Mic ghid de supravieţuire în piaţă


Piatab365.ro

Eşti ca mine, o gospodină care nu deosebeşte pătrunjelul de coriandru şi hasmaţuchi, sau eşti bărbat şi te-a trimis nevastă-ta în piaţă să-i iei ghimbir, cartofi dulci şi lime, fiindcă a găsit ea o reţetă gourmet cu care să-i dea pe spate diseară pe ţăranii aia de Ioneşti, deşi tu nu recunoşti decât hreanul, şi ăla numai ras, pe care ţi-l pui pe piftie? Atunci ai o problemă, fiindcă un drum în piaţă s-ar putea să te coste timp, nervi şi bani pe măsură. Ce trebuie să ştii dacă vrei să nu-ţi rişti grav liniştea în familie:

1. Ţăran nu înseamnă neapărat şi producător, decât în măsura în care produce bani de pe urma naivităţii tale. Oricât ţi-ar lăsa gura apă după căpşunile alea “româneşti” cât pumnul tău, întreabă înainte preţul, fiindcă s-ar putea să-ţi laşi lichidarea acolo după ce te arunci ca nehalitul să iei un kilogram fără să realizezi că ce-ai văzut tu afişat e preţul la suta de grame.

2. Nu ştii ce mă-sa mare e ăla un zuchinni şi cu ce naiba se mănâncă? Nu lăsa să se vadă asta, ţăranul va profita imediat de ignoranţa ta şi-ţi va da marfă de săptămâna trecută. Fă-te că ţi-ai uitat ochelarii acasă şi cere-i lui să ţi-i aleagă. Între timp, sună-ţi un prieten şi, din conversaţie, lasă să se înţeleagă că eşti inspector la Pieţe. Acasă o să ai frumoasa surpriză de a găsi în plasă şi câteva legături de verdeaţă, roşii, ceapă, ardei gras (că merg de minune) şi, dacă eşti convingător, o să găseşti şi banii cu care le-ai plătit.

3. Fereşte-te de afişele unde abundă adverbul foarte! O să afli cu uimire că există portocale şi mandarine foarte dulci, foarte, foarte dulci sau foarte, foarte, foarte dulci. Nu pune botu’ la vrăjeală. Vei ajunge acasă cu nişte fructe foarte seci, cu foarte mulţi sâmburi şi cu coaja foarte groasă, iar consoarta ta va fi foarte, foarte, foarte dezamăgită… Şi ştii ce înseamnă asta! N-o să mai pupi în viaţa ta, în drum spre piaţă, o berică la botu’ calului, cu tovarăşii de suferinţă (a.k.a. ăilalţi beţivani nenorociţi), la terasă, fiindcă ţi s-a dus dracu’ alibiu’.

4. Preferi să iei “ouă de ţăran”, fiindcă sunt mai bune şi mai proaspete? Şi mai ales fiindcă te lasă să ţi le alegi, că doar are 500 de cartoane, toate de ieri? Nu lua mai mult de 10 odată, pentru că până acasă s-ar putea să-ţi piuie sacoşa şi n-ai loc în balcon pentru un coteţ supraetajat lângă distileria artizanală. Pe de altă parte, nu-i rău, că, dacă nimereşti şi un cocoşel, până la toamnă s-ar putea să ai şi tu ouă, că şi-aşa te acuză nevastă-ta că duci lipsă...

5. Dacă eşti femeie, nu te duce în piaţă îmbrăcată ca o cucoană! Blana aia de vulpe argintie moştenită de la mă-ta, chiar dacă e mâncată de molii pe ici, pe colo, o să-ţi tripleze preţurile! În final, o să regreţi amarnic că ţi-ai luat şi Vuittonu’ ăla de doi lei achiziţionat din Dragonu’ Roşu şi că te-ai parfumat în exces cu fake-ul ăla de la D&P. Iar replica aia de ochelari Ray-Ban o să te facă să ajungi acasă cu pătrunjelu’ galben şi cu roşiile necoapte. Dacă nici acum n-o să înţelegi că domnia, ca şi prostia, se plăteşte, o să-ţi exemplifice barbactu. Cel puţin, ulterior, ochelarii ăia o săşi merite banii!

6. În piaţă, tocmeşte-te întotdeauna, că de-aia-i piaţă, de-aia există cerere şi ofertă. În 99% din cazuri, s-ar putea să nu-ţi iasă, dar ce strică să încerci? Dacă eşti îndeajuns de insistent, s-ar putea ca, în final, să te alegi cu niscaiva legume de-o ciorbă. Depinde cu ce aruncă ţăranii după tine ca să dispari de-acolo…

Şi acum, contraexemplul: eu. Pe mine, una, deşi sunt tobă de teorie, mă omoară practica. Pe scurt, sunt victima sigură. Tocmai de-aia, când mă duc în piaţă, mă duc cu banii număraţi, că altfel mă golesc ăştia şi de ultima centimă din portofel. Întâi fac un rond de tarabe şi filmez preţurile, fiindcă, na, nu trebuie să iei, ca papagalu’, chiar de la primul care-ţi iese-n cale. Evident, până ajung la celălalt capăt al pieţei, uit cu desăvârşire unde era mai ieftin, dar trăiesc totuşi cu satisfacţia misiunii îndeplinite. Întotdeauna mă uit doar la produse şi mă feresc de contactul vizual; dacă apucă vreunul să-mi prindă privirea, pe urmă mă face din vorbe şi nu mai plec de la taraba lui. În plus, faptul că târăsc în permanenţă după mine căruţul de piaţă transmite semnale greşite, doar în ăla încap şi 20 de kile…

Ieri am plecat din piaţă aşa cum anticipasem, adică abia târând de cărucior, însă, uimitor, mi s-a întâmplat şi ceva… aproape bun.

Ce doriţi, domniţă dragă?

Aş vrea şi eu nişte roşii…

Imediat! Dar nişte salată verde nu vreţi? Ia uitaţi ce frumoasă e! Şi vă dau şi nişte ceapă verde.

Păi…

Haideţi, că nu mai găsiţi nicăieri aşa frumoasă, şi asta e vremea ei.

Bbbine…

Ia să vă pun eu şi nişte ridichii (sic!), ia uitaţi-le ce mari şi frumoase sunt!

Eu aş fi vrut, de fapt, nişte lobodă.

Aaaaa, ia uitaţi, avem aici. Haideţi să vă dau zece legături! Morcovi nu vreţi? Şi nişte cartofiori, să-i puneţi în ciorbiţă… Mie îmi place că se fac roz. Şi vă pun şi un kil de ceapă uscată şi… bineînţeles pătrunjel şi leuştean.

Ce fac eu cu atâtea?

Cum ce? Le gătiţi! Ahhhh! Şi nu v-am dat nişte ştevie. Ia uitaţi-o ce verde şi frumoasă e! Iese o mâncărică a-ntâia din ea. Nici nu discut, trebuie să luaţi şi de-asta!

Nu, nu, ştevie nu iau, am rezistat eu eroic. Data viitoare.

Da’ nişte urzicuţe? Că fac bine… Merg de nu se poate cu mămăliguţă şi usturoi. Mmmmm… Şi zeama aia face minuni.

Llllăsaţi, că mai vin şi mâine…

Da’ veniţi, da?

În fine, am oprit-o şi am început să bag în coş toate bălăriile alea care urmau să mă umple de sănătate. Aproape burduşisem căruţul când…

Auziţi, ştiţi ceva? Vreau să vă dau nişte spanac. Gratis! Aşa pentru că…

Nu ştiu de ce, dar în momentul ăla am fost convinsă că-mi zice că semăn cu răposata mă-sa mare. Dar nu…

Pentru că îmi place mie de dumneavoastră!

Cred şi eu! Cu doi fraieri d-ăştia ca mine îşi face norma pe-o zi. Pe de altă parte, mi-a zâmbit aşa de frumos, încât n-am putut so refuz. Frăţioareeee, când a scos spanacul de sub tarabă, să-mi vină rău, nu alta! Era o pungă de-aia de-un leu plină-ochi. I-am mulţumit frumos, aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat în viaţa mea.

Îţi mulţumesc! Nici nu ştiu ce să zic… Bogdaproste!

I s-a luminat faţa şi, în timp ce mă îndepărtam, mi-a răspuns:

Să fie primit! Pentru bunica…

Acu’ mă gândesc şi io c-o fi murit de tânără.

Sursa foto: b365.ro

Anunțuri

37 de comentarii

  1. La pozitiile 1 si 2 si mai ales 4 ma incadrez perfect :)) Dar eu m-am invatat minte de cand m-am certat ultima data cu mai toti ” producatorii ” de la piata. Unul fusese binevoitor sa ma fure la cantar, altul imi ” alesese ” rosiile numai una si una trecute , altul , scuzandu-se , mi-a dat resul la una de 50 numai maruntis . Asa ca , m-am pus cu burta pe informatii despre cum si in ce fel se face piata. Asa ca, articolul tau este binevenit 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. Felicitari, o radiografie perfecta! Fii sigura ca ai platit acel spanac in pretul pe care l-ai dat pe celelalte „balarii”. Da…, oua, lactate si peste eu nu iau niciodata de la taraba sau de pe trotuar, chiar daca mi le da gratis.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Doamnă, dacă nu ştii să le deosebeşti ai doo variante:
    – aia clasică: suni un prieten – io ţi le ghâcesc, să le mănânce mama, ceva de speriat
    – iei telefonul dăştept şi cauţi poze pe net – ocazie cu care ţii şi legătura foarte strâns cu mama – dacă eşti femeie şi nu te pricepi sau cu soţia – dacă eşti bărbat şi nu te pricepi.

    Dar urzicile şi spanacul alea nu le strica făcând mâncare/ supă. Încearcă un pesto (dau reţeta), mănânci de dai cu pălăria după câini – şi poţi să pui şi alte vegetale pe care le-am identificat în discuţie

    Apreciat de 1 persoană

  4. Asta trebuia musai sa fie teza de doctorat :)))). Si daca nu stiu sa deosebeasca patrunjelul de leustean, stevia de loboda,papadia de balarii, sa nu mai ajunga ever,ever, nici doctori, nici avocati, nici economisti :)))). Pai uite asa se duce tara asta de rapa :))))

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eu când mă duc prin piață arunc așa de la distanță 2-3 priviri și apoi aleg. Nu fac tur de piață nici să mă plătești. Am auzit ca prin jud. Buzău vând babele la poartă ouă de țară, cică, dar ele sunt cumpărate din hypermarket!!! Pe la tine prin piață se vând ouă de Buzău? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Cea mai apropiata piata de casa mea e si destul de scumpa si are sub zece tarabe (zona Vitan). Eu am denumit-o piata de latifundiari si pe cei de la care cumpar, hoti. Dar sunt hotii mei si cand i-am carcotit ieri ca mi-au dat saptamana trecuta usturoi stricat, au pus usturoiul gratis. Oricum la cat ma fura ei, am si eu grija sa ii innebunesc de cap de toti banii 😀

    Apreciat de 1 persoană

  7. Piața rămâne o lume fremătătoare şi incitantă, închisă între parantezele altei lumi. O lume multicoloră, vitaminizată corespunzător, ☺ deschisă negocierilor de tot felul şi plină de personaje care fac deliciul celor atraşi de revelațiile cotidiene ale scrisului. Evident, piața a fost şi rămâne o frumoasă provocare…

    Apreciat de 1 persoană

  8. Mno..am ras cu lacrimi :))
    Recunosc, nu mă tocmesc. Nu-mi place să fac cumpărături și urăsc de-a dreptu’ „țăranii” care ne îmbie cu multe și de toate. Îmi trezesc piticii de pe creier… și am câțiva 😀
    Mai bine cumpăr de la market 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Sa stii ca si eu tot in supermarket imi fac piata de obicei, dar ultima oara si piticii mei au luat-o razna… de la niste mandarine de marimea unor nuci. 🙂 Mici, da’ ale dracu’ altfel, ca erau sa-mi vina de hac. Si uite-asa am ajuns in piata…

      Apreciat de 1 persoană

    • Punga de un leu mai exista, da’ acu’ e 50 de bani… Ma gandeam eu c-o sa trezesc amintiri. 🙂 Cat despre mersul la piata, ce sa zic, Catalin? Cred ca ar fi indicat sa nu ne nimerim amandoi in aceeasi piata vreodata, decat daca ajungi inaintea mea. Dupa ce plec eu, nu mai ramane prea multa marfa. Au grija taranii sa ma convinga ca am nevoie de tot ce e pe-acolo. :)))

      Apreciază

  9. Oana , daca tanti asta cu spanacu’ gratis a spus ca-i place de tine, cumpara de la ea de mai multe ori (nu ca sa-ti dea gratis cate ceva, ca stim noi cum vine asta) si iti garantez ca la vara vei manca rosii adevarate, de-alea din spatele casei, nu de peste drum, ca alea sunt pentru piata… rosii pe-afara si verzi si lemnoase inauntru si fara niciun gust, dar pline de „vitamine”! Si castravetii nu vor deveni, dupa cateva zile in frigider, o gelatina verde si nici morcovii piure portocaliu! Da, dar suntem bucurosi ca mancam de la taranii autohtoni. Numai ca fiecare ar trebui sa aiba taranu’ lui… ca sa mai guste ceva ca pe vremea bunicii… Gata, v-am obosit, da’ m-am racorit! 🙂 Rimeazaaaa! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  10. M-am luat cu vorba si nu ti-am spus cat de mult mi-a placut „ghidusu'” tau… Are toate ingredientele pentru o portie zdravana de ras, cu repetir!, pentru ca, astazi, cand am trecut prin piata, am avut mai multe accese de ras. Noroc ca eram cu o colega! 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s