Je suis… facebook


facebook

Dacă mi-ar fi spus cineva, acum vreo câţiva ani, c-o să ajung să vorbesc singură în eter şi să mai şi trăiesc cu impresia că am o viaţă socială, l-aş fi trimis să se controleze la mansardă, dar uite că, se pare, dependenţa de facebook şi-a găsit repede locul, cu mine cu tot, într-un top fruntaş al tulburărilor psihice care lovesc crunt generaţia online. Asta nu înseamnă însă că o să şi renunţ, ca atare, am de gând să-i combat pe toţi cârcotaşii ăia care afirmă că reţeaua lui Zuckerberg e un loc al pierzaniei… minţii care naşte facebook freaks, indivizi care nu mai sunt în stare să meargă nici până la budă fără să dea ceck-in înainte. Exagerări răuvoitoare, dom’le, şi o să vă demonstrez că aşa e. Iată de ce-mi place mie pe facebook:

1. În lumea virtuală, ai prieteni de ordinul sutelor sau chiar al miilor, oameni care, deşi nu te cunosc, vor să facă parte din viaţa ta. Cei mai mulţi dintre prietenii reali, deşi te cunosc, nu te vor! Pe facebook, e cu totul altfel… Poţi să postezi citate de căcat, ei sunt acolo şi-ţi dau like. “Copii” tăi au doar doi de i? Nu contează că nu ştii să scrii, ei sunt acolo şi-ţi dau like. În poze arăţi ca dracu’? Prietenii virtuali te complimentează întotdeauna, că de-aia sunt ei acolo, să-ţi dea like! Dacă, dimpotrivă, te scremi să emiţi o chestie adâncă, filozofică, pe care cei mai mulţi n-o înţeleg neam, tot o să-ţi dea like şi, ca să zică şi ei ceva, o să te întrebe cât te-a costat tunsoarea aia care se vede în poza de profil şi unde e salonul.

2. Pe facebook sunt două categorii distincte de indivizi: intelectualii rasaţi şi… plebea. Spre deosebire de viaţa reală, ai ocazia oricând să asişti, neinvitat, la discuţii profunde despre, să zicem, avangardismul în literatură sau despre proclamarea subiectivităţii absolute a artistului, şi asta doar pentru că scriitorul X sau Y ţi-a cerut prietenia numai ca să-i cumperi cartea. Din recunoştinţă, chiar dacă nu ştii ce să spui, te bagi şi tu în seamă postând căţeluşi cântând la chitară sau hotdogi dansatori, alături de mesajul “cool”. Cu ceilalţi e mai simplu – le dai like-uri nenumărate (că e pe bază de reciprocitate), urmate de oau, uau sau waw şi complimentele aferente: “eşti o păpuşe”, “frumi”, “te iubi”, după care postezi imediat ultimul selfie cu tine, făcut de dimineaţă la oglinda din lift (aşa se vede şi că ai iphone6).

3. Prietenii de pe facebook ştiu să-ţi dea de înţeles că nu te-au uitat – de-aia îţi şi postează în cronologie sute de poze şi faze amuzante sub care scrie “râzi de mori”, ceea ce mi se pare un gest elegant, fiindcă nu întotdeauna ştii cum să reacţionezi. În plus, te pun în gardă de fiecare dată, în caz că nu te duce capul. Dacă vezi “nu distribui, nu interesează pe nimeni!”, ştii ce să faci. Te bagi doar la alea pe care scrie “share masiv”, chiar dacă nu ţi-e prea clar de ce ar trebui să dai share unei poze cu un câine care s-a pierdut în 2012 în Parcul Moghioroş. La fel faci şi dacă ţi se cere să dai like şi să share-uieşti poza “acestui îngeraş” părăsit în maternitate care îşi căuta o familie acum şapte ani.

4. Un alt avantaj pe facebook e că poţi să-ţi găseşti prieteni cu preocupări diverse, oameni cu care poţi să rezonezi. Dacă nu-i găseşti tu, te găsesc ei vrei-nu vrei, şi vei descoperi curând avantajele infinite de a face parte, de exemplu, din Grupul iubitorilor de pârşi de alun, din cel al salvatorilor pupezei asiatice sau din cel al mămicilor care sprijină alăptatul copilului la sân până la majorat.

5. De asemenea, facebook-ul îţi dă ocazia să devii implicat social, un promotor al luptei împotriva criminalităţii, a terorismului jihadist şi a discriminării fără să te deplasezi de pe scaun. Un simplu click, ţi-ai tras un steag pe faţă sau o poză neagră cu lumânare, şi poate toată suflarea să vadă ce persoană empatică eşti tu: Je suis Charlie, Paris, Bruxelles şi, din când în când, Ghiţă… asta pe lângă faptul că sprijini pârşii, pupezele asiatice şi mamele care alăptează la sân. De asemenea, poţi să iniţiezi tot felul de petiţii care sigur vor face lumea mai bună pentru urmaşii tăi, cum ar fi: “Moarte fumătorilor!”, “Obligaţi stăpânii câinilor să poarte botniţă!”, “Reintroduceţi în circulaţie troleibuzul 87!”, “La pârnaie cu administratorul blocului A3!”. Pe nemernicii care îndrăznesc să vocifereze îi arunci într-o clipită din lista de prieteni sau, şi mai simplu, îi raportezi la facebook pentru limbaj ireverenţios, să le mai închidă ăia gură o vreme.

6. Şi nu în ultimul rând, pe facebook poţi să-ţi găseşti sufletul-pereche, totul e să îţi pui o poză de profil potrivită. De preferat, una de pe la 25 de anişori, de-atunci de când ţinuseşi tu cura aia de slăbire care te-a scăpat de 30 de kilograme. Nu contează că acum eşti cât combina Gloria, totul e să-l prinzi pe fraier sau pe fraieră! Fotoshopul e de mare ajutor şi el, pentru că te poate transforma urgent în Angelina Jolie sau George Clooney. Iar faptul că ai o activitate remarcabilă pe facebook e un atu din start – viitorul pretendent va avea astfel ocazia să afle multe despre tine doar vizitându-ţi cronologia. Şi cum să nu te îndrăgosteşti de cineva care postează citate din Lao Tzu şi clasici în viaţă, cum ar fi Poptămaş, poze cu trandafiri şi amoraşi, şi, pe deasupra, susţine pupezele asiatice, pârşii de alun şi mamele care alăptează la sân? Un atu ar fi şi quiz testele din cronologia ta, pentru că viitoarea ta jumătate va afla fără niciun efort ce personalitate, animal, pasăre sau hamburger ai fost într-o viaţă anterioară, cum face sex zodia ta, cât ţii la beţie şi alte amănunte importante pentru o relaţie de viitor. Iar dacă mai eşti şi gameahoolic, o invitaţie la Candy Crush e de-a dreptul orgasmică. Fereşte-te însă de cei care au nickname-uri dubioase, cum ar fi Fanu’ lu’ Jean Valjean, Tarzan şi prietenii lui sau Jack the Stripper, fiindcă n-ai vrea să nimereşti din prima într-un grup de swingeri sau direct în… lacul Morii. Oricum, în caz că se va întâmpla inevitabilul, prietenii tăi vor aprinde imediat candela pe facebook pentru tine.

Acestea fiind zise, sper că i-am convins de avantajele infinite ale creării unui cont pe facebook până şi pe detractorii cei mai înfocaţi ai acestei reţele sociale. Despre dezavantaje, care, de altfel, sunt minore, altădată… Acum am o întâlnire, m-a invitat la o cafea tatăl lui Fanfan la Tulipe.

Anunțuri

62 de comentarii

  1. Da. Excelent. Facebook-ul e în tot si-n toate, dacă nu ai se cheamă că nu exişti – „Cuuuum, n-ai feisbuc?” e o întrebare care te loveşte în moalele capului -, dacă ai e un fel de n-ar mai fi, însă nu poți ieşi din „modă”. În rest, incursiunile prin bazarul feisbucist sunt, uneori, agreabile. Oameni, locuri, fapte şi idei – parcă era o emisiune mai demult. Acum e Țucărberg pe val. ☺

    Apreciat de 2 persoane

  2. Imi plac cei/cele ce dau ,,Buna dimineata!” si ofera cate o cana cu cafea, de ma intreb de ce ma mai chinui sa-mi fac nessul meu matinal. Dar, deh, m-am pricopsit si cu dependenta asta pe langa fumat si altele, doar sunt o vicioasa! :))))

    Apreciat de 2 persoane

  3. 1. E clar, trebuie să-mi schimb numele de profil ca să nu zbor din lista ta. Să par și io credibilă.
    2. M-ai înnebunit cu pârșii de aluni. Ce-s ăia? Pupeze și alăptat am habar.
    3. Cam slăbuț la amorurile virtuale. Să-ți povestesc io ce conversații am pe privat cu donjuani din Australia, America sau Kongo. A, să nu-i uit pe cei autohtoni de Ferentari.
    4. Chiar vrei să n-ai nicio dependență? Da’ ce, ești extraterestră?
    5. Cred că ajung doar patru observații.
    6. M-am hotărât, nu mai intru pe Facebook… în seara asta.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Oana, fara caterinca,sunt topita de felul tau de- a scrie , de-a lua viata, situatiile, imprejurarile, asa la caterinca, chiar daca poate nu-ti este totdeauna bine, incat dupa Mihai Vasilescu te declar al 2-lea blogger favorit al meu !!!!Btw, nu te gandesti sa scrii vreo carte ???? Jur ca as fi prima care as face comanda !!!

    Apreciat de 2 persoane

  5. „În lumea virtuală, ai prieteni de ordinul sutelor sau chiar al miilor, oameni care, deşi nu te cunosc, vor să facă parte din viaţa ta.” Buna,Oana. Ai perfecta dreptate. Eu as considera aceste persoane doar ….persoane cu care ne cunoastem;prietenie inseamna mult,mult mai mult. Eu am un principiu pe care uneori l-am incalcat(dar nu-mi pare rau). In proportie de 98% ,toti cei care sunt pe Facebook-ul, sunt persoane cu care am dicutat cel putin o data in viata mea,fata-n fata. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. comentariile alea cu animatii imi provoaca stari de nervozitate, nu inteleg mesajul…..ce-i drept cam de un an intru pe facebook numa sa vad cum comenteaza oamenii la actualitati, stiri bomba (maxim 30 min/zi) …si cateodata mai citesc ce comenteaza altii intre ei…desene….

    Apreciat de 2 persoane

  7. Ma simt vinovata…de vreo saptamana mi-am inchis facebook-ul si ma gandesc ce model prost sunt! Daca ar face mai multi ca mine, s-ar duce naibii si parsii de alun si pupezele…pff so people don’t do it ! Imi place ironia ta, si am raaas la partea cu petitiile :)))

    Apreciat de 1 persoană

  8. „De gustibus non est disputandum”, zice proverbul latin. După cum am mai scris – vezi https://asimetrii.wordpress.com/2016/02/19/epidemia-facebook-si-politica-la-romani/ – nu am cont FB și nici nu am de gând. Dar știi ce e culmea? Exist și fără FB!
    P.S. Cred că e bine să nu te bazezi pe prietenii virtuali. Prietenia presupune un dram de har, iar pe aici pe unde se plimbă electronii la dreapta și la stânga – spațiul amintit – nu poți să vezi niciodată harul unui prieten…

    Apreciat de 1 persoană

    • Apai, Nick, si eu am trait bine mersi fara facebook. A fost musai sa-mi fac insa, fiindca am avut de sustinut o disertatie despre agenda setting si, evident, nu am putut ignora social media. 🙂 Stii povestea cu Arafat din 2012 si mobilizarea fara precedent a populatiei pentru sprijinul lui, care a dus in final la caderea guvernului Boc. Ei bine, dupa cum s-a vazut, ala a fost doar inceputul… Patru ani mai tarziu, facebookul a contribuit puternic la instalarea in functie a lui Iohannis, deci e un instrument deloc de neglijat.
      Cat despre prietenii de pe facebook, in mare iti dau dreptate; pe de alta parte, am cunoscut aici si cativa oameni a caror amicitie chiar ma onoreaza. Ideea e sa fii in stare sa discerni si sa… cerni. 🙂

      Apreciază

      • Rezolvarea problemelor profesionale cu FB este una și schimbarea de guverne este cu totul altceva! Tocmai cu asta nu sunt de acord, fiindcă utilizatorii de FB sunt un număr, mare sau mic. Asta nu înseamnă că exercițiul democratic funcționează! Opinia grupului social restrâns, nu poate substitui cerințele majorității. Dacă însă se întâmplă așa ceva nu avem democrație (exact ceea ce vedem la noi) ci avem, hai să-i spunem, dâmbovițocrație…
        Acum să nu se înțeleagă cumva că sunt partizanul vreunui Boc sau Ponta, fiindcă personajele politice autohtone sunt departe de idealurile politice potrivite acestei țări…

        Apreciat de 1 persoană

  9. Nu mă amestec, că n-am.Fb.
    Deşi şi pe aici mă likează, nu ştiu de ce, unii de prin Indonezia.
    I-am pus şi eu like pe poze, care într-adevăr sînt frumoase.Despre ce naiba scrie omul acolo, nici vorbă să pot avea habar şi ce legătură este între ce scrie şi pozele respective.
    Deci, aşa cum ziceai tu, imi pune el like, îi pun şi eu şi…
    Ziceam că sîntem prieteni?

    Apreciat de 1 persoană

    • :))) Sa stii ca se poate si mai rau… Am eu in lista de fb un prof (om cu „greutate”, autor a enspe carti de specialitate) care in timpul liber face, cica, umor. Are sute de like-uri, dar, iti jur!, nu se intelege nimic din ce scrie si m-am straduit, nu gluma. Asta in afara faptului ca totul e cu tz, cu k, cu… E imposibil de urmarit. Ce ma fascineaza pe mine e ca, in afara de like-uri, unii ii si raspund, deci imi inchipui ca si inteleg ce scrie sau sunt, pur si simplu, studentii lui. 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Am şi eu o rîcă pentru cei care se exprimă, să zic, altfel.
        Intptdeauna mi-a făcut plăcere să citesc şi părerea celui care scrie ” cuvîntul înainte” la o carte şi părerea celui de pe coperta a doua.
        Mi-a trecut.
        Părerea cu trimiteri hermeneutice s-o lase pentru studii de specialitate, nu la cuvîntul inainte la o carte de aventuri pentru publicul foarte larg.
        Că nu toată lumea citeşte toată ziua Şopenhauăr ( Schopenhauer) şi nici nu-i la braţ cu fenomenologia lui Roman Ingarden- pe astea le-am scris ca să se vadă că-s cult…

        Apreciat de 1 persoană

  10. Facebook-ul e un val. ,,Ce e val, ca valul trece,, … Si eu as avea un consistent stoc de comentarii de facut despre febra facebook. N-aveam decat trei amici in lista. Nu-mi erau prieteni reali. Doar virtuali. Lista mi-era atat de restransa pentru ca n-am cautat niciodata socializare, ci simpla comunicare prin schimb de idei, opinii, puncte de vedere. Insa lumea nu schimb de opinii, ci doar confirmari. Trebuie sa aprobi, nu sa contrazici. Si pentru ca am multi ani de umblat prin virtual pe diferite site-uri, am izbutit sa acumulez multe argumente care mi-au intarit convingerea ca oamenilor nu le place adevarul, nu vor sa fie contrazisi, nu respecta opiniile diferite, sar in aer cand ii prinzi cu minciuna, cu cat sunt mai religiosi cu atat sunt mai analfabeti si natarai, cu cat esti mai realist, cu atat esti catalogat mai paranoic si negativist. De ce? Simplu : pentru ca refuzi ,,carpe diem,, – ul lor ignorant, tradus prin renuntarea la meditatia asupra lumii ce te imconjoara, la insolitele aspecte existentiale, pe care poate suntem dotati cu ratiune tocmai pentru a ni le pune si a incerca sa le deslusim substratul. Nu. Nu trebuie sa ne stoarcem mintea cu asa ceva. Cica dac-o facem, uitam sa traim. Mai bine carpe diem. Ne traim clipa si atat. Bun. Sunt de parere ca pe langa ,,carpe diem,, mai exista si un ,,memento mori,, . Adica in primul caz uitam sa traim. Dar in al doilea, sunt de parere ca uitam ca vom muri. Poate ca moartea e la fel de importanta ca si viata. Insa si asta trebuie sa aflam. Si nu e simplu. Ceea ce e simplu e doar … CARPE DIEM! Si pe facebook tot asta invatam sa facem. Sa ne traim clipa… La mai mare! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu stiu daca iti mai amintesti, dar una dintre cei trei prieteni ai tai eram eu. 🙂 Totusi, din moment ce nu m-ai „parasit” si pe blog, traiesc cu speranta ca nu din cauza mea ti-ai inchis contul de facebook. 😀
      P.S. Dupa cate ai vazut, cu mine nu trebuie sa fii de acord, si nici eu cu tine. Nu sunt narcisista si nici nu astept confirmari. Sigur, ma mai contrazic, dar asta doar de dragul dialogului, altfel ar fi prea monoton, nu? Deci trag speranta ca mai vii pe-aici. 🙂
      Cat despre carpe diem, depinde si cum iti traiesti clipa, fiindca uneori asta presupune doar sa consumi timp si atat…

      Apreciază

  11. eu cred ca pe fb sunt si f multi oameni singuri care si dau speranta ca sun”t ceea ce ar voi ei sa fie da nu s !
    cu pozele ce sa ti spun, eu am descoperit de curind cit de usor cu de ex o expunere” excesiva scapi de riduri umediat mai ceva decit cu crema anti rid gerovital!!sunt asa de incintata de perormantele fotografice ale smartfonului ca eu cred ca ma las de medicina si ma apuc de fotografie !!
    in vest iphonul este regula in profesia medicala, afli intr o secunda ceva despre un efect secundar al unui medicament sau nu stiu ce diagnostic!da pe urma folosesti i phonul si extra profesional…ba o poza ba un selfie ca tot e la moda!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Corect! În general pe fb lumea nu e chiar ceea ce pare a fi. 😊 Pentru unii e o șansă nesperată de a crea iluzia că sunt așa cum s-au visat dintotdeauna: tineri, frumoși, supli, talentați și… necăsătoriți. 😃
      Cât despre sursa uriașă de informație la care ai acces cât ai clipi datorită internetului, asta e chiar o binecuvântare, în orice domeniu ai lucra.
      Eu zic să nu te lași de medicină, păstrează fotografia doar ca hobby până una, alta, că, la fel ca scrisul, nu prea ține de foame. 😊

      Apreciază

  12. Exista și aspecte pozitive la Facebook. Eu am luat legătura cu foști colegi despre care nu știam nimic de zeci de ani. În plus, citesc știrile și am renunțat la teveu (și asa nu-l mai deschisesem de vreo juma’ de an).
    Partea cea ma nasoala la Facebook este ca are aceeași problema ca o democrație: toate gunoaiele se baga în fata, reușind sa creeze impresia de majoritate numai prin intensitatea lătratului, iar cei care ar avea ceva de spus nu mai prea au loc (ma refer la comentariile de la articolele de presa). Și mi-e teama ca lătratul asta insistent chiar poate sa influențeze unele opinii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mda, facebook-ul abunda si el de „formatori de opinie”, si ce ma sperie cel mai tare e ca indivizii astia au adepti, ca sunt oameni care le imprastie aberatiile cu entuziasm, de parca ar duce mai departe cuvantul lui Mesia. Din pacate, asta e unul dintre riscuri, dar, pe de alta parte, e aceeasi Marie cu alta palarie, fiindca nici jurnalismul nu mai e de mult ce-a fost. Verificarea surselor de informare (cel putin trei) e deja legenda, iar manipularea e cuvantul-cheie, deci nu ne mai ramane decat sa apelam la bunul-simt si la discernamantul propriu.

      Apreciat de 1 persoană

  13. Lumea a ajuns dependenta de ‘net în absolut toate domeniile de activitate.Nu sunt un fatalist,dimpotriva,sunt de un optimism si un idealist visator convins,însa ma-m gîndit la un scenariu posibil,real: Ce s-ar întâmpla cu sistemul mondial,superinformatizat,daca printr-o nefericita întâmplare cosmica,puzderia de sateliti ce graviteaza în jurul pamântului,asigurând buna functionare a sistemului complex,ar fi dezintegrati,ori pur si simplu ar fi,din x motive HS ???…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s