Je suis… facebook

Dacă mi-ar fi spus cineva, acum vreo câţiva ani, c-o să ajung să vorbesc singură în eter şi să mai şi trăiesc cu impresia că am o viaţă socială, l-aş fi trimis să se controleze la mansardă, dar uite că, se pare, dependenţa de facebook şi-a găsit repede locul, cu mine cu tot, într-un top fruntaş al tulburărilor psihice care lovesc crunt generaţia online. Asta nu înseamnă însă că o să şi renunţ, ca atare, am de gând să-i combat pe toţi cârcotaşii ăia care afirmă că reţeaua lui Zuckerberg e un loc al pierzaniei… minţii care naşte facebook freaks, indivizi care nu mai sunt în stare să meargă nici până la budă fără să dea ceck-in înainte. Exagerări răuvoitoare, dom’le, şi o să vă demonstrez că aşa e. Iată de ce-mi place mie pe facebook:

1. În lumea virtuală, ai prieteni de ordinul sutelor sau chiar al miilor, oameni care, deşi nu te cunosc, vor să facă parte din viaţa ta. Cei mai mulţi dintre prietenii reali, deşi te cunosc, nu te vor! Pe facebook, e cu totul altfel… Poţi să postezi citate de căcat, ei sunt acolo şi-ţi dau like. “Copii” tăi au doar doi de i? Nu contează că nu ştii să scrii, ei sunt acolo şi-ţi dau like. În poze arăţi ca dracu’? Prietenii virtuali te complimentează întotdeauna, că de-aia sunt ei acolo, să-ţi dea like! Dacă, dimpotrivă, te scremi să emiţi o chestie adâncă, filozofică, pe care cei mai mulţi n-o înţeleg neam, tot o să-ţi dea like şi, ca să zică şi ei ceva, o să te întrebe cât te-a costat tunsoarea aia care se vede în poza de profil şi unde e salonul.

2. Pe facebook sunt două categorii distincte de indivizi: intelectualii rasaţi şi… plebea. Spre deosebire de viaţa reală, ai ocazia oricând să asişti, neinvitat, la discuţii profunde despre, să zicem, avangardismul în literatură sau despre proclamarea subiectivităţii absolute a artistului, şi asta doar pentru că scriitorul X sau Y ţi-a cerut prietenia numai ca să-i cumperi cartea. Din recunoştinţă, chiar dacă nu ştii ce să spui, te bagi şi tu în seamă postând căţeluşi cântând la chitară sau hotdogi dansatori, alături de mesajul “cool”. Cu ceilalţi e mai simplu – le dai like-uri nenumărate (că e pe bază de reciprocitate), urmate de oau, uau sau waw şi complimentele aferente: “eşti o păpuşe”, “frumi”, “te iubi”, după care postezi imediat ultimul selfie cu tine, făcut de dimineaţă la oglinda din lift (aşa se vede şi că ai iphone6).

3. Prietenii de pe facebook ştiu să-ţi dea de înţeles că nu te-au uitat – de-aia îţi şi postează în cronologie sute de poze şi faze amuzante sub care scrie “râzi de mori”, ceea ce mi se pare un gest elegant, fiindcă nu întotdeauna ştii cum să reacţionezi. În plus, te pun în gardă de fiecare dată, în caz că nu te duce capul. Dacă vezi “nu distribui, nu interesează pe nimeni!”, ştii ce să faci. Te bagi doar la alea pe care scrie “share masiv”, chiar dacă nu ţi-e prea clar de ce ar trebui să dai share unei poze cu un câine care s-a pierdut în 2012 în Parcul Moghioroş. La fel faci şi dacă ţi se cere să dai like şi să share-uieşti poza “acestui îngeraş” părăsit în maternitate care îşi căuta o familie acum şapte ani.

4. Un alt avantaj pe facebook e că poţi să-ţi găseşti prieteni cu preocupări diverse, oameni cu care poţi să rezonezi. Dacă nu-i găseşti tu, te găsesc ei vrei-nu vrei, şi vei descoperi curând avantajele infinite de a face parte, de exemplu, din Grupul iubitorilor de pârşi de alun, din cel al salvatorilor pupezei asiatice sau din cel al mămicilor care sprijină alăptatul copilului la sân până la majorat.

5. De asemenea, facebook-ul îţi dă ocazia să devii implicat social, un promotor al luptei împotriva criminalităţii, a terorismului jihadist şi a discriminării fără să te deplasezi de pe scaun. Un simplu click, ţi-ai tras un steag pe faţă sau o poză neagră cu lumânare, şi poate toată suflarea să vadă ce persoană empatică eşti tu: Je suis Charlie, Paris, Bruxelles şi, din când în când, Ghiţă… asta pe lângă faptul că sprijini pârşii, pupezele asiatice şi mamele care alăptează la sân. De asemenea, poţi să iniţiezi tot felul de petiţii care sigur vor face lumea mai bună pentru urmaşii tăi, cum ar fi: “Moarte fumătorilor!”, “Obligaţi stăpânii câinilor să poarte botniţă!”, “Reintroduceţi în circulaţie troleibuzul 87!”, “La pârnaie cu administratorul blocului A3!”. Pe nemernicii care îndrăznesc să vocifereze îi arunci într-o clipită din lista de prieteni sau, şi mai simplu, îi raportezi la facebook pentru limbaj ireverenţios, să le mai închidă ăia gură o vreme.

6. Şi nu în ultimul rând, pe facebook poţi să-ţi găseşti sufletul-pereche, totul e să îţi pui o poză de profil potrivită. De preferat, una de pe la 25 de anişori, de-atunci de când ţinuseşi tu cura aia de slăbire care te-a scăpat de 30 de kilograme. Nu contează că acum eşti cât combina Gloria, totul e să-l prinzi pe fraier sau pe fraieră! Fotoshopul e de mare ajutor şi el, pentru că te poate transforma urgent în Angelina Jolie sau George Clooney. Iar faptul că ai o activitate remarcabilă pe facebook e un atu din start – viitorul pretendent va avea astfel ocazia să afle multe despre tine doar vizitându-ţi cronologia. Şi cum să nu te îndrăgosteşti de cineva care postează citate din Lao Tzu şi clasici în viaţă, cum ar fi Poptămaş, poze cu trandafiri şi amoraşi, şi, pe deasupra, susţine pupezele asiatice, pârşii de alun şi mamele care alăptează la sân? Un atu ar fi şi quiz testele din cronologia ta, pentru că viitoarea ta jumătate va afla fără niciun efort ce personalitate, animal, pasăre sau hamburger ai fost într-o viaţă anterioară, cum face sex zodia ta, cât ţii la beţie şi alte amănunte importante pentru o relaţie de viitor. Iar dacă mai eşti şi gameahoolic, o invitaţie la Candy Crush e de-a dreptul orgasmică. Fereşte-te însă de cei care au nickname-uri dubioase, cum ar fi Fanu’ lu’ Jean Valjean, Tarzan şi prietenii lui sau Jack the Stripper, fiindcă n-ai vrea să nimereşti din prima într-un grup de swingeri sau direct în… lacul Morii. Oricum, în caz că se va întâmpla inevitabilul, prietenii tăi vor aprinde imediat candela pe facebook pentru tine.

Acestea fiind zise, sper că i-am convins de avantajele infinite ale creării unui cont pe facebook până şi pe detractorii cei mai înfocaţi ai acestei reţele sociale. Despre dezavantaje, care, de altfel, sunt minore, altădată… Acum am o întâlnire, m-a invitat la o cafea tatăl lui Fanfan la Tulipe.