Odă căcatului de pe trotuar


Ce să scriu? Ce să scriu? Preţ de o jumătate de oră, am stat cu ochii pironiţi în ecranul computerului, fără pic de inspiraţie, aşteptând un semn providenţial. Nimic! Probabil că ăsta fusese semnul, dar eu înţeleg mai greu… Aşadar, am intrat pe facebook, acolo era imposibil să nu dau peste ceva. Şi am dat. Peste căcaţi. De câine. Cred că e a şaptea oară săptămâna asta când mă împiedic de scrieri furibunde al căror laitmotiv este căcatul. (Mă scuzaţi, nu eu sufăr de cacolalie, ci indivizii ăştia cărora li se umple gura când folosesc termeni scatologici!)

Acu’, ce să zic? În ţara asta s-au terminat problemele: nu avem decât juma de milion de şomeri, sistemul sanitar e în comă, învăţământul la fel, pădurile sunt de mult lemne de foc, 30% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei, la 30 de secunde e agresată câte o femeie, iar ca o încununare, suntem loviţi în plin şi de conjuraţia imbecililor care ne conduc. Cum spuneam, nu sunt motive de agitaţie, mai ales de când oprobriul public le-a venit de hac şi nemernicilor ăstora de fumători.

Ca atare, o haită deloc de neglijat de cetăţeni de bine, mânaţi de spirit civic, s-a decis că e cazul să ne împută zilnic aerul cu o problemă arzătoare – mai bine zis, aburindă –, la ordinea zilei, cum ar veni, care, nesoluţionată, va duce din nou societatea în Evul Mediu (adică nu cu mult înapoi). Nu contează că prin online mai sunt vreo doi-trei nebuni interesaţi şi de probleme cu adevărat importante, care se luptă cu morile de vânt şi o mai iau şi peste bot dacă îndrăznesc să-şi susţină punctul de vedere, nu, pe cetăţenii ăştia îi interesează să-şi vadă visul cu ochii, şi anume ca fiecare proprietar de câine să adune, dom’le, rahaţii de pe trotuar într-o punguţă. Corect, nimic mai civilizat! Dar chiar trebuie să-ţi impui punctul de vedere cu spume la gură şi să-ţi faci din asta un scop în viaţă pe care să mi-l bagi şi mie pe gât cu lopata? Acum trebuie să recunosc că oamenii ăştia sunt aceiaşi care, în general, în zilele lor bune postează pe facebook poze cu veveriţe cântând la muzicuţă şi citate din Lao nu-ştiu-cum, ei, săracii, nu au păreri personale, dar sunt împotrivă din principiu. Se propun petiţii online, lapidarea sau chiar condamnarea pe viaţă a celor care nu adună căcaţii patrupezilor. Numai poezii nu s-au scris pe tema asta, dar o să încerc eu una, care sper să-i mulţumească:

Căcatule de pe trotuar

Ce ai scăpat din maţ cu chin,

Atât aş vrea să te alin,

Că-mi vine să te bag în buzunar.

Măi oameni indignaţi, păi voi vreţi să rezolvaţi problema eliminând efectul, şi nu cauza? N-am zis eu asta, ci statisticile europene, dar cică România e cea mai coruptă, cea mai săracă şi cea mai needucată ţară din Europa. Am zis needucată, da? Trăim într-o ţară în care un locuitor foloseşte 4 săpunuri şi un deodorant pe an, o ţară în care nu e bine să dai mâna cu necunoscuţii fiindcă 50% nu se spală pe mâini după ce ies de la budă şi, ţineţi-vă bine!, o ţară în care 20% dintre români nu s-au spălat ni-cio-da-tă pe dinţi. Deci sunt şanse mult mai mari să mori în autobuz când îţi suflă unu’ din ăsta în nas sau dacă, Doamne fereşte!, îţi zâmbeşte, decât să cazi cu faţa într-un căcat de câine. Sincer, eu aş prefera varianta a doua!

De ieri însă, recunosc, am început să mă gândesc tot mai serios că e nevoie de o mobilizare generală pentru stârpirea elementelor antisociale, pe bune! În faţa mea, pe trotuar, circula o familie, compusă din 2 x bunici + 1 x copil. Mamaie mânca seminţe negre, de-alea dă floare. De unde ştiu? Păi le scuipa şi, fiind în urma ei, mi s-au prins şi mie două-trei în piept, că, deh, erau îmbibate cu salivă. Tataie fuma şi tuşea îngrozitor. Din când în când, flegma verde şi consistent pe jos (că doar nu era să scuipe în batistă!). Copilul, mai mult lat decât lung, urla de foame. I-a dat bunică-sa un croissant, micuţul de el. Ambalajul l-a aruncat în spate, dar eram pregătită şi l-am prins din zbor. Când să mă apropii, moşu’ s-a opintit puţin şi, cu mâna dreaptă, şi-a suflat mucii zgomotos, după care a durat ceva până i s-au desprins complet de degete. Copilul a prins faza şi a început să râdă cu gura până la urechi, arătându-l pe ăl bătrân cu degetul. Ăla, după ce l-a prins de guler, a început să-l zgâlţâie şi, văzând că m-am oprit în dreptul lor, mi-a făcut cu ochiul complice, după care a răcnit:

Bă… puţoiule! Păi tu râzi de tac’tu-mare, mă? Bă, căcat cu ochi, dacă-ţi dau una acum, te adună doamna dă pă jos!

Şi uite aşa am adunat de pe jos primul meu căcat… Unul cu ochi. Ce m-am bucurat că nu aruncasem punga de la croissant…

 

Anunțuri

38 de comentarii

  1. De acord cu tine in totalitate in legatura cu excrementele cainilor. Am uitat ca pana mai ieri erau strazile pline de caini vagabonzi? Si n-am scapat nici acum in totalitate. Punea atunci cineva problema curatatului rahatului de caine? Nu. De ce? Pentru ca mai intai trebuia sa se apere sa nu fie muscat. Despre civilizatie… Unul dintre vecinii mei sta pe geamul de la bucatarie cu sticla de bere in mana si in bot si mai toatna cate-o picatura in jos, probabil sa fie la morti si pe deasupra, mai si scuipa din cand in cand… Altul isi arunaca flegmele pe geam… ca doar e si gradina lui, plateste impozit pe cota indiviza… Si tot asa… Iti mai povestesc eu si alta data despre unii dintre vecinii mei „civilizati”.

    Apreciat de 1 persoană

    • Christian, in pofida cuvantului sa-i zicem oripilant, eu am vrut sa subliniez niste chestii acolo si sunt convinsa ca cei mai multi au inteles perfect ce am vrut sa punctez. 🙂 Daca voiam sa folosesc cuvinte care sa-mi aduca trafic, o faceam de la inceput.
      P.S. Niciodata, dar niciodata, nu incep sa scriu nimic fara sa am subiectul cel putin conturat in minte. A fost o simpla introducere in subiect, un truc care urma sa demonstreze ca cine nu are inspiratie sau nimic in cap asta face – scrie cacaturi sau despre cacati, nu-i asa? Eu, din fericire, am ceva in cap. 😀

      Apreciază

  2. Tot flegma aia mare si stralucitoare va ramane regina trotuarelor, iar ‘MNEALUI, mult dezbatutul… doar un biet cacatel nevinovat, care aduce si noroc, la o adica… 😀 In cazul de fata, ce noroc pe noi ca nu l-ai ocolit si am ras cu pofta si de data asta!

    Apreciat de 1 persoană

  3. „Ooooofff, offf, măi, măi,/ țara-i plină de dulăi, / latră, urlă și se cacă/c-o să ajungem să zburăm din cracă-n cracă!” Eh, nu prea-i stralucita, dar fara cafeaua de rigoare, atata am putut😏

    Apreciat de 1 persoană

  4. După cafea am descoperit că trebuie să mă las de „prostii” că mă așteaptă munca😂😂😂 poezia se aplica si la „dulaii cu doua picioare” dar si la „rahații cu ochii”😉 app de puradelul de mai sus😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eu zic că depinde cum pui problema. Și mă refer la nenea de pe feisbuci care nush ce-a zis cu punguța. Acu o primăvară ne-a venit, nu știu de ce și cum, mie și unor vreo trei-patru vecini, să facem curat în fața blocului. Corect, trăim la țară da’ parcă ar merge oleac’ de civilizațiune. Nu știu cum am tras paiul scurt și am nimerit la strânsul rahatului (pardon) de câine. Cât poate să se fi adunat pe gazonul verde? N-ai idee! După vreo doi saci de gunoi de 35 l, luați de la Lidl, mi s-au revoltat măruntaiele. Și acu zic și eu ca ăla: cocoană (nu tu!), când ieși cu patrupedul în gădina din jurul blocului, unde se joacă toți copiii noștri, și ieși cu intenția vădită de a ajuta animalu să-și elibereze/ curețe colonul, ori îl duci colo în vale, mai departe ori ștrângi cu lopățica după dânsul. Zău că aș fi făcut moarte de om în momentul cu pricina.
    Despre povestea cu trotuarul…ce să zic…Tot pilde din astea le dau elevilor mei la școală. Se simt ușor scârbiți de poveste, dar ce e ciudat e câ atunci când ies pe poartă, uită repede!

    Apreciat de 1 persoană

    • Perfect de acord, Agatha. Stii cum se ajunge la gradul ala de civilizatie la care visam toti? Prin amenzi. Usturatoare! Ia sa vezi, daca trebuie sa platesti 1.000 de lei amenda, cum bagi in buzunar si rahatul, si chistocul… si inghiti scuipatul… Dar cine sa aplice legea? 😦

      Apreciat de 1 persoană

      • Eu sunt pro! Dom’le, am scuipat flegmoșenia pe trotuar? Să plătesc pentru asta! Dar nu numai eu, că sunt prost și needucat! Și ăla care e prostm needucat și are și bani! Că, deh! Egali suntem în fața Domnului și a legii!
        Dar educația asta ar trebui să fi făcută taman de cei care nu par a fi foarte educați! De la unii părinți, la unii profesori, până chiar și la unii legiuitori. Și atunci? Ce-i de făcut?

        Apreciat de 1 persoană

      • Dacă ar fi așa! Bine ar mai fi. De exemplu, mie îmi e grozav de frică de amenzi! (mi-e frică de tot ce presupune polițiști 😀 – dacă mă oprește unul în trafic, pot leșina chiar! :-)) ), dar cunosc o mulțime de persoane pe care îi doare în cot de asta!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s