Anxietate


Fluturi

Zilele trecute, am descoperit prin casă un tricou. După culoare şi aspect, nu i-am putut stabili vârsta, dar, în orice caz, era din vremuri imemoriale. La vremea lui, l-am iubit mult, de-aia nici nu m-am îndurat de el. După ce s-a mai uzat, ieşeam cu el doar când îmi plimbam câinele, apoi l-am făcut de casă, o vreme am dormit cu el, pe urmă a fost “degradat” şi trimis la bucătărie, la sectorul prăjeli. Urma să ajungă cârpă de praf, dar mi s-a părut nedemn pentru bravul meu tricou roz cu fluturaşi, aşa că ieri ne-am luat la revedere şi, cu lacrimi în ochi (eu, nu el), l-am mai strâns o dată în braţe pe cel de care mă legau atâtea amintiri. Una dintre ele era să-mi şi pună capac, de altfel…

Acum vreo cinci ani, mă sună o prietenă bună:

Ce faci, iar zaci? Mişcă-te până aici, că trebuie să-ţi spun ceva!

Zac pe dracu! Sunt obosită şi n-am chef de nimic. Nu vin nicăieri!

Fatăăă, nu fi nasoală, că ne supărăm!

Până mă-nbraaaaaac, până ies din casăăăăăă…

Mda, îţi ia cinci minute să ajungi la mine. Hai mai repede, că am şi pus ibricul pe foc! Vezi, ştiu că nu-ţi place cafeaua la filtru…

Sinceră să fiu, o cafea şi o discuţie cu prietena mea m-ar fi scos din starea aia, aşa că mi-am tras în viteză un tricou pe mine şi m-am dus. Încă de pe drum aveam aşa o jenă, ceva nu era OK cu mine, dar, nefiind panicardă, nu mi-am făcut griji. Până am ajuns acolo însă, începusem deja să mă simt aiurea. Prietena mea, ipohondră din născare şi anxioasă cât cuprinde, m-a observat imediat.

Hai, lasă-ţi haina în cuier şi treci la raport! Da’ ce-i cu tine? Parcă eşti cam palidă…

Pe bune?

Nu m-am îngrijorat prea mult, asta e starea mea naturală.

Da, da! Ia să văd… Nu, n-ai febră, dar ai ochii cam tulburi şi galbeni. Mmmmm, şi nişte cearcăneeee…

Când am luat prima gură de cafea, m-am înecat. Cu toate astea, tot nu m-am panicat, deşi parcă nu prea respiram bine. Începusem să trag de tricou cu toată forţa, ca să-mi eliberez gâtul. Evident, ipohondra de lângă mine a remarcat imediat.

Ce-ai, ţi-e rău?! Hai să-ţi dau un calciu, nişte apă cu zahăr, un sendviş!

Între timp, începusem să respir sacadat, parcă nu-mi mai ajungeau plămânii, şi mă gândeam de la ce or fi cearcănele alea groaznice şi ochii galbeni…

Fetiţă, arăţi tot mai rău! Ce, te sufoci? Să nu faci infarct pe-aici!

Sinceră să fiu, încă nu mă simţeam gata de moarte, dar…

Ia uite! Ce-i cu ochii aia exoftalmici? Ţi-au ieşit din cap ca la melc. Aoleo! Ia lasă capul pe spate, să văd dacă n-ai vreun nodul la tiroidă sau ganglionii inflamaţi. Sau te pomeni că oi avea cu ficatu’, că ia uite ce ochi ai! Mai şi tuşeşti! O fi de la plămâni…

Încet-încet, autosugestia a început să-şi facă efectul şi aproape că mă scursesem de pe scaun.

Bă, io îţi aduc un Xanax. Vrei să intri în hiperventilatie? Ia o pungă şi suflă-n ea!

Doamne fereşte! Cum naiba ajunsesem eu, plecată de acasă bine mersi, eu, care n-am fost o zi în viaţa mea în spital, să fiu resuscitată într-o bucătărie, cu pungi de hârtie?!

Văzând că se-ngroaşă gluma, prietena mea s-a gândit să-mi abată gândurile de la drama prin care treceam şi în care, de fapt, ea mă băgase.

Şi, ia zi, ce-ai mai făcut?

În afara faptului că am descoperit recent că sunt cardiacă, sufăr de tiroidă, de plămâni, am hepatită şi Basedow?

Hai, mă, că o să-ţi revii! Ia uite, te-ai mai îmbujorat la faţă!

Păi încearcă şi tu cinci minute să umfli o pungă de hârtie spartă şi o să…

A schimbat vorba.

Ia uite ce tricou mişto ai! Dar nu mai aveai unul roz la fel? Doar că ăla era cu fluturi.

Păi asta e ăla cu fluturi, tu nu vezi?!

Brusc, s-a uitat la mine ca la o dusă cu pluta, apoi a privit îngrijorată spre telefon, dar nu înainte de a mă întreba aproape cu teamă:

Ca… care fluturi?

M-am uitat în jos nedumerită preţ de câteva secunde, după care am urlat la ea:

Ăia de pe… spatele meu, nebuno care eşti, că din cauza ta am venit cu tricoul invers pe mine, de era să mor aici sufocată!

 

 

Anunțuri

38 de comentarii

  1. Bestiaaaaal😂😂😂 fluturii lor să fie de fluturi…s-au speriat de reacțiile tale și s-au gândit să „migreze umpic” spre spate, că, dacă-ți vine „vreo idee” măcar să nu sară „bleah” pe ei….mdeah, nevricoși fluturii ăștia, cum ți-e rău, cum au „zburat”😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pe langa „ajutorul prietenesc”, am stiut ca trebuie sa fie o cauza reala a starii tale de rau, dar nu m-am asteptat ca niste fluturi, tratati cu spatele, sa se razbune in asa hal… 😀 Si tensiunea crescanda pe care mi-ai indus-o foarte misto a explodat la final intr-un ras nebunesc, conform obiceiului.
    Si pe mine s-a razbunat o bufnita, da’ eu am ascuns-o de tot. Nu stiu prin ce minune sau blestem am observat asta in statia de autobuz. Eram in intarziere la serviciu, nu am mai urcat pana in casa sa-mi intorc bluza pe fata, si am intrat in liiiift… fara sa vad ca in spatele meu venea agale domnul B de la etajul 7. Si, bineinteles, a deschis usa ca doar nu trebuia sa urce pe scari… 😀 Cred ca de atunci nu s-a mai oprit din ras. Si nevasta-sa imi raspunde foaaarte amuzata la salut. 🙂 Stiam ca bufnita e simbolul intelepciunii, da’ m-a dezamagit, pentru ca m-a facut de ras. 😦

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s