Eşti bătrân şi n-ai servici(u)? Intră aici!


Oameni buni, voi, ăştia mai purii, trebuie că vă mai amintiţi hitul anilor de glorie ai socialismului multilateral dezvoltat, acel cântecel de mare angajament, crezul oricărui pionier destoinic: “Noi în anul 2000/Când nu vom mai fi copii/Vom face ce-am văzut cândva/Toate visele îndrăzneţe/În fapte le vom preschimba”. Acu’ trebuie să recunosc că de făcut ce-am văzut cândva fac, adică mai nimic, da’ pe bune dacă am visat vreodată că o să mor de foame! Nici prin cap nu mi-a trecut că s-ar putea să nu ies niciodată la pensie şi că, în loc să-mi planific croazierele pe Mediterana, la bătrâneţe va trebui să caut biserici cu vad bun în faţa cărora să mă instalez cu mâna întinsă înainte să apară şi ceilalţi nehaliţi. Sigur, există un scenariu şi mai halucinant, cel în care pot rămâne şi fără bruma de job pe care o am, la o vârstă la care, paradoxal, sunt mult prea tânără ca să ies la pensie, dar mult prea bătrână ca să mă angajeze cineva.

Ai între 35 şi 55 de ani? Nu te îngrijora, acum există o mie de site-uri care-ţi pot oferi jobul de vis, totul e să-ţi depui CV-ul şi chiar de mâine poţi deveni: specialist în sexul puilor de găină, kidnapper de mirese, moş Crăciun la Zilele Cocârlaţiului, testator de saltele la mall sau îndesător de persoane în metrou. La vârsta ta, nu e cazul să faci figuri, că, dacă erai eschimos, acum pluteai în derivă pe un gheţar, ca toţi bătrânii care nu mai sunt de folos comunităţii… Mă rog, la noi există o practică mai degrabă asemănătoare cu cea a sciţilor, care-şi îngropau de vii bătrânii, doar că ai noştri sunt zidiţi în sufragerie, în fotoliu, cu telecomanda în mână, atâta vreme cât le mai vine pensia.

Dar să revin la ale mele… Deci, dacă ai “o vârstă”, nu eşti deloc în postura de a-ţi permite să refuzi vreun job. Totul e să ajungi până în faza aia. Dacă speri să fii fericitul câştigător al marelui pot – respectiv salariul minim + bonuri de masă şi telefon mobil pe care ţi-l plăteşti singur – într-o companie care promite un mediu tânăr, dinamic şi condiţii de lucru occidentale, trebuie să urmezi cu mare atenţie sfaturile mele:

1. Nu-ţi scrie niciodată vârsta în CV, va fi ultimul lucru pe care îl va citi angajatorul. Dacă eşti întrebat la telefon câţi ani ai, minţi cu neruşinare! Când veţi fi faţă în faţă, poţi motiva că ai avut o viaţă grea…

2. În CV pune-ţi o poză de acum 10 ani, fotoşopată, în care să ţi se vadă neapărat ţinuta business. Asta va atrage atenţia şi vei face cu siguranţă o impresie bună, chiar dacă tu, de fapt, ai rahat în cap, şi ăla era costumu’ de înmormântare al lu tactu-mare sau deux-pieces-ul tău de la divorţ.

3. Nu contează ce ştii să faci cu adevărat, contează să ai un CV cât mai stufos, deci alege-l pe ăla stil european şi trece în el inclusiv materiile studiate în generală, premiile câştigate la olimpiadele de traforaj şi sudoku, eventual şi prima decepţie amoroasă. Nu uita de limbile străine (menţionează că eşti vorbitor nativ a cel puţin trei, după tată), de “skill-urile” computeristice, dar şi de hobby-uri (să nu te pună naiba să scrii telenovele sau fotbal, ca toţi mârlanii!), care trebuie să fie de la golf în sus.

4. Nu uita să arăţi că eşti o persoană deprinsă cu limbajul corporatist atunci când îţi enumeri calităţile: orientat spre succes, team player, flexibil, empatic, constructiv, asertiv, proactiv… Pe-aia cu procrastinarea să n-o bagi, că nu e de bine!

Dacă urmezi toate cele patru puncte cu sfinţenie, la un moment dat o să te cheme cineva la interviu, aşa bătrân/ă cum eşti. Nu te ambala! Am zis doar că o să te cheme… După ce intervievatorul tău va depăşi şocul iniţial, o să-ţi spună, cu politically correctness-ul obişnuit: “Dumneavoastră sunteţi muuuult prea pregătit/ă pentru postul la care aţi aplicat, dar vă păstrăm CV-ul în baza noastră de date şi vă vom contacta cu siguranţă în momentul în care va apărea un job potrivit. Vă mulţumim mult că aţi venit!”. În traducere, asta înseamnă: “Băi boşorogule (după caz, boşoroago) care eşti, fugi nene de-aici, că ne goneşti clienţii din firmă cu faciesu’ tău şifonat! Păi putem noi să te trimitem pe tine cu mecla asta să ne cumperi cafele şi mâncare sau să ne iei hainele de la curăţătorie? Nu vezi că abia-ţi târâi băşinile? Hai pa!”.

Asta e, n-o să ai încotro, o să-ţi iei asertivitatea şi proactivitatea şi o să ţi le bagi în cur, acolo unde îţi ţii şi diplomele cu care n-ai ce face. Cu puţin noroc şi prin intervenţii ale unei mătuşi de gradul şase, care e bufetieră la Senat, o să ţi se ofere un post de bodigard/ă la Mega cu juma’ de normă. De cealaltă jumătate va trebui să speli pe jos şi să aranjezi marfă în rafturi, dar măcar o să ai o brumă de salariu. Cu banii ăştia îl vei întreţine şi pe fiu-tău, care tocmai a terminat facultatea şi care nici măcar un post de bodigard nu-şi găseşte, că ai naibii boşorogii ăştia sunt peste tot, dom’le!

Să ştiţi că, recent, a fost cât pe ce să înhaţ şi eu o sinecură de-asta – primăria noastră de sector a scos la bătaie, printre altele, postul de grădinar al blocului. La mustaţă l-am pierdut în favoarea femeii de serviciu de la scara A, care, în afara faptului că avea pile la administrator şi s-a prezentat cu recomandare, avea şi un portofoliu de invidiat. Pe mine m-a descalificat faptul că am la activ doar un singur ghiveci cu lalele, dar şi o spondiloză lombară rebelă de la care m-am cocoşat, iar asta mă recomandă doar pentru spălatul scărilor… Dar azi mi-am depus din nou CV-ul.

Anunțuri

54 de comentarii

  1. Ăştia de vârsta a treia au luat 10+ la îndesarea în mijloacele de transport în comun. Nu pot şi eu să iau o gură de aer poluat de maşini, că trebuie să simt mirosul eliminat de glandele sudoripare (asta ca să nu fiu nesimţită) şi mirosul venit dintre coapsele lor. E cam grav… Pe ai noştrii bătrâni – morocănoşi, guralivi şi super cultivaţi – nici măcar în strâinătate la îngrijit persoane cu handicap fizic nu i-aş trimite.
    Şi să ştii că ale lor CV-uri vor fi şifonate, pline de urme de grăsime, completate cu fraze gen „pe vremea mea…” şi cu miros de salivă. Trebuie să avem grijă. 😀

    Apreciază

    • Diana, eu nu vorbeam despre cei de varsta a treia, ci despre „batranii” ceilalti, cei care au sarit de 35 de ani si nu mai sunt dezirabili pentru angajatori.
      Cat despre persoanele de varsta a treia, iti dau si nu iti dau dreptate… Batranii aia care miros a transpiratie si sunt ingalati si pisalogi, si transpirati nu sunt asa din cauza varstei, ci pentru ca asa au fost dintotdeauna. Ma indoiesc ca eu sau tu, peste vreo 20-30 de ani, o sa putim prin autobuze doar pentru ca ne-a lovit senectutea, dar cunosc persoane (si cunosti si tu, cu siguranta) care promit de pe acum. 🙂 E urata batranetea si vine mai repede decat ne inchipuim, deci sa fim pregatiti, fiindca nu iarta pe nimeni!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Draga mea Diana, iti doresc din inima sa nu apuci varsta pe care ai descris-o atat de plastic! Die young, leave a beautiful body!
    P.S. Duhoarea tinerilor drogati, betivi si aurolaci care isi bat sau isi omoara parintii ori bunicii pentru banii de pensie iti place?

    Apreciat de 1 persoană

  3. Draga mea Diana Radu, cred ca ai niste frustrari acumulate. Te-ai… revarsat instantaneu cu privire la problema varstnicilor care… put. Intrebarea mea este: tu ai citit ce a scris Oana?! Eu cred ca ai gresit sectiunea! 😀 Iar in privinta judecatii… cine suntem noi sa ne judecam semenii?! Iti doresc numai bine si, peste ani, o batranete ca in vise, cu miros de lacramioare! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

      • Nick, eu zic ca de data asta s-o iertam, sunt convinsa ca nici ea nu crede ce spune. Asa cum i-am explicat, cu putin noroc, o sa ne atinga decrepitudinea pe toti. Pe mine, prima, in ordinea varstei, deci ascultati, va rog, de un om deja batran si hai sa depasim momentul… 😉

        Apreciat de 1 persoană

  4. Te superi sau nu, eu am râs. Din motive de funcție. Și anume, testator de saltele la mall. Eu mă încadrez cu succes, și cred că știi de ce. Am și scris. Lăsând gluma la o parte, situația nu-i prea roz, mai ales pentru persoanele peste 45 ani. Sper că nu-ți cauți de muncă.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Refrenul nostru preferat era: „Noi în anul 2000 / Când o să facem copii”. Nu puteam să tac din gură! Tocmai în 2000 mi s-a născut prima fată!
    Oana, nu trebuie să ne facem prea multe griji. Oricum ăştia nu vor avea pensii să ne dea şi vom fi obligaţi să muncim până dăm în primire. Pe de altă parte, la ce generaţii ies acum de pe băncile şcolii şi ce or mai ieşi peste 10-20 de ani, dacă dăm la o parte elitele, de restul nu îmi fac griji. Mă vor căuta şi la 80 de ani să mă roage să colaborăm!!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Adrian, eu parca stiu si varianta „Cand o sa facem prostii”… :)) Bine ca n-ai tacut din gura, ca uite ce fete frumoase ai!
      Da, sunt convinsa ca vom muri muncind. Eu, una, sper ca pana atunci o sa ma angajeze primaria ca gradinareasa la bloc (asta chiar nu e o gluma, am primit oferte in cutia de scrisori). :)))

      Apreciază

  6. Esti un geniu al bunei dispozitii.Inimitabila în forma originala de exprimare,prin care binedispui cititorul .Daca ai candida la alegerile prezidentiale – chiar daca ar trebui sa stau la rând , pentru a vota,cum am stat sa-l votez odinioara pe dl.Iohannis,- as face-o cu mare placere.Desi hilare articolele tale,reflecta,o realitate trista ,tragica,din zi în zi mai acuta,în care se regasesc persoaje din toate mediile sociale românesti.Poate doar Caragiale I.L.,mai utiliza astfel de metafore care aveau rolul de a trezi din somn na(ra)tiunea.:)))

    Apreciat de 2 persoane

  7. Oana, hai să facem un ban cinstit. Ne facem consilieri. Adică tu, că eu nu mă pricep. Eu mă ofer să-ţi fiu secretară. Fac cafea, sortez mailuri, etc. Şi tu oferi sfaturi celor care se confruntă cu „sistemul”. Numai că ne lovim de-un paradox. Cum să cerem bani unora care-şi caută de muncă şi-s refuzaţi pe motiv de CNP? E grele, zău!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Problema cu locul de muncă eu zic că începe în momentul în care ai terminat studiile. Nu știu cum e prin alte părți ale țării, dar în orășelul meu micuț ( Municipiu, cică…) sunt locuri puține și prost plătite dacă nu ești vreun văr de-al doilea cu vreun patron… Eu sunt frizer, mai mult sezonier … vara iese banul, iarna mai șterg geamul. Cred că în România de azi e cel mai bine să fii antreprenor, să vezi dacă ai vreun talent din care să faci bani și să-l dezvolți. Bagă niște reclame pe blog,la cât trafic ai … îți vor ieși bani de-o pensie, cel puțin una privată.

    Apreciat de 3 persoane

    • Pai si tu ai putea sa faci acelasi lucru, Andrew… 🙂 Sincera sa fiu, nici nu m-am gandit la asta. Tu cel putin ai o meserie onorabila (in Bucuresti e chiar banoasa), la o adica iti poti deschide afacerea ta, eu as putea cel mult sa vand ziare pe la metrou sau sa devin scriitoare… de vagoane in caz ca exiteaza revista la care lucrez. :))

      Apreciat de 1 persoană

    • Iosif, ce sa zic… E piata suprasaturata. Asta chiar e o meserie care nu are moarte. 🙂 Din pacate, deja am epuizat toate ideile. M-am documentat, in speranta ca a ramas macar o zona, cat de mica, neexploatata, ceva de genul lumanari cu batista si cu banut sau inchiriere de bocitoare. Nicio sansa! Daca vrei sa stii, exista pana si un site care se numeste coliva.ro :)))

      Apreciază

  9. Oana draga, faci tu ce faci si iar pui destu’ pe rana! Eu chiar sunt in situatia descrisa de tine : ” junioara” de juma’ de secol sunt, serviciu nu mai am din 2011 si vorba aceea, sanse ioc sa ma mai angajeze cineva…e o intreaga epopee pe tema aceasta; Dar citind postarea ta ( abia ce m-am oprit din ras dupa minunatele melodii ale lui Cristi din Banat 🙂 🙂 🙂 ) iata ca mi-ai dat curaj! Mai fumez o tigara si ma apuc sa-mi upgradez CV-ul, dupa nepretuitele tale sugestii, caci deja simt, simt ca se poate! Basca ca am primit o informatie beton : cica se cauta in draci persoane iubitoare de animalute ( eu ma incadrez cu brio la acest capitol ) dornice sa colecteze venin de vipere! Da, da, asta e job-ul viitorului! Cica o afacere de acest gen poate genera venituri intre 7.000 si 10.000 de euro pe an, asa ca m-am scos, ce naiba sa ma mai gandesc la pensie? E drept ca angajatotul nu ofera bonuri de masa si nici telefon de serviciu, dar al 13-lea salariu se plateste in natura: piei de sarpe cat sa-ti iasa de o posetica decenta 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • :))))))) Anca, esti teribila! By the way, in primul rand am pus degetul pe rana personala, ca din punctul asta de vedere nici eu nu ma simt prea bine…
      Si eu iubesc animalele, dar… sssssserpi? Am auzit ca si cu ouale de strut se castiga la fel de bine. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  10. Da mai, stiu… nici eu nu ma dau in vant dupa ” racituri ” ! 🙂 Dar sa stii ca si asta cu strutii e de mare angajament! 🙂 Mai ales ca aici beneficiez si de o serioasa experienta, ca am lucrat 7 ani ca secretara la abatorul de pasari din Mihailesti. Acum ce mi-e gaina, ce mi-e strutu’, nu? Da’ nu te bagi si tu? Ca iti fac un training rapid si gata, o punem de un job serios… 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  11. Eu cred în niște idei care îmi dau senzația de libertate și încredere nu în mine, ci în soarta mea și norocul meu: dacă m-am născut pe lumea asta (îmi zic eu), înseamnă ca am un loc al meu, care nu e al altuia. Dacă nu al altuia, înseamnă ca nu trebuie sa ma lupt pentru el, nu trebuie sa dau deoparte pe nimeni, caci, dacă cineva sta pe locul meu, înseamnă ca e doar o chestie temporara sau ca mi l-a ținut cald pana am venit eu. 🙂 Dacă pierd un loc, înseamnă ca locul ala nu era al meu și trebuie sa-l eliberez, caci locul meu e altul, undeva unde îmi va fi mai bine.
    Modul asta de a privi lucrurile mi-au dat o anume seninătate, iar seninătatea asta a acționat ca un fel de efect placebo asupra norocului meu, asa ca nu prea am avut probleme de genul locului de munca. A, nu e chiar adevărat, am avut ceva probleme, dar cred ca au fost (și sunt încă) datorita faptului ca am evitat sa merg pe locul meu, preferând ceva mai călduț. Asta e, dacă refuzi locul tău, alegând unul mai călduț, începi sa ai probleme, caci locul acela mai călduț poate fi locul altuia. Partea cea mai nasoala dintre toate este ca, dacă ocupi un loc mai călduț care este al altuia, acel „altul” va ocupa locul tău, va deveni șeful tău și astfel ai un șef incompetent, care dorește sa mascheze, cumva, incompetenta lui și asta pe pielea ta. 🙂
    Sper ca se înțelege ceva din ce am scris eu. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  12. Vorbind din postura de tânăr pensionar, vreau să fac un anunț, pe această cale: toți cei cărora le-am promis că-i voi plăti „la prima pensie”, pentru serviciile pe care mi le-au făcut de-a lungul anilor, îi rog să mă contacteze acum. Dacă au mai apucat aste zille și acceptă plata la pahar! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Ohohooo! Felicitari, Petru! 🙂 Din fericire pentru tine, pe mine nu ma cunoaste asa de multa lume, deci ai fi putut sa le promiti chiar si cate o croaziera pe Nil, fiindca sansele ca vreun prieten de-al tau sa intre pe blogul meu si sa vada oferta ta unica sunt minime. :)) Ca sa vezi ce nedreapta e viata asta… Aflu si eu prima ceva si nu-mi foloseste la nimic, ca, din pacate, eu nu ti-am facut niciun serviciu. Cu toate astea, simt nevoia sa mentionez ca-mi place mojito. Ziceam si eu asa… 😀

      Apreciază

  13. Mi-a placut tare chestia cu locul fiecaruia. Mai ales dupa ce ai pus intr-adevar atat de bine degetul pe rana….
    Vocalul de la AB4, (tip cu facultate, care muncea serios ca sa poata canta in timpul liber), mi-a spus la un moment dat, acum multi ani, intr-un interviu, urmatorul banc (pe care nu l-am putut publica in revista respectiva… tot din cauza varstei 😀 – a cititorilor, nu a mea…)
    Se duce un tip la o agentie de recrutare si un job. I se da unul – 6 ore pe zi, 1000 euro – nu i-a placut si se duce din nou:
    „Doamna, am prea mult timp liber si prea multi bani, asa ca ii beau. Vreau o slujba la care sa muncesc mai mult si sa castig mai putin.”
    „Bine, 500 euro, 8 ore pe zi e bine?”
    „Nu doamna, ramane prea mult timp in care sa beau si prea multi bani pe care sa-i dau pe bautura. Eu vreau 12 ore pe zi si 100 euro.”
    „Mmmmm, domnule, nu stiu ce sa zic…. Aveti studii superioare???”

    Apreciat de 2 persoane

  14. Tinand cont ca dupa brutala lovitura de stat din ’89 ,,noua,, conducere a tarii a avut in vedere ,,privatizarea,, tuturor unitatilor industriale construite si puse in functiune in socialism, disparitia locurilor de munca a fost o consecinta implacabila. Apoi patronii au avut de ales din atatia oameni pusi pe liber.In fapt, patronul nu are niciun motiv serios sa refuze angajarea unui om trecut de prima tinerete. Problema lui e alta : cei aflati la acele varste mai inaintate au fost obisnuiti cu niste drepturi! Pe care sunt tentati sa si le ceara in continuare in noile locuri si colective de munca. Pe cand tinerii gasesc conditiile existente acum, ca fiind firesti de cand lumea. Si le accepta. Asa ca patronul ii da pe hartie salariul minim pe economie, iar la negru ii mai da ceva bani pe sestache, fara sa depisteze ITM-ul, desi inspectorii stiu foarte bine despre acest mod de evaziune fiscala. Ceea ce nu stiu tinerii care accepta asa ceva, e ca pensia va fi proportional de mare cu salariul avut si, implicit, cu contributia la stat pentru pensie. In unele domenii se cere aspect fizic placut, iar cei trecuti de o anumita varsta sunt considerati ,,expirati,, inclusiv din acest punct de vedere. Nu pot sa nu amintesc de comentariul acelei doamne care a introdus in haznaua puturoasa toti oamenii de varsta a treia. As avea sa-i ofer o duzina de replici decente, dar usturatoare. Insa e prea frumos soarele diminetii, ca sa mi-l intunec cu norii polemicii si rautatilor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ai dreptate, Christian, insa, sa stii, in ziua de azi nimeni, dar nimeni, nu mai poate ridica niciun fel de pretentii salariale, fie el tanar sau de varsta a doua. Intr-adevar, tinerii aflati la inceput de drum deocamdata nu se gandesc la vremea pensionarii, asa ca accepta salarii de mizerie fiindca oricum n-au incotro si, oricum, multi dintre ei, sunt inca ajutati de parinti. Din pacate, la fel se intampla si cu „batranii”, cu cei care in anii ’90 aveau 20 de ani, si stii de ce? Pentru ca acum au copii si rate la banci pe 30 de ani. Imi aduc aminte de colegii mei de la „Adevarul”, care acum cativa ani veneau la munca neplatiti in speranta ca, daca se va produce o minune si se va redresa ziarul, ei vor fi acolo… Asa e, o jumatate din tara asta lucreaza, pe hartie, pe salariul minim, iar o alta parte, deloc de neglijat, pe PFA sau pe drepturi de autor (ca mine). Sunt si vreo 2-3 norocosi cu contract de munca, de ce sa mint?! 🙂
      Altfel, asa e, e prea frumos soarele diminetii. 😉

      Apreciază

  15. Nu pun poza de acum 10 ani că arăt mai bine acum decât atunci. Nu ascund vârsta că este alt avantaj. Dacă angajatorul, scouterul, recruitreru’ nu poate să citească un CV sa nu se vaite că se inneacă în minciunile oamenilor. Le-a cultivat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Gg, nu e vorba ca recruiteru’ nu poate sa citeasca, ci ca, din momentul in care vede varsta, isi pierde orice urma de interes. Si acum ma dau pe mine ca exemplu – in CV-ul meu (care nu e apa de ploaie) exista varsta, cine crezi ca m-a cautat?
      Ha, ha, mi-a placut asta cu „arat mai bine acum”. Sunt perfect de acord ca, odata cu varsta, unii barbati, la fel ca bauturile scumpe, se innobileaza, devin mai rafinati si mai interesanti. 🙂

      Apreciază

    • Inteleg perfect la ce te referi… Eu, pe de alta parte, as porni de la ideea de egalitate de sanse – corespunzi cerintelor, te angajez, indiferent de varsta sau sex. Nu, la revedere! Ah, si inca ceva… N-as lasa trierea candidatilor exclusiv pe mana persoanelor de la HR. 😉

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s