Nu vă supăraţi, am şi eu vaca bolnavă…

Pentru că în ţara asta toată lumea se pricepe la politică, la fotbal şi la medicină, nici eu nu mă dezmint, cel puţin în ultima privinţă. Ah, nu m-am tratat dintotdeauna după ureche, întâi am mers la doctor, dar după ce am fost cobai şi am îngurgitat toate hapurile posibile şi imposibile produse de medicina alopată, am ajuns la concluzia că pot să mă tratez la fel de bine (adică degeaba) şi cu leacuri naturiste. Nu regret decât nişte antiinflamatoare mişto, care-mi dădeau nişte halucinaţii de mamă, mamă… Ca atare, în ultima vreme am început să mă tratez la domiciliu, urmând sfaturile experte de pe internet ale unor persoane care, paradoxal, deşi nu stăpânesc nici măcar gramatica de clasa a IV-a, au opinii medicale avizate. Când toate smacolinele alea pentru dureri de şale au încetat să-şi facă efectul, încet-încet, am virat de la regnul uman spre cel animal, la recomandarea unei doamne de pe internet care mi-a inspirat încredere din prima: “V-ă da-ţi cu ia dimineaţa şi seara şi v-ă trece ântro săptămână.”. Odată depăşit momentul jenant în care l-am minţit pe farmacist că am calul bolnav, acum deja mă duc la clinica veterinară ca la mine acasă. După ce l-am vindecat pe Surelu’, mi s-a îmbolnăvit Crăiţa şi am schimbat unguentul. În timp, am constatat că produsul e cu atât mai concentrat cu cât animalul e mai mare, deci nu vă duceţi să cereţi creme pentru pechinezul vostru artritic, ci direct pentru cai şi vaci, dacă vreţi să simţiţi ceva îmbunătăţiri. În ultimul meu raid la farmacie, am mai făcut o descoperire epocală, de care abia aşteptam să profit, dar, din păcate, în drum spre casă m-au agăţat nişte prietene şi încă n-am apucat să-i aflu efectul, dar promit să vă ţin la curent.

— Oano, un’ te duci? Hai la mine, la o cafea, stăm şi noi ca fetele la o bârfă mică.

— Mă, nu pot, am treabă multă…

Am minţit, una din ele mă scoate din minţi, e genul ăla de snoabă proastă şi figurantă căreia îi pute totul. Din păcate, n-am avut nicio şansă şi iată-mă la o cafea cu “fetele”. N-am vorbit prea mult, fiindcă mi-era teamă c-o s-o fituiesc pe “pisi” şi riscam să le stric feng shui-u’. Da’ şi când am vorbit…

— Auziţi, fetelor, am o problemă. În ultimul timp mă cam doare spatele. Ştiţi ceva eficient?, s-a pisicit ea.

— Gata? V-a luat doar cinci minute să vă tocaţi bărbaţii şi acum vorbim de alifii?

— Hai, Onuţa, nu fi răuţă (auzi, răuţă!), că ştii cât te iubesc (da, ca vitriolu’-n ochi!) şi nu vreau să mă supăr pe tine…

Mă uităm la ea şi la unghiuţele alea ale ei de 10 centimetri şi-mi venea să i le întorc pe dos.

— Da, ştiu ceva foarte bun, dar mă îndoiesc că o să foloseşti tu…

— Ce? E ceva scump? Că ştii că la mine nu contează banii.

— Ia notează acolo: Osteocicatrat şi Equagel.

— Ce sunt astea, că n-am auzit?

— Sunt nişte alifii de uz veterinar, pentru pisici, câini şi cai…

— Tu faci mişto de mine!

— Nu fac deloc. Mie mi-au folosit.

— Păi şi n-au contraindicaţii?

— Mă, io n-am păţit nimic. E adevărat, mai latru din când în când pe la uşă când sună soneria…

S-a uitat la mine circumspectă, dar a continuat:

— Ah, şi mai am o problemă… De la o vreme, îmi iese un coş oribil în frunte. Zi şi tu, la vârsta mea! Ce să fac?

— Există o cremă şi pentru astea, dar ştiu doar din auzite… Mibazon se numeşte. Cică face minuni, inclusiv la hemoroizi. E pentru vaci, o să fii mulţumită de ea.

“Pisi” era să crape acolo, dar era prea disperată de buboiul din frunte, aşa că a continuat:

— Cum pentru vaci? Păi şi cum se foloseşte? Aşa, de curiozitate, nu că mi-aş lua…

— Citez din prospect, poate te ajută: “Se masează ugerul şi nu se mulge timp de 24 de ore”.

M-a salvat explozia de râs, aşa că m-am pregătit să-mi fac ieşirea din scenă. “Pisi” încă oscila, nu ştia dacă să se supere sau să râdă. Pe de altă parte, îşi notase tot cu conştiinciozitate.

— Fetelor, eu am tulit-o, am treabă. Mi-am luat un şampon nou, senzaţional, şi trebuie să-l încerc.

A învins curiozitatea.

— Ce şampon?

Exact ca în reclama aia stupidă la Perwoll, am scos din geantă sticluţa şi le-am dat-o. Au citit în cor:

— 4PETS, şampon pentru cabaline.

“Pisi” a îndrăznit timid:

— Şi e bun?

— Ihahahahahaaaaa!

Pot să jur cu mâna pe inima că “pisi” a dat buzna la farmacia veterinară în secunda doi şi şi-a luat de toate. Parcă o şi văd masându-şi… ugerul cu Mibazon, ca să-i treacă buba purulentă din frunte.