Glume de psiho… log!


 

psycho

Joi-noapte, m-am dus la culcare plină de optimism, na, se apropia weekendul şi nici nu aveam de unde să ştiu că a doua zi dimineaţă mă voi trezi cu amigdalele de mărimea unor mingi de tenis şi tuşind cuvintele. Pe la 3 dimineaţa, când am reuşit în sfârşit să adorm, nu mi-a trecut prin cap nici că, peste “doar” trei ore, avea să mă trezească un SMS de mare importanţă. Ştiu, mi s-a zis de o mie de ori să nu mai ţin telefonul deschis peste noapte, dar…

În fine, când am auzit bipăitul ăla sinistru, am sărit direct în picioare, cu inima palpitând, cu fiori reci pe şira spinării, şi, cu mâna tremurătoare şi cu ochii împăienjeniţi, gândindu-mă la ce-i mai rău, am deschis mesajul: “Să vii să-ţi iei piftia!”. Din păcate, nu pot să vă spun ce-a fost la gura mea, pentru că dădui cu subsemnatu’ p-aci că am un blog de audienţă generală, dar vă puteţi imagina.

Peste trei ore, când mi-am revenit, am sunat împricinata:

Bă, ai înnebunit?! Ce mama naibii ţi-am zis eu?! Telefonul asta îl ţin deschis doar pentru urgenţe. Mă sunaţi sau îmi daţi mesaj în creierii nopţii doar dacă moare unul din voi… sau dacă e pe cale!

Păi era o urgenţă… Că n-am loc în frigider şi se topeşte…

În restul zilei, pe care şi aşa o începusem prost, mi-am văzut de ale mele: ceaiuri, paracetamoale, sugus de-alea pentru gât şi alte chestii menite să-mi scurteze boala la 7 zile, că altfel, netratată, aş fi suferit o săptămână. Ca niciodată, la 10 seara eram în pat. Nu tu calculator, nu tu tabletă, nu tu butonat telefon… Asta ca să vă daţi seama cât de rău îmi era. Pe la 22.30, primesc un mesaj. Cum era să-l ignor? Un singur cuvânt, mai bine-zis o întrebare. Era de la prietena mea Corina. “Ce-o vrea şi doamna psiholog la ora asta? Femeia asta e atât de obosită şi munceşte atât de mult, încât la 10 seara e în pat. Precis s-a-ntâmplat ceva…” Pfuaaa, atât mi-a trebuit! Mintea mea tulburată de la pastile şi de la siropul ăla cu propolis alcoolizat a început să ţeasă scenarii.

“Doamne, de ce mi-a trimis mesaj, că ea nu face de-astea niciodată?! Şi încă unul atât de… evaziv. E clar, a vrut să mă pregătească. Oamenii când li se întâmplă chestii mişto te sună imediat să ţi le împărtăşească şi să te bucuri sau, după caz, să te oftici, nu stau să-ţi dea SMS-uri. Nuuuuu, nu e de bine! Poate se simte rău. Aoleu, să ştii că nu e de bine, ieri mi-a zis că abia a ajuns acasă… Sau o fi mama ei, că are şi ea o vârstă şi, na, după 70 de ani te poţi aştepta la orice. Nu putea fi mama, pe la 7 seara vorbisem cu ea la telefon şi era mai zglobie ca mine. Sau poate frate-său, da’ nu, că ăla s-a lăsat de fumat… Iubitul e bine precis, că l-am văzut ieri în poză pe facebook. Deci, ori Corina, ori căţeaua, dar şi pe Blacky am auzit-o lătrând mai devreme. Clar, e Corina…”

Preventiv, am luat un Xanax şi am aprins şi o lumânare de-aia mică. Aş fi zis şi-o rugăciune, dar de agitaţie nu-mi treceau prin cap decât primele două strofe din Luceafărul – pe care, în condiţii normale, nu mi le amintesc. Tremurând din rărunchi, am pus mâna pe telefon şi am sunat-o.

Alo?!

Alo, Corina?!, am zis eu ca o idioată.

Da, dragă, cine ai vrea să fie?!

După voce părea bine, m-am mai liniştit.

Ce f-f-faci?

Da’ ce-i, dragă, cu tonul asta de înmormântare pe tine? S-a întâmplat ceva?

Nu, credeam că s-a întâmplat cu tine…

Sunt bine. De ce?

Atunci am explodat.

Păi îmi trimiţi mesaje de-astea vagi, să mă sperii, să trag tot felul de concluzii, să mă gândesc că eşti pe moarte sau, şi mai rău, că a păţit ceva căţeaua! Ştii că sunt sensibiloasă, de ce mă chinui?

Consideri că e ceva rău că ţi-am trimis mesajul ăla? De ce crezi asta?

Poftim! Întrebări de psiholog!

Păi la 22.30 tu îmi trimiţi aşa un mesaaaaj?! De ceeee?

Atât te-am întrebat: “Dormi?”. Restul ai făcut tu.

Poftim, NU DORM. Eşti mulţumită? De ce m-ai întrebat?

Voiam doar să ştiu. Pa!

 
Sursa foto: Facebook

Anunțuri

49 de comentarii

    • Din fericire, mi-am revenit repede. 😀
      Lasand gluma la o parte, daca oamenii ar recunoaste la timp ca au o problema, multe drame s-ar evita. Nu stiu daca am reusit sa dau de gandit cuiva scriind chestia asta, dar sunt convinsa ca unii s-au recunoscut… Cand am trecut prin momente dificile, am cerut ajutor fara jena. Faptul ca am facut o facultate de profil, dar n-am profesat, nu m-a ajutat sa ma „repar” singura. Cel mai tare ma sperie insa cati copii are prietena mea in terapie…

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu vreau să supăr pe nimeni și nu contest importanța unui specialist în rezolvarea problemelor. Departe de mine gândul ăsta. Am vrut să glumesc, stilul lor uneori te face să-ți pui întrebări sau să declanșeze alte metehne în tine. Tu bine că ți-ai revenit. Bagă și-o țuică fiartă, un somn lemn și ești ca nouă. :)) Multă sănătate!

        Apreciat de 1 persoană

      • Ei, mi-am dat seama, stai linistita! Daca nici eu cu tine si tu cu mine nu putem glumi, cine-o mai reusi? 😀 Asa e. Nu toti psihologii au chemare si, intr-adevar, unii uneori mai rau te dau peste cap… Doar ca am simtit nevoia sa scriu si ceva serios, ca parca se impunea. Si-asa lumea pe-aici nu mai stie ce sa creada despre mine. :))))
        Tuica fiarta? Asta-i leac universal, sa stii! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  1. Mie mi-ai dat de gandit cu chestia asta, pentru ca si pe mine ma apuca tremuriciu’ cand telefonul suna sau bipaie mesaje. In momentele alea imi dau seama ca sunt bolnava de frica, dar dupa ce ma linistesc, ma bucur (din plin!) ca nu sunt vesti rele… si rad, asa, ca o nebuna… Deci n-am nevoie de psiholog, pentru ca ma echilibrez singura. 😀
    Dementiale si articolul si caricatura, si am ras demential, adica sa-na-tos… De asta sa nu te indoiesti! 🙂
    Subscriu la tuica fiarta. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Io ti-as sugera sa nu mai bati cimpii sa arati ce desteapta esti tu si ce imperfecti sint ceilalti. Daca nu iti convine e treaba ta. Nu ne mai umple viata cu cacatul pe care il vezi tu in viata. Partea buna unde e? Psihologie ai facut aaaaa?

    Apreciază

    • De autoironie ai auzit? Ti se pare ca am ras mai mult de altii decat de mine? Si, ma rog, de ce ar trebui eu sa demonstrez ceva cuiva? Daca nu-ti place ce scriu, de ce citesti? Din masochism? :))
      De ce sa nu-mi convina? Tu esti libera sa comentezi ce vrei (ca dovada, iti vezi mesajul), iar eu sunt libera sa scriu ce vreau la mine pe blog. Daca nu-ti convine, fa-ti tu blog, arata-ne tu noua ce desteapta esti. Ca umor e clar ca nu ai… Si cum umorul e apanajul oamenilor inteligenti…

      Apreciază

    • Andra, masochisto, tu chiar ai nevoie de psiholog! Incearca sa te destinzi, invata sa razi, sa glumesti, sa te bucuri de viata si sa stii sa faci haz de necaz! Altfel, viata ta va fi de cacat! 😦

      Apreciază

    • Ooof, Andra, cat de urata si trista trebuie sa fie viata ta?! Tu ai ras vreodata sau macar ai zambit?! Nu cred, pentru ca nu te lasa incrancenarea in care traiesti. 😦 Daca nu gasesti niciun motiv de ras, roaga pe cineva sa te gadile… poate asa te vei debloca si ai sa vezi ce senzatie minunata o sa ai. Treptat, fata si sufletul ti se vor lumina si viata ta va fi una mult mai senina. 🙂
      P.S. Sunt sigura ca te vei intoarce sa vezi reactiile noastre, asa ca… mai reflecteaza, si, cine stie, poate, candva, vom rade impreuna pe blogul Oanei. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Motto-ul tau… Parca am evadat in timp si spatiu… ,,Pierduta din viata unui om este ziua in care nu a ras. ,, – ne spunea profa de germana candva, aducand elogiile binemeritate unui mare om al politicii si culturii germane, care a fost Johann Wolfgang von Goethe… Ador umorul, dar inca mai cuget in suflet ca pe fata omului merita sa rasara un zambet, chiar si atunci cand este unul al tristetii…

    Apreciat de 1 persoană

    • Frumos spus, Christian! Nu sunt prea sigura de paternitatea citatului de pe blog, cele mai multe trimiteri le-am gasit catre Charlie Chaplin, pe care eu il iubesc. Din punctul meu de vedere, a fost genial. In mod sigur si el a preluat-o sau, de ce nu?, doua minti geniale au gandit la fel…

      Apreciază

  4. Da, Goethe este autorul cugetarii pe care ai ales-o ca motto. Doar ca traducerea din germana pe care mi-am insusit-o de la profesoara mea de germana, avea forma pe care am postat-o in comentariul din urma. Ce mai conteaza, cele doua variante reprezinta unul si acelasi mesaj. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Monik, n-as putea sa-ti spun pe ce criterii acest mesaj al tau a ajuns in spam asa hodoronc-tronc, mai ales ca nu-mi scrisesesi prima oara… L-am adus la suprafata abia acum, cu scuzele de rigoare! De-acum o sa am o grija in plus… 🙂

      Apreciază

      • Stai liniștita, se mai întâmpla. Din misterele wordpressului :).
        Acum la ceas de sinceritate, sa știi ca imi spun uneori, iar am fost pe lânga subiectul omului! Ca si asta se poate întâmpla la fel de usor :))

        Apreciat de 1 persoană

  5. Mă întristează că ai fost bolnavă, dar pastilele chiar dacă nu te insanatoșesc mai repede, măcar te binedispun(eu cand mai iau modafen sunt suuuuuperfericităăă😊) dar vinul/țuica fiartă e superbă😉 făcută cu cuișoare(și nu-s băutoare fereeeeească J. Walker😉) eu ma simt supernasol cand sunt bolnavă😢 și in ajun de weekend😢 sper ca te simti mai bine😚

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s