Anxietate


Fluturi

Zilele trecute, am descoperit prin casă un tricou. După culoare şi aspect, nu i-am putut stabili vârsta, dar, în orice caz, era din vremuri imemoriale. La vremea lui, l-am iubit mult, de-aia nici nu m-am îndurat de el. După ce s-a mai uzat, ieşeam cu el doar când îmi plimbam câinele, apoi l-am făcut de casă, o vreme am dormit cu el, pe urmă a fost “degradat” şi trimis la bucătărie, la sectorul prăjeli. Urma să ajungă cârpă de praf, dar mi s-a părut nedemn pentru bravul meu tricou roz cu fluturaşi, aşa că ieri ne-am luat la revedere şi, cu lacrimi în ochi (eu, nu el), l-am mai strâns o dată în braţe pe cel de care mă legau atâtea amintiri. Una dintre ele era să-mi şi pună capac, de altfel…

Acum vreo cinci ani, mă sună o prietenă bună:

Ce faci, iar zaci? Mişcă-te până aici, că trebuie să-ţi spun ceva!

Zac pe dracu! Sunt obosită şi n-am chef de nimic. Nu vin nicăieri!

Fatăăă, nu fi nasoală, că ne supărăm!

Până mă-nbraaaaaac, până ies din casăăăăăă…

Mda, îţi ia cinci minute să ajungi la mine. Hai mai repede, că am şi pus ibricul pe foc! Vezi, ştiu că nu-ţi place cafeaua la filtru…

Sinceră să fiu, o cafea şi o discuţie cu prietena mea m-ar fi scos din starea aia, aşa că mi-am tras în viteză un tricou pe mine şi m-am dus. Încă de pe drum aveam aşa o jenă, ceva nu era OK cu mine, dar, nefiind panicardă, nu mi-am făcut griji. Până am ajuns acolo însă, începusem deja să mă simt aiurea. Prietena mea, ipohondră din născare şi anxioasă cât cuprinde, m-a observat imediat.

Hai, lasă-ţi haina în cuier şi treci la raport! Da’ ce-i cu tine? Parcă eşti cam palidă…

Pe bune?

Nu m-am îngrijorat prea mult, asta e starea mea naturală.

Da, da! Ia să văd… Nu, n-ai febră, dar ai ochii cam tulburi şi galbeni. Mmmmm, şi nişte cearcăneeee…

Când am luat prima gură de cafea, m-am înecat. Cu toate astea, tot nu m-am panicat, deşi parcă nu prea respiram bine. Începusem să trag de tricou cu toată forţa, ca să-mi eliberez gâtul. Evident, ipohondra de lângă mine a remarcat imediat.

Ce-ai, ţi-e rău?! Hai să-ţi dau un calciu, nişte apă cu zahăr, un sendviş!

Între timp, începusem să respir sacadat, parcă nu-mi mai ajungeau plămânii, şi mă gândeam de la ce or fi cearcănele alea groaznice şi ochii galbeni…

Fetiţă, arăţi tot mai rău! Ce, te sufoci? Să nu faci infarct pe-aici!

Sinceră să fiu, încă nu mă simţeam gata de moarte, dar…

Ia uite! Ce-i cu ochii aia exoftalmici? Ţi-au ieşit din cap ca la melc. Aoleo! Ia lasă capul pe spate, să văd dacă n-ai vreun nodul la tiroidă sau ganglionii inflamaţi. Sau te pomeni că oi avea cu ficatu’, că ia uite ce ochi ai! Mai şi tuşeşti! O fi de la plămâni…

Încet-încet, autosugestia a început să-şi facă efectul şi aproape că mă scursesem de pe scaun.

Bă, io îţi aduc un Xanax. Vrei să intri în hiperventilatie? Ia o pungă şi suflă-n ea!

Doamne fereşte! Cum naiba ajunsesem eu, plecată de acasă bine mersi, eu, care n-am fost o zi în viaţa mea în spital, să fiu resuscitată într-o bucătărie, cu pungi de hârtie?!

Văzând că se-ngroaşă gluma, prietena mea s-a gândit să-mi abată gândurile de la drama prin care treceam şi în care, de fapt, ea mă băgase.

Şi, ia zi, ce-ai mai făcut?

În afara faptului că am descoperit recent că sunt cardiacă, sufăr de tiroidă, de plămâni, am hepatită şi Basedow?

Hai, mă, că o să-ţi revii! Ia uite, te-ai mai îmbujorat la faţă!

Păi încearcă şi tu cinci minute să umfli o pungă de hârtie spartă şi o să…

A schimbat vorba.

Ia uite ce tricou mişto ai! Dar nu mai aveai unul roz la fel? Doar că ăla era cu fluturi.

Păi asta e ăla cu fluturi, tu nu vezi?!

Brusc, s-a uitat la mine ca la o dusă cu pluta, apoi a privit îngrijorată spre telefon, dar nu înainte de a mă întreba aproape cu teamă:

Ca… care fluturi?

M-am uitat în jos nedumerită preţ de câteva secunde, după care am urlat la ea:

Ăia de pe… spatele meu, nebuno care eşti, că din cauza ta am venit cu tricoul invers pe mine, de era să mor aici sufocată!

 

 

38 de comentarii

  1. Bestiaaaaal😂😂😂 fluturii lor să fie de fluturi…s-au speriat de reacțiile tale și s-au gândit să „migreze umpic” spre spate, că, dacă-ți vine „vreo idee” măcar să nu sară „bleah” pe ei….mdeah, nevricoși fluturii ăștia, cum ți-e rău, cum au „zburat”😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pe langa „ajutorul prietenesc”, am stiut ca trebuie sa fie o cauza reala a starii tale de rau, dar nu m-am asteptat ca niste fluturi, tratati cu spatele, sa se razbune in asa hal… 😀 Si tensiunea crescanda pe care mi-ai indus-o foarte misto a explodat la final intr-un ras nebunesc, conform obiceiului.
    Si pe mine s-a razbunat o bufnita, da’ eu am ascuns-o de tot. Nu stiu prin ce minune sau blestem am observat asta in statia de autobuz. Eram in intarziere la serviciu, nu am mai urcat pana in casa sa-mi intorc bluza pe fata, si am intrat in liiiift… fara sa vad ca in spatele meu venea agale domnul B de la etajul 7. Si, bineinteles, a deschis usa ca doar nu trebuia sa urce pe scari… 😀 Cred ca de atunci nu s-a mai oprit din ras. Si nevasta-sa imi raspunde foaaarte amuzata la salut. 🙂 Stiam ca bufnita e simbolul intelepciunii, da’ m-a dezamagit, pentru ca m-a facut de ras. 😦

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s