gândesc că nu mai am niciun ban şi că o să mă înjunghie degeaba în tunelul ăla nenorocit, deposedându-mă de nepreţuita mea geantă pe care am dat juma’ de salariu. Aşadar, strâng tare de mânerul genţii şi îi promit că o să mor cu ea în mână, dar nu înainte de a opune rezistenţă.

Ajung în sfârşit la scări, îmi ridic poalele paltonului şi, uitând că sunt o doamnă, urc în viteză câte două trepte deodată. La capătul lor, constat că am orbit. Îmi amintesc la timp de căciula mai mare cu două numere… Respiraţia întretăiată şi şuierătoare mă face să blestem clipa în care m-am apucat de fumat şi m-am lăsat de sport. Exact ca-n horror-urile de doi lei, nici ţipenie de om în jur. Deja nu-mi mai pasă nici dacă-mi iese-n faţă păpuşa Chucky sau Freddy Krueger, aşa că încetinesc pasul şi aştept. Hărţuitorul meu mă prinde din urmă şi, la fel de congestionat, glăsuieşte cu vocea pierită:

— Nu vă supăraţi…

Mă întorc furioasă, pregătită să-i trag individului una cu geamantanul de lac. Apoi, o să-i mai trag una, ca să mă răcoresc şi pentru faza cu portofelul. Cu toate astea, îmi reţin impulsurile agresive şi îl întreb cu vocea tremurândă:

— Ceeee doriţi?

Ezită puţin, se face roşu ca racul şi, înainte de a dispărea în trombă, îmi spune aproape şoptit:

— Nu vă supăraţi… Aveţi o scamă pe palton… Una lungă…

20 de ani mai târziu, ieri-seară, acelaşi pasaj. Mă ţin scai de o fetişcană care nici măcar nu îndrăzneşte să se uite în urmă. Îmi aude doar încălţările hârşâind pardoseala şi grăbeşte pasul. Doamne, sunt distrusă! Mor aici! Cine m-o fi pus să mă uit? Pe tălpile cizmelor cu toc de 12 centimetri are trei rânduri de etichete cu preţul. Trei galbene, trei portocalii şi trei verzi… Deci le-a luat la reducerea reducerii. Trebuie s-o opresc, nu pot s-o las să circule cu ororile alea pe tălpi! În timp ce mă gândesc cum s-o abordez, o ia la fugă ca din puşcă şi dispare din raza mea vizuală.

Mă consolez cu gândul că, mai devreme, în metrou, numai eu ştiu cum, am reuşit să curăţ de pe reverul hainei unui tânăr nişte firimituri de merdenea…