Apă plată? Niciodată!


Popcorn

Tocmai vorbesc la telefon cu o prietenă şi, la un moment dat, convorbirea se poticneşte, înţeleg tot mai greu ce-mi spune. Mă alertez brusc. Sonarul meu detectează foşnet de ambalaj şi realizez că mănâncă ceva lipicios şi, cu siguranţă, ciocolatos. Mi se revoltă glandele salivare. Cu ultimele puteri şi cu serotonina pe undeva pe sub nivelul mării, îi reproşez:

Ce faci, dragă, mănânci în timp ce vorbeşti cu mine?! Ştii că ţin regim!

Offf, iartă-mă! Simt că mi-a scăzut glicemia dramatic şi dacă nu mănânc ceva dulce acum… E doar un Snickers, îl termin imediat!

Auzi, doar un Snickers! În momentul ăsta, mi-aş dona un rinichi pentru un baton d-ăla cleios şi mă gândesc cu obidă ce noroc au câte unele să baaaaage-n ele când şi mai ales ce vor. Un apel în aşteptare mă ajută să scurtez conversaţia cât încă mai sunt cu minţile întregi. Răspund. De data asta, o voce la fel de pierită ca a mea, şi tot de foame. Mimează execrabil buna dispoziţie. Evident, îi răspund cu acelaşi entuziasm nejustificat.

Heeeeei, Oanaaaa! Ce faci, fetiţă? Eşti bineeee?!

Minunaaaat! Debordez de energieeee! Sunt în culmea fericirii, dorm cu Nirvana sub cap!

Pe… bune?!

Bineînţeles că nu! Hai, lasă vrăjeala şi zi ce faci!

Ce dracu să fac? La dietă, nu ştii? Fetiţă, hai să ieşim din casă, că mor naibii de foame cu mâna pe uşa de la frigider!

Păi unde-ai vrea tu să ieşim, păpuşă, ca să nu ne tenteze nimic?

Cum unde? În parc. Doar n-oi vrea să stăm la vreo terasă pe vremea asta!

Zis şi făcut. După nici o jumătate de oră, ne întâlnim. Mă mir că a venit pe jos. Ea se duce şi la chioşcul din faţa blocului, după ţigări, cu maşina… Ne studiem reciproc şi ne declarăm mulţumite. Avem o alură sportivă, arătăm ca nişte aruncătoare de disc, dar, na, e o alură sportivă. Măcar ne-am îmbrăcat corespunzător. Eu, eminamente pedestră, mă descurc binişor, însă amica mea e terminată încă dinainte de a intra în parc.

Uf, Oano, stai uşor, că eu n-am compasul atât de mare!

Bine, hai că o las mai moale, avem tot timpul!

Nici nu termin bine de zis asta, că intrăm în parc şi, 50 de metri mai încolo, ce văd? Un chioşc cu popcorn. Nu mai aud şi nu mai văd nimic. Mă trezesc scuturată energic:

Alo, Pământul către Oana! Recepţie!

Floriceleeee, vreau floriceleeee!, mai reuşesc să spun cu glas gutural-sfâşietor şi… se duce naibii regimul meu.

Cinci minute mai târziu, stăm pe o bancă, ţinând în mâini cu satisfacţie două… găleţi de popcorn, cică porţie mică. Eu, una, mănânc cu două mâini deodată, iar prietena mea arată ca un hamster proaspăt hrănit. Din fericire, nu mă văd…

Fată, tu ştii ce indice glicemic au astea? 85. Opzeşcinci! Astea sunt moartea dietei!, mă căinez eu printre clefăieli, abia trăgându-mi sufletul.

Dar cine să înţeleagă ce spun?

După alt sfert de oră, suntem tot pe bancă, povestindu-ne vieţile şi admirându-i pe cei care fac jogging.

Uite de când aleargă oamenii ăştia! E a treia oară când trec pe lângă noi. Deja am obosit… Dar hai să dăm şi noi măcar o tură de parc, pe lângă lac. Mă simt vinovată, am recunoscut eu.

Şi am dat… După 45 de minute, la ieşirea din parc, două epave. Ne sprijinim una de alta şi respirăm sincopat. Pare că dansăm twist, dar de fapt ne tremură genunchii necontrolat. Reuşim să plecăm însă în poziţie bipedă, ajutându-ne discret cu mâna de câte un gard.

Fetiţă, eu nu mai pot, nu mai pooooot! Hai să traversăm şi să ne oprim aici să bem o apă, că m-am deshidratat complet. Cred că am exagerat pentru prima zi, a concluzionat prietena mea.

Crezi că ar fi bine?, o întreb eu circumspectă, uitându-mă spre locaţia cu pricina.

Ne-am mobilizat şi am ajuns acolo. Ea îmi zice pierită:

Du-te şi comandă tu! Vezi să nu iei apă carbogazoasă!

Mă duc, comand şi mă întorc la masă tremurând din toate încheieturile. Între timp, prietenei mele îi sună telefonul. Răspunde oftând, cu un aer de martiră:

Da, dragule! Sigur… Am fost în parc cu Oana. Nu mai pot, mi-au ieşit ochii din cap de la atâta mişcare. Ce zici? Nuuuuu, nu pot, ţi-am zis că de azi sunt la regim. Te rog, nu mă tenta! Ştii ce fac acum? Beau apă plată cu lămâie…

Fix în momentul ăla, se aude din fundal:

Doamnele cu şaorma cu de toate, vreţi ketchup iute la ambele?

 

Anunțuri

33 de comentarii

  1. Eu il suspectez pe my better half de faptul ca mi-a plasat pe undeva un dispozitiv de monitorizare. In conditiile in care mananc nesanatos foarte rar, ma suna fix cand infulec cu mai mare placere o portie de cartofi prajiti.
    Vrei sa spui ca voi ati alergat in tura aia data lacului sau a fost doar o plimbare?

    Apreciat de 1 persoană

  2. :)))))) râd cu lacrimi! Da’ nu de tine, parol. Mi-am amintit de mine cum alergam eu în primăvara trecută prin parc. Nu am nevoie să slăbesc, da’ sunt sedentară rău. Prima tură de parc a fost de fapt 60m alergat. Atât am putut. După câteva săptămâni alergam și eu ca tot omu’ alergător. 😬

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vai Oana cum ai nimerit-o tu cu acest articol! Pe bune daca nu rasucesti cutitul in rana! Tocmai ce ne-am intors dintr-o mini vacanta de 4 zile la munte; am fost vreo 18 prieteni, si lasand la o parte copiii, cam toti adultii eram setati in prima jumatate a zilei de vineri pe mancare de regim: care cu slabitul ( Dukan), care cu glicemiile ridicate, care cu guta si cativa doar cu fitele din cap…ei bine, se pare ca aerul de munte ne-a sucit pur si simplu mintile si ambitiile, in asa hal incat, nu vrei sa stii ce mese s-au intins vineri seara, cu mancare si bautura de oricare alta natura, dar nu de regim 🙂 Regretele imense si mustrarile de constiinta, ne-au coplesit fara doar si poate, dar am tinut-o tot asa pana marti dimineata cand am pornit spre Bucuresti. Ne-am luat ramas bun ceva de genul: ” hai pa si bafta cu regimul!!!!!!! ” 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Fatăăăă(cum le zic eu „surorilor întru suferință”😉), șaorma dacă are castraveți proaspeți, deja ai diminuat numarul de calorii. E „aproape dietetică”😉Fripturica e facută la foc deschis și s-a scurs grasimea, cartofii(făcuți in ulei de palmier fiindca sunt mai gustoși ai naibii așa) n-au nicio vină săracii, maioneza e „cireașa de pe…..șaorma”…. Aoleooooo mi-e foaaaaame😭 să mai beau niște apă…de la chiuvetă fără lămâie și mă apuc de….croșetat…niște covrigei😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Si eu tin la shaorma cu de toate , deci, da de stire :)) Acum nu stiu ce o sa apreciezi mai mult , o prietena care te imbie la marsuri fortate sau unul cu burta, dar care stie bine sa si-o mentina prin alesul inspirat al ingredientelor in shaorma . Am uitat sa scriu de la inceput , eu tin fara probleme sa mananc o shaorma mare :)))

    Apreciat de 1 persoană

    • Draga Optimistule, conform unor studii savante, cica in grupurile in care apare o persoana supraponderala toata lumea are tendinta sa se ingrase. Stii cum e, te raportezi intotdeauna la ala mai gras si incepi sa mananci necontrolat, ca oricum tu esti ala slabu’. 😀 Deci noi doi reprezentam un pericol iminent pentru toti „sportistii” din jurul nostru. Cred ca nu ne ramane decat sa mergem impreuna la o saorma! 😀
      P.S. Prieteni, acesta a fost un pamflet. Atat eu, cat si Optimistul suntem doi silfizi, defilam pentru D&G si Victoria’s Secret, dar a trebuit sa scriu asta ca sa nu se simta, Doamne feri!, careva jignit. 😀 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s