Surprize, surprize…


Mascati

Alaltăieri, un prieten care s-a gândit că mi-ar plăcea să scriu ceva pe tema asta mi-a trimis un link către o ştire demenţială. Din păcate, în momentul ăla nu mi-a trecut prin cap cât de “bine” o să se lege… Cică mama unui tânăr de nădejde din Braşov, student în anul 5 la Medicină şi, în timpul liber, traficant de droguri, a crezut că mascaţii DIICOT care i-au bătut la uşă erau stripperi şi reprezentau surpriza pe care i-o promisese fiul ei de 8 martie. Pe bune dacă n-am râs un sfert de oră… Acu’ stau şi eu şi mă întreb ce fel de om trebuie să fii ca să ai o imaginaţie atât de… efervescentă. Păi ce, mie nu mi-au bătut la uşă sectoristul, poştaşul, băieţii cu pizza şi martorii lu’ Iehova? Da’ să mor dacă mi-a trecut vreodată prin cap că o să-şi smulgă vreunu’ brăcinarii, acolo, în prag, că o să rămână în chiloţi de latex şi o să înceapă să danseze lasciv. Mă rog, pe poştaş mi-e greu să mi-l imaginez şi urcând scările… Trebuie să recunosc însă că, puţin-puţin, am invidiat-o pe femeia aia, cred că e foarte mişto să trăieşti cu impresia că urmează să ţi se întâmple numai lucruri bune. Aş putea să jur că acum nu stă să se lamenteze după gratii, ci pur şi simplu mulţumeşte Cerului că ea şi fiu-său au fost scoşi 30 de zile de la întreţinere.

Cândva am fost şi eu ca ea, adoram surprizele. Aş spune că încă nu m-am vindecat de tot, dar sunt foarte rezervată când aud acest cuvânt. Când cineva îmi spune: “Am o surpriză pentru tine”, mă cam panichez şi mă trec niscaiva fiori pe şira spinării. Nimic nu e mai nasol pe lumea asta decât anticiparea, ca emoţie opusă surprizei. “Doamne, oare ce-o fi? Poate primesc în sfârşit chestia aia pe care mi-am dorit-o!” A venit momentul să spun că nu sunt o tipă pretenţioasă şi că mă bucur sincer de orice mărunţiş. Pentru mine gestul chiar contează, ideea e să nu încerci să cosmetizezi cadoul, fiindcă dezamăgirea e mult prea mare, şi asta mă scoate din minţi.

Deci… am primit de-a lungul timpului: ceas de duzină în cutie de Longines, geantă de cârpă în săculeţ Vuitton, pix de doi lei în etui Parker şi Montblanc, parfum bulgăresc în sticluţă Dior, zeamă de varză în sticlă de şampanie, dulceaţă de gutui în borcănel de icre de Manciuria, miezi de nucă în cutie Sephora şi lista poate continua. Pfuaaaa! Să deschizi o cutie de Converşi şi să dai acolo peste un ceas de perete, d’ăla de bucătărie, cu baterii, ăla da moment Kodak!

De exemplu, săptămâna trecută, am primit un telefon-surpriză (se putea altfel?) de la o cunoştinţă care n-a mai catadicsit să mă caute cam de pe vremea primei glaciaţiuni.

Ce faaaaaci?

Depinde…

Cum depinde, dragă?

Depinde cu cine vorbesc, că nu fac bine pentru toată lumea…

Hai, dragă, nu mă recunoşti? Se poate? Sunt eu tanti Doiniţa, m-ai uitat aşa repede? Doar ai fost la noi, la munte, acum vreo cinşpe ani!

Mă gândeam eu că o să-mi vină nota de plată… încă o dată.

Da, îmi aduc aminte. Cum aş fi putut uita? Că am stat trei zile fără apă, fără curent şi a plouat în draci…

Ei, a fost o întâmplare. Aţi avut ghinion. Acu’ să vezi ce frumos e, că avem şi piscină de plastic în curte… Da’ de altceva te-am căutat.

De asta mă temeam…

Ai zis ceva?

Nu, nimic. Ce s-a întâmplat?

Uite, nentu Gică are o problemă de sănătate şi tre’ să vie în Bucureşti, la analize. Poate să stea câteva zile la tine?

Ce naiba era să mai zic? Atunci când vine vorba de probleme de sănătate sunt sensibilă.

Da… De ce nu?

Bravo! Ce bine! Păi să începem să ne facem bagajele.

Să… ne?, am crezut eu că nu am auzit bine.

Păi tu crezi că-l las singur? Ştii că ăsta e mototol şi nu se descurcă fără mine. Dacă-l internează ăştia, nu trebuie să-i ducă şi lui cineva de mâncare la spital? Aduc şi vreo doi pui de ţară d-ăia adevăraţii, crescuţi la noi în curte.

Nu vă deranjaţi, tanti, că ştiţi că mie nu-mi plac puii de curte…

A, nu, mamă, că nu sunt pentru tine, sunt pentru ăla micu’.

Care… ăla micu’?, am întrebat eu cu speranţa absurdă că greşise numărul.

Ei, uite cum mă faci tu să stric surpriza, că mă şi superi! Cu Armando, mamă, nepoţelu’ meu, că fii-mea şi bărbacsu sunt la muncă în Italia. O să-ţi placă mult, e argintu’ viu, mânca-l-ar mamaie pă el!

 

Acum nu ştiu cum să vă zic, dar mi-ar prinde bine dacă are careva din voi pile la DIICOT. Am şi eu nevoie de nişte mascaţi pe 28, luna asta, să mă salte de acasă vreo câteva zile. La o adică, sunt buni şi nişte stripperi…

 

Anunțuri

45 de comentarii

  1. Dacă ai ştii cât de încruntată eram acu’ câteva secunde şi cu ce poftă râd acum… :))
    Ia fă-i şi tu o surpriză dânsei: pleacă de acasă în acea zi şi dacă te sună, spune-i că eşti în celălalt colţ al ţării. Ce-o să facă atuncea?
    Dar hai că te-ai obişnuit şi tu ca rudele să nu dea semne de viaţă ani întregi şi brusc să te trezeşti cu vreo 20 de scrisori, 50 de apeluri pierdute şi 1000 de mesaje necitite. Clear all!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu pot sa te ajut sigur cand este vorba de furat ceva , chiar si pe tine daca va fi cazul. Cunosc niste baieti de culoare care fura orice si pe oricine. Dar imi este cam teama ca nu te mai aduc inapoi . Ma mai gandesc la o varianta. Daca doresti o furaciune nobila , iti pot trimite o gasca de parlamentari, dar mi-e teama c-o sa te pierdem printr-un offshore cipriot . Mai ramane o singura varianta , sa vorbim cu Fata Vesela sa iti puna o pila la Cornel Pasat. Ala poate orice :)))

    Apreciat de 2 persoane

  3. M-aţi făcut, amândoi, tu şi Optimistul. Pe măsură ce citeam, la care variantă crezi tu că mă gândeam io??? Că nu l-am mai văzut de ani buni. Şi ca o prietenă bună ce sunt, n-am de gând să te las la greu. Adică singură. Bine că n-ai zis nimic de popi. Acolo nicio speranţă cu mine. :)))))

    Apreciat de 1 persoană

  4. Am ras cu pofta… impreuna cu vecina mea, care mi-a dat o idee excelenta pentru tine: sa le spui ca ai facut POJAR! Pentru ca, altfel, sositi la tine, nu cred ca i-ar deranja prea tare „sa fii saltata”… mai ales pe-ala micu, argintu’ viu! Asa ai ramane si cu casa intreaga si ai putea sa te bucuri in liniste de un show cu stripperi, pentru ca prietenii adevarati isi tin promisiunile… 😀

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ha, ha! Stripperi ! Draga Oana,cu cateva articole in urma, ma felicitai si ma pupam singura in oglinda! Motivul: mi-a dat Dumnezeu niste super prieteni, pe care ii stiu de o viata si ii iubesc maxim! Eeee, ce nu ti-am spus, este ca „baietii” sunt putin…refractari la ideea de distractie a consoartelor la un spectacol de 8 Martie cu stripperi 🙂 Bref, acum vreo cativa ani, am primit cadou 2 invitatii la spectacolul trupei Flamingo Boys ( ca tot ai pomenit de Cornel Pasat); Nu fusesem niciodata si am zis ca acum e momentul! Printre colege (varste si mentalitati diferite) nu am gasit nici o doritoare! OK, am dat sfoara in tara printre prietene, ca doar nu era sa ma duc singura … Ei bine, nimic! Refuz pe toate planurile, ba chiar sotul uneia, fostul meu coleg de banca din generala, m-a cam luat la rost : ” Auzi draga, da’ Paul ( consortul) stie de nazdravania asta? ” M-am zburlit putin la el si i-am spus ca am, har Domnului, un sot destupat la creier, care nu face caz de chestia asta! Punct! Pana la urma, nu m-am mai dus, din lipsa de companie si i-am dat invitatiile fiului meu, sa le dea cuiva, ca era pacat sa nu beneficieze nimeni de ele! Era sa lesin cand peste cateva zile, m-a sunat meditatoarea lui de mate, o tipa haioasa de altfel, care mi-a multumit si mi-a spus ca s-a distrat teribil la show, atat ea, cat si soacra-sa!!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Fă-le şi tu o surpriză şi întâmpină-i cum se cuvine cu un drăgălaş animăluţ de companie cum ar fi un boa, un pitbull, rottweiler, etc. Că tot aduc cărniţă de puiuţ eco. Fă rost şi de nişte tatuaţi din cap până-n picioare, cu multe, multe inele în nas, sprâncene, buze, urechi (nu zic că n-ar fi oameni tare faini ăştia dar par fioroşi la prima vedere) şi spune că sunteţi parte a unei secte care face incantaţii pentru stoparea topirii gheţarilor.
    Dacă nici aşa nu merge, încearcă varianta cu amnezia de moment. Deschizi uşa şi începi să ţipi că au năvălit refugiaţii, că nu-i cunoşti, că tu nu ai vorbit în viaţa ta cu nimeni, că tu suni la 112 că ei sunt terorişti. Dacă nici aşa nu merge, apăi să-i păstrezi, soro, că înseamnă că îs oameni pe care nu-i sperie nici taifunul, nici sfârşitul lumii şi la o adică te ascunzi după ei când e vreun pericol.

    Voi vreţi să vă bucuraţi singure de Păsat în… păsatul gol??? Nu ziceţi nic, da? Păi, frumos vă stă? Ce, dacă-s mică (1,5… şi o scamă) înseamnă că io nu merit? Tztz

    Apreciat de 2 persoane

  7. Am si eu niste rude la tara, la care am muncit ca robii cateva concedii, eu si nevasta-mea, da’ chiar am facut-o cu placere si n-am avut nicio pretentie. Da’, nu stiu cum se face, dupa ce culeg roadele, dupa ce taie porcii, nu mai gasesc numarul nostru de telefon. 😉 Si cand vin la noi cu vreun interes, tocmai ce le-au murit gainile si le-au furat hotii tuica. (Dati-va-n balarii cu atoasele voastre batrane!)… De curand, cand tocmai zugraveam, au vrut sa vina iar. si cand le-am spus cat de mult ma bucura venirea lor, ca o sa ne ajute si pe noi la treaba… au „pierdut” iar numarul nostru de telefon. 😉 Deci si cu ZUGRAVITUL mergi la sigur! Iar cu stipperii… am inteles ca treaba e deja aranjata. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s