Ieri m-am apucat să-mi fac ordine în şifonier. Totul a durat cinci minute, atât mi-a luat să-mi inventariez colecţia de bluze şi tricouri, toate în dungi, şi să închid uşa la loc. La naiba!, lucrez de o mie de ani într-o zonă populată de reviste glamuroase, unde toată lumea se îmbracă de la Prada, sunt flancată de beauty şi fashion editori, şi eu nu ies din jeanşii mei bootcut şi tricourile vărgate. Pe scurt, n-am învăţat nimic de la alţii. Atât mă duce capul, la atât mă rezum. Dar aş putea, în schimb, să scriu o adevărată epopee, din care cel puţin cinci capitole ar fi dedicate doar dungilor care îngraşă mai puţin.
Şi dacă tot am recunoscut că am o problemă netratabilă (prietena mea psiholog m-a refuzat pe motiv că are prea mulţi dereglaţi în terapie şi, în plus, preferă schizofrenicii), ieri, ieşind de la job mai devreme, ce mi-am zis? Ia să mă duc eu, frăţie, să dau o tură prin Unirii, că tocmai ce văzusem la… mă rog, văzusem un tricou mişto. În dungi, evident. Oi mai fi având cel puţin 300 pe-acasă, da’ alea n-au fermoare în părţi şi ce e mişto e că, dacă te aşezi, le dai drumul şi nu mai trebuie să-ţi sugi burta. Zis şi făcut!
Din fericire, nu aveam nici cvasipermanenta sacoşică în mână, deci eram o semi-doamnă. Nu ştiu de ce, dar magazinul asta mă intimidează. E o foială pe-acolo de tipese care debordează de suficienţă, dar şi de parfum d-ăla scumpu’, că te simţi mai ceva ca la Galeriile Lafayette. Totul e să fii miop şi să nu te uiţi cu atenţie la haine sau să nu te pricepi la materiale, ori, ca mine, la modă. De ce o avea atâta căutare nu ştiu, probabil că damele astea sunt atrase de preţurile mari ca fluturii de lampă, doar nu poţi să-ţi iei aşa orice cârpă, dacă nu costă de zece ori mai mult decât în Dragonul Roşu…
În fine, m-am învârtit pe-acolo ce m-am învârtit, dar n-am găsit tricoul ăla care să-mi permită să şi respir când stau pe scaun, însă în final tot mi s-a lipit de mână unul. Cu dungi, în caz că se mai întreabă cineva. Şi ieftin. Ultima oară când mi-am luat un tricou de acolo, ajunsă acasă, am constatat că, deşi nu-mi acoperea nici măcar buricul, avea mânecile până la genunchi, aşa că am admis că am o imagine deformată despre mine şi că ar fi cazul să şi probez înainte ce cumpăr. Zis şi făcut! La cabine, era o coadăăăăă mai ceva ca de Black Friday. Lângă mine, proţăpiţi în drum, doi puştani. Ea, blondă, cu extensii – la păr, la gene, la bust –, cu botul ca un cur de maimuţă (genul “ziua şi rujul”), slabă ca o scândură, cu cizme lungi şi pantaloni scurţi, rupţi pe ici, pe colo. El… Nike tot. Se pare că am nimerit în plin ritual de curtare, fiindcă el era umflat în pene ca un curcan, iar ea clipea frenetic din gene şi îşi tot pierdea echilibrul – ce convenabil! –, lipindu-se de el ca folia protectoare de ecranul mobilului (era să zic ca marca de scrisoare, ce demodat!). Din când în când, ea îi mai aranja câte o şuviţă rebelă, îi adulmeca parfumul sau îi pipăia muşchii admirativ. Uitându-mă la faţa lui tâmpă şi la ochii lui cu pupile dilatate, am realizat că îl dăduse gata. Oricât aş fi vrut să aflu deznodământul, din păcate a trebuit să mă îndepărtez de ei, îmi venea rândul la cabină.
Dinăuntru se auzeau nişte icnete înfundate, de la un moment dat m-am gândit că persoana nu era singură… După vreo câteva secunde, s-a auzit un sunet fâsâit şi prelung pe care în mod sigur nu-l scosese nimeni pe gură. Ce era să fac? Am început să tuşesc, că se mai uitau şi alţii. În momentul ăla, s-a întredeschis uşa şi am auzit o voce tremurătoare:
— Vreţi să veniţi puţin?
— Da… Ce s-a întâmplat?!
Când a deschis uşa şi mai mult, m-am panicat. N-avea cap! În schimb, avea blugii în vine. După voce, părea o puştoaică, faţa nu i se vedea, îi era acoperită de ceva ce părea a fi o rochie din dantelă.
— Va rog eu mult, ajutaţi-mă! Stau aici de 20 de minute. Nici nu ştiu cum am reuşit să-mi trag pe mine rochia asta mărimea S. Ştiţi, eu sunt de M, dar eram cu iubitul… Suntem la început şi n-am vrut să… mă creadă o grasă.
Într-adevăr, nu ştiu cum reuşise. Cert e că, de la atâta agitaţie, transpirase şi rochiţa părea lipită cu superglue. Şi avea şi mânecă lungă. Dacă îşi încrucişa mâinile să o tragă peste cap, îi pocnea în spate. Am intrat în cabină cu ea, am pus-o să ridice mâinile şi…
— Fetiţo, suge-ţi burta şi ţine-ţi respiraţia, că altfel îmbătrânim aici împreună! Şi zi şi Doamne ajută de trei ori!
Am icnit împreună vreo cinci minute, dar am reuşit să-i scot treanţa din dantelă. Abia atunci am văzut-o. Era minionă, puţin pufoasă, dar cu un corp armonios, bine proporţionat. Era frumoasă şi la faţă. Şi-a pus repede tricoul, însă era un dezastru. Transpirată, ciufulită, cu machiajul întins pe toată faţa… Şi pentru ce? Pentru iubi al ei, pe care voia să-l impresioneze.
— Vă mulţumesc muuuuult! Şi iertaţi-mă, vă rog! Nu ştiu ce-a fost în capul meu… De fapt, ştiu! Sunt îndrăgostită lulea şi, de data asta, sentimentul e reciproc. Iubitul meu m-a ajutat să depăşesc nişte momente groaznice. Abia mă despărţisem de fostul, care m-a înşelat ca un nemernic…
Am ieşit împreună din cabină. S-a uitat mirată la mine.
— Păi ce faceţi, nu mai probaţi tricoul?
— Nu, mulţumesc, mi-a ajuns pe ziua de azi!
— Aaaa, păi atunci haideţi să vă fac cunoştinţă cu iubitul meu şi cu prietena mea cea mai bună!
În drum spre ieşire, eu, tânărul Nike şi blonda botoxată ne-am strâns mâinile cordial. Pentru prima dată în viaţa mea am renunţat la un tricou în dungi…
nu se mai poarta Nike si nic Adidas. Puma este la putere. Cat despre tricoul in dungi mult dorit , este obligatoriu sa ti-l cumperi. O sa ramai cu gandul la el si nu gace bine la moral :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-am comandat unul online. Ma scuteste de momente dramatice. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
am mancat niste ” dungi ” in cometariul anterior. Sa-mi fie iertat ! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sărăcuţul tricou 😦
Prefer să nu merg la cumpărături decât să văd astfel de specimene. Şi când le vezi că dau din aripi din 5 în 5 secunde, îţi vine să le baţi 10 cuie în fiecare picior. Plus că vorbesc foooarte tare şi scârbos. Şi lista poate continua.
Tu îmbracăte în ce te simţi cel mai confortabil. Nu eşti singura care are tricouri în dulap în proporţie de 80%. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Diana! In sfarsit am gasit si eu intelegere la cineva… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici sunt! 🙂 Şi tot aici rămân.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aceste lucruri mă doare:))… eu mereu îmi sug burta, da` degeaba, nu pot scăpa de X-urile alea de pe etichete.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu. Si uneori sunt insotite de inca un X… 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am trei tricouri în dungi şi o rochiţă-n dungi. Când iau rochiţa, pun brăţărică cu o ancoră şi medalion cu ancoră şi spun că-n marinel 😉
dungile să ne trăiască!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, da! Si eeeeeeu! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unde ai gasit tricou cu dungi, ca si eu sunt innebunita dupa ele, pacat insa ca atunci cand vad unul ii tot gasesc defecte, ba ca are dungile din alt material, ba ca sunt prea colorate, ba ca nu e material de calitate, ba ca sunt prea groase sau prea subtiri, dupa caz, astfel ca nu imi cumpar niciodata unul. Deh, e pur si simplu greu sa iei un tricou cu dungi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) Iti raspund in privat Emilie… Ca nu prea am laudat magazinul.
ApreciazăApreciază
:)) Hai ca nu ma asteptam sa renunți la tricoul in dungi dupa cat efort ai depus sa ți-l procuri. Daca nu citeam comentariile rămâneam eu cu o frustrare. Acum, m-am liniștit 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Monik, mi-e jenă să spun… A fost doar un tricou, dar pe lângă el mi-am comandat și un pulover, și o bluză în dungi. Nu degeaba prietena mea nu vrea să mă trateze. 😆
ApreciazăApreciază
A pai restul nu se pun, au fost asa ca un fel de despagubiri de cata suferinta induri daca te hotarasti sa faci cumparaturi in mall-uri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cumva asta-i tipa de care spui?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahahahahahahaha! Krantz, finalul e glorios, am ras cu gura pana la urechi. Mersi!
ApreciazăApreciază
P.S. Vad ca toata lumea se ia de dungile mele. Da’ de love story-ul ala nu zice nimeni nimic? Nu prea va plac dramele… 😀
ApreciazăApreciază
Ba da, zic eu. M-a luat cu o senzație de prăbușire când am citit rândul ăla. Relațiile dintre adolescenți sunt, de mult prea multe ori, doar o fațadă. Unul din doi se îndrăgostește de altcineva și uită să spună și celui cu care ar trebui să fie un cuplu. Nici nu vreau să mă gândesc că frumușica mignonă o să ajungă o tipă anorexică sau obeză din cauza unui astfel de eșec în dragoste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Narcisa, sincera sa fiu, nici eu nu vreau sa ma gandesc… Dar, din pacate, e posibil. La fel de posibil e ca, in toata viata ei de adulta, sa nu mai aiba incredere in barbati. Si nici in prietene. Sau, si mai rau, sa se transforme in ceea ce uraste mai mult – in prietena ei. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum sa ma culc eu fara o portie zdravana de ras?! Na, c-am primit-o! Scena din cabina de proba povestita de tine, Oana, si intarita in imagini de Krantz a fost un deliciu. Si vecinii de deasupra rad, dar ei, saracii, rad de rasul meu!!! 😀 Cat despre drame, sigur ca nu ne plac, dar povestite de tine devin, inevitabil, comedii. Iubaretul a evaluat repede situatia, si, pret de 20 de minute, a realizat ca scandurica botoxata se dezbraca mult mai repede… 😀 Timpul petrecut in cabina de proba poate schimba vieti. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-aia imi cumpar eu hainele preponderent online! 😀
ApreciazăApreciază
Vreau sa „emit si o judecata de valoare”… Cu un asa iubit si asa o prietena, domnisoara din cabina de proba a castigat! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
D’accord…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ora tarzie de aseara imi da dreptul, zic eu, la o erata: … si exemplificarea prin imagini postata de Krantz… Iar „judecata de valoare” (halal!) a ramas neterminata. S-au razbunat dungile pe mine, pentru ca n-am spus ceva si despre ele! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa-ți trebuie! 😃
ApreciazăApreciază
Atâta chin pentru sărmanele domnișoare! Așa-i când vrei să fii iubită, dar nu te poți abține de la deserturile consistente. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Petru, fata arata cat se poate de normal, dar nu si pentru „standardele” actuale. Amaratele astea de copile nu inteleg diferenta intre un om normal si un manechin. Pur si simplu nu-si dau seama ca modelele sunt, de fapt, doar niste… umerase de haine si ca nu trebuie sa ai 40 de kg la 1.70 ca sa te placa un barbat. Pana si creatorii papusilor Barbie au renuntat la discriminare si vor scoate pe piata si papusi scunde si plinute. :)) E adevarat, prima impresie e cea lasata de aspectul fizic, dar, din punctul meu de vedere, daca n-ai nimic in cap degeaba arati ca Brad Pitt. Si as vrea sa cred ca sunt si barbati care gandesc la fel. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crede !…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ooooooooooooooo 😦 Bine că a ajutat-o să depăşească momentele groaznice de despărţire de fostul ei iubit – nemernicul, acum e pregătită pentru momente noi. Pe vremea mea, maică, domnişoarele nu purtau extensii pe nicăieri şi nici domnişorii Nike, aşa că riscul să se lipească între ei ca folia protectoare de ecran era considerabil scăzut 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apai, maica, nici pe vremea mea nu era chiar asa, dar nici atunci nu era bine sa te intorci prea mult cu spatele. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă purta XL sau XXL mai intelegeam,dar de la M la S nu e cine știe diferență . În plus, dacă băiatului nu îi plăcea decât de corpul ei atunci ar fi trebuit să se despartă . O recomandare : un tricou negru cu Metallica . 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tricou negru cu Metallica? Ziua mea e in iunie. Ziceam si eu asa… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am încredere în Poșta Română! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai un tricou cu Metallica se inmaneaza
personal, nu asa oricum! 😀
ApreciazăApreciază
…07 Iunie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… si 19. Asta ca sa ne felicitam reciproc. Nu stiu de ce, dar cred ca tricouri n-o sa primim, Iosif. 😀
ApreciazăApreciază
…rabdare !…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…rabdare si…încredere.
ApreciazăApreciază
Saraca fata! Bine ca n-am fost in situatia ei si nu am ramas si eu intepenita in vreo bluza pana acum! Dar cred ca asta se datoreaza faptului ca nu am nici macar un baiat de impresionat. La naiba!
P.S. Fostul a inselat-o ca un nemernic? Sa se pregateasca, fiindca si actualul o va insela… probabil cu prietena ei cea mai buna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cand o sa apara si baiatul ala care merita impresionat, sunt convinsa ca o sa gasesti alte metode. 🙂
ApreciazăApreciază
[…] Îmi place cum scrie fata asta. Nu e nici vulgară, şi nu culege nici floricele pe câmpii. Nice. […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De azi dimineata citesc,rad,rasfoiesc blogul si iar rad.Ii multumesc lui mihai vasilescu blog,pentru cunostinta .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu îți mulțumesc, Cati, pentru aprecieri! 😊
ApreciazăApreciază
Misto deznodamantul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit tot ce ai scris …inclusiv comentariile , imi place foarte mult cand intalnesc chiar si virtual persoane deosebite ( asa cum esti tu ) care au un dar special …ma bucur ca am gasit acest spatiu extrem de personal pe care ai ales sa-l impartasesti cu noi…cei necunoscuti . Multumesc !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mary, și eu mă bucur că ne-am întâlnit, chiar dacă doar în spațiul virtual, îți mulțumesc mult pentru aprecieri și te aștept cu plăcere pe aici!
P.S. Azi am fost atât de lăudată, încât m-am fâstâcit de tot, așa că sper că n-am uitat pe nimeni… Vă mulțumesc că m-ați citit! Pentru mine, cel mai mare câștig e să știu că ați zâmbit. 😊
ApreciazăApreciază
Văăăleu! Dacă stau să mă gândesc bine, am și eu niște tricuri în dungi! La fel de mândră de ele! 😀
Cât despre poveste…nespus de reală! 🙂
Mulțumesc pentru doza de voie bună! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur ca te-ai amuzat, Agatha. Se pare ca rezonez perfect cu iubitorii de dungi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da! Dungații, cum ar veni, „gen”! 😆 Să facem un club, zic! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, da, facem… Dungatii sunt oameni aparte, sensibili. Si tocmai ce am descoperit pe cineva care se pricepe de minune la poezie. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
probabil că e…într-o dungă! 😆
Aparte zic și eu! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Absolut! Imediat mi-am dat seama. Am cititorul de oameni la purtator. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bun cititor! Al meu e prăfuit și l-am scos de la naftalină! Mai adineauri bipăia ca sonarul când am ajuns pe un blog…oarecare! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))
ApreciazăApreciază
Fara tricou n-ai mai devenit nici mariner, nici marinel… Da- ai imbracat unul din cele de acasa si ai ramas macar… marinal! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai mult chiar. Acas’ la mine sunt capitan! Asta cand nu trebuie sa spal puntea. 🙂
ApreciazăApreciază