Aceste cuvinte ne doare


Am avut o copilărie frumoasă, care ar fi fost senzaţională dacă în viaţa mea n-ar fi existat Paulică. Acest nemernic de Paulică, pe care l-am urât cu patimă, era un băieţel care altă treabă n-avea decât să-şi facă cuiburile în copaci şi, evident, să-mi amărească mie viaţa. Cumva era laitmotivul fiecărui five o’clock pe care-l avea bunică-mea cu babele: “Ia spune-i tu lu’ tanti o poezie, să vadă ce frumos ştii tu să reciţi!”. De parcă lu’ tanti aia cu ruj pe dinţi şi cu proteză mobilă exact de poezia mea tâmpită îi ardea! Totuşi, ca să îi facă bunică-mii plăcerea, insista. Aşadar, mă conformam şi…

Paulică

Paulică stă-n copac

Şi nu ştiu ce să-i mai fac

Măi copile, eşti nebun

Sau eşti grangur, ca să-ţi faci cuiburile prin copaci?

La final, lumea aplauda frenetic, de parcă tocmai recitasem Luceafărul, apoi primeam o caramea şi eram trimisă la joacă. Dar nu, al naibii Paulică nu se dădea dus, fiindcă îl plăcea mamaie şi, oricâte poezii aş fi învăţat, tot nu scăpam de el. N-o să înţeleg niciodată de ce-ar trebui obligat un copil să delecteze audienţa cu poezii, cu atât mai mult cu cât e şi peltic, şi sâsâit. Sau poate tocmai de-aia! De câte ori zicea una dintre babete: “Ia uite-o, mânca-o-ar mamaia pe ea, ce scumpă e ea, aşa şişcavă!”, mă gândeam că asta era unica soluţie să scap de recitat, să mă halească naibii odată…

Ei bine, n-am scăpat! Şi au urmat jocurile copilăriei, şi cât le-am mai urât pe-alea la care trebuia să vorbesc sau să cânt… De ce, pentru numele lui Dumnezeu, trebuia să zic eu Antantirimogodancaracarasi şi Supercalifragilisticexpialidocious, de ceeeeee? De ce a trebuit să învăţ eu despre acidul dezoxiribonucleic şi de formaldehidsulfooxilatdesodiu la un liceu de filologie-istorie? Şi uite-aşa am ajuns un adult care nu numai că se teme de vorbitul în public, ci şi de cuvinte, în special de cele lungi. Cineva, acolo Sus, are simţul umorului, fiindcă meseria mea, în mare, în asta constă – în mânuirea cuvintelor şi vânarea greşelilor. S-a îndurat totuşi de mine până la urmă şi nu m-a obligat să şi vorbesc în public decât strictul necesar. Din păcate, strictul ăsta necesar îl consum uneori mai repede decât minutele din abonamentul de Orange… Drumul pe care l-am făcut săptămâna trecută la medicul de familie (v-am zis că mă duc!) m-a epuizat nervos. Una că doctoriţa mea era deja în concediu şi asta habar n-avea cine sunt, a doua că a trebuit să-i dictez medicamentele maică-mii, de-am trăit cu impresia că m-am dus la logoped. La final, am ezitat, neştiind dacă ar fi cazul să mai deschid discuţia.

Spuneţi, vă rog! a insistat ea.

Deşi în momentul ăla prin capul meu trecea doar poezia cu Paulică, am reuşit să mă redresez la timp.

Am o problemă şi cred că am nevoie de o trimitere…

Vă ascult!

Am o durere îngrozitoare… Ăăăă… Ăăăă…

Păi spuneţi, doamnă, unde vă doare!

I-aş fi arătat cu mâna, dar ce eram eu, o ţopârlancă?

Spuneţi cu cuvintele dumneavoastră, m-a făcut ea proastă în mod elegant.

Mintea mea urla la ea: “Mă doare muşchiul sternocleidomastoidian, sternocleidomastoidian, sternocleidomastoidian”, gura era mută. Măcar aveam o privire inteligentă.

Pierzându-şi răbdarea, m-a întrebat:

Doamnă, de ce suferiţi dumneavoastră, pe scurt?

Atunci parcă o forţă invizibilă mi-a dat aşa o putere şi i-am răspuns:

Pe scurt, de hippopotomonstrosesquippedaliofobie.

Ce vorbiţi, doamnă, acolo? Ce-i aia hippopo…

Fobia de cuvinte lungi!

 

 

Anunțuri

45 de comentarii

  1. Totul super! Fiind de acord 100% cu zicea Rochefoucauld – vezi citatul din antetul blogului meu – nu pot să mă abțin și să nu te corectez, fiindcă nu-i zice acidul dezixiribonucleic, ci acidul dezoxiribonucleic (ADN)… Cred că este o eroare datorată vitezei!
    Apropo de sternocleidomastoidian, este termenul anatomic cel mai lung – 22 de litere. Însă e la jumătate din cel mai lung cuvânt medical – pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza, care simplu înseamnă silicoză!!!

    Apreciat de 1 persoană

  2. :)) No, că o ziseși până la urmă! Cât despre „zi o poezie” lu’ tanti”, m-a urmărit și pe mine în copilărie. Dar (sic!) că eram ca un catâr de mică sau mută, că la comanda asta eu priveam în gol ca o tâmpă și nimic nu mai îmi venea în minte. Ce e rău e că mă urmarește și acum, mai dau de mame ce cred că e visul meu acut să aud poezia odorului. Eu, nu că nu, lasă copilul, îl cred că știe, ele nu și nu, stai să vezi ce frumos zice. Argh!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. M-a luat durerea de cap….😀 Si cand ma gandesc ca trebuie sa merg si eu la doctor….Hippopo ce? 😀 ( n-ar fi trebuit sa pomenesc de durerea aia; cineva imi spunea ca pe fiecare om il dor partile slabe, hahaha)

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu stiu despre ce hippopo… vorbesti! :))))) Partea mea slaba e memoria (cum s-ar spune, sunt cu capul), deci poate oricine sa faca lejer misto de mine. Chiar daca ma supar, pana a doua zi am uitat. 😀

      Apreciază

  4. Şi iată cum, peste ani, fără să ştie, Paulică devine un personaj în adevăratul înţeles al cuvântului. Timpul a trecut şi peste el, indubitabil, poate şi-a construit o casă în copac – pe reţeta Discovery/NatGeo. 🙂
    Cât despre relaţia filologie-chimie, mai bine nu… M-am întrebat şi eu, la vremea respectivă, de ce trebuia să avem coşmaruri cu eprubete sau pahare Berzelius (parcă)?

    Apreciat de 1 persoană

  5. „Supercalifragilis….. hăăă? ticex… cee? băă, cum se spune asta? Hai, la următorul mă descurc.” Aşa am vorbit eu cu mine, printre hăhăieli, în timp ce-ţi citeam textul. Optimista din mine şi-a dat demisia când a apărut hipopotamul ăla de la final.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Stii cum era gluma: la farmacie vine o persoana care cere: va rog frumos sa imi dati si mie zece pastile de acid acetilsalicilic. Farmacista se uita la el si zice: adica, aspirina.. Da, va rog, uitasem cum ii spune

    Apreciat de 1 persoană

    • :)))) Ioana, asta chiar pot s-o inteleg. De exemplu, eu niciodata, dar niciodata, nu-mi aduc aminte cum se numeste nucsoara. Dar, mai sa fie!, nutmeg imi vine imediat… Evident, nici acum nu mi-am adus aminte, am tradus nutmegu’ cu google. :))))

      Apreciază

  7. Eu nu am probleme neaparat cu cuvintele lungi, ci cu anumite cuvinte. Atat in romana, cat si in engleza sau italiana, exista cuvinte la care mi se plimba limba in gura si iese ceva … de obicei e o surpriza si pentru mine si rareori rezultatul e corect si doar cand silabisesc. Unul dintre aceste cuvinte este Congratulations si mi-au trebuit trei zile intregi de antrenament la el ca sa iasa o data bine la discursul de la nunta lui BFF. Am primit multe priviri suspicioase cat timp ma plimbam prin Stockholm si repetam un Congratulations cam distorsionat.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Nici eu n-am suportat sa învăț poezii pe de rost (pe care nici nu le înțelegeam și în nici un caz nu le apreciam). Cred ca de atunci mi se trage refuzul de a citi poezii de acum.
    Însa cred ca am înțeles sadismul părinților care cred ca a–i obliga pe copii sa-i imite înseamnă educație. In plus mai cred și ca părintii vor sa se laude în fata altor adulți cu deșteptăciunea progeniturii, caci de, trebuie sa vadă toată lumea ca așchia nu sare departe de trunchi (mai ales în privința moștenirii inteligentei).

    Apreciat de 1 persoană

    • Pai pe asta se bazeaza intregul sistem de invatamant – pe memorizare. Evident ca toate balariile alea bagate pe gat cu lopata sunt uitate in secunda doi. Copiii nu sunt invatati sa gandeasca, din pacate, ci doar sa copieze modele.
      In privinta poeziei, in pofida chinurilor din copilarie, mie imi place. In ultima vreme, chiar am descoperit ca am o apetenta deosebita pentru ea, bloggerii nostri poeti pot sa confirme. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  9. eu cred ca multi oameni de pe fb se simt singuri si in plus vor sa arate cum nu sunt! greu sa minti vecinu da’ cu fb se poate! i phonul e o minune cu care poti sa te lauzi in Ro dar aici toti pustanii au , e un gadget normal,dar e f pracic( nu te duci la ordinator sau vidal ca sa vezi nu stiu ce efect secundar al unui medicament ci te uiti pe i phon la capatiiul bolnavului! si gata ai aflat!! e f util!Defoto ce sa-ti zic, inclusiv selfie ! nicio crema anti rid nu i asa eficace, dintr un clik de ex e”xpunere „prelungita”si gata ti s au sters toate i riduri le!mor de drag! imi vine sa ma las de medicina si sa fac fotografie !

    Apreciat de 1 persoană

    • Georgette, ce ma bucur! Am simtit eu ca tu erai… 🙂 A intrat si celalalt comentariu, dar anonim, si e la postarea despre facebook, unde banuiesc ca ai vrut sa-l pui si pe asta, crezand ca nu a intrat. Asa e la prima postare, te lasa in asteptare pana aprob eu comentariul. 🙂 Ti-l las, sa stii, fiindca celalalt nu are poza si e prea faina. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s