V-aţi citit horoscopul azi?

Stăteam aşa, cu ochii în tavan, într-o stare de prostraţie vecină cu letargia, şi-mi ieşea al naibii de bine. Cred că într-o existenţă anterioară, nu prea îndepărtată, asta făceam – nimic, altfel nu pot să-mi explic lenea patologică ce mă cuprinde, din senin, în orice moment al zilei. Din păcate, cred că planetele nu erau aliniate tocmai bine în zodia Gemenilor, că mi-a sunat telefonul. Luuuung. Persoana de la capătul celălalt al firului nu s-a lăsat însă intimidată de lipsa mea de entuziasm:

— Oano, ce faci? De fapt, ce să te mai întreb, că ştiu: nimic! Hai că ţi-am făcut program pentru mâine. O să-ţi placă sigur.

Cuprinsă de cele mai negre bănuieli, am obiectat:

— De data asta, ce mai e? Ai găsit pe undeva statui de pe care trebuie curăţaţi găinaţii de porumbei, nişte ciungă de râcâit cu şpaclul de pe aleile din parc sau arteziene de desfundat? Vreun concurs de poezie fără rimă sau vreo seară de limbo la clubul pensionarilor?

Şi ca să vedeţi că am fost pe-aproape, era o seară de astrologie. Unde? Într-o ceainărie. Ceaiul, moartea mea… Dar m-am dus, ce naiba era să fac? Trebuia să-mi aflu viitorul, deşi nu cred că mai erau prea multe de aflat din vreme ce am avut curajul să plec la drum cu maşina alături de prietena mea “spaima şoselelor”, zisă şi Niki Lauda. M-a asigurat că făcuse deja un drum de recunoaştere cu o zi înainte, deci cât de greu era să ajungem pe strada Luigi Cazzavillan? Iată-ne, aşadar, în maşină…

— Fetiţă, eu nu mă bazez pe memoria mea, mai bine pune GPS-u’!

— Gata, l-am pus! Hai că până la Cişmigiu ştie orice prost să ajungă, inclusiv eu, doar am lucrat doi ani în zonă.

Şi am ajuns. Până în Popa Tatu au mai fost doi paşi, dar, la naiba!, pe străzile alea par să se fi strâns toate indicatoarele cu sens unic din Bucureşti.

— Fetiţă, proasta asta tot o ţine cu “acum faceţi la dreapta”. Tu nu vezi că am intrat deja în curtea unui om şi într-un sediu de bancă?

Eu, de colo:

— Bă, dacă-ţi zice să faci dreapta, tu fă dreapta, că ajungem noi undeva…

— Auzi, ţie nu ţi se pare ciudat că e a treia oară, în mai puţin de cinci minute, când îmi arăţi clădirea în care ai lucrat tu?!

Am făcut stânga şi am început să citim numele străzilor. Eu pe partea dreaptă, prietena mea pe stânga. La un moment dat, am realizat că înainte nu se uita nimeni. În ultima secundă am răcnit din toţi rărunchii şi un nenorocit care nu-şi citise horoscopul în ziua aia – că dacă şi l-ar fi citit n-ar mai fi ieşit din maşină cu spatele pe partea şoferului – a scăpat la mustaţă de cumpăna vieţii lui. Aş fi vrut să fi reţinut cum am ajuns pe strada Luigi Cazzavillan, dar eram în stare de şoc…

— Gataaa! Uite ceainăria chiar aici! Hai, soro, dă-te jos, nu te mai bâţâi în scaun, că am oprit muzica! Şi ce eşti aşa de albă la faţă?

Odată aşezate la masă, am mai aşteptat vreo oră să înceapă evenimentul. Între timp, o fătucă ne-a pus să tragem nişte bileţele. Pe-al meu scria: “Nu-ţi pune restricţii!”. Nu ştiu la ce se referea, dar mi-am luat repede ceva de băut şi o felie de tort, le meritam pe deplin. În fine, a venit şi astrologa, şi lumea a scos la iveală, conştiincioasă, pixuri şi agende. Am primit şi noi câteva foi şi…

— Oano, scrie tu!

— De ce, dragă, ai scurtă la mână?

— Nu, dar ştii că eu nu văd…

Ciudat că-mi spunea asta tocmai prietena mea care mă adusese cu maşina până acolo, dar m-am conformat. Trei ore a durat toată povestea şi aş vrea să vă spun despre ce-a fost vorba, dar habar n-am, că eu doar am luat notiţe.

— Auzi, la Gemeni, în mai, bani daţi pe sănătate. O fi pe 7 mai, că cică în ziua aia Racii trebuie să fie atenţi la accidentele auto!

— Ce vrea să zică asta cu revelaţii dureroase şi ce sunt alea nodurile lunare? Fetiţă, mie nu-mi mai place, eu vreau acasă!

— Stai aici şi meditează, că acuş devine Mercur retrograd şi ai sfeclit-o!

Când deja făcusem scurtă la mână, a venit şi pauza de ţigară şi astrologa ne-a spus, în particular, că Gemenii şi Racii mai au de tras până în septembrie din cauza provocărilor, a lipsei de perspectivă, a mersului împotriva vântului… Ne-am bucurat mult, ce să zic?! Pe urmă, a avut loc o dezbatere interactivă privind blocajul provocat de însingurare şi consecinţele lui. Păi… consecinţele lui eram chiar noi, două zâne aflate la zece jumate seara într-o ceainărie, cu karma şi dharma făcute praf. S-a terminat în sfârşit şi ne-am îndreptat spre maşină, mai ezitante ca niciodată.

— Auzi, fetiţă, ce zicea madam asta la Raci cu accidentele alea? Parcă erau în mai, nu în aprilie, nu? Că eu las maşina aici şi mă întorc s-o iau pe 12, când a zis că e ziua aia de restabilire a ordinii de după haos.

— Nu ştiu, dar cred că e mai bine acum, cu Jupiter retrograd, decât cu Marte şi Mercur în mai. Hai, dă-i bice!

Am pornit cu 30 la oră şi cu ochii-n patru. După nici 300 de metri, poliţia! Ne-au tras pe dreapta. Ale naibii astre! Ia uite ce repede ne-au lovit provocările şi adrenalina! Prietena mea, spăşită, dădea explicaţii:

— Ştiţi, ne-am rătăcit pe străzile astea, de-aia mergeam aşa de încet.

— Doamnă, când v-am zis că sunteţi un pericol nu la asta m-am referit. Dumneavoastră aţi observat că aveţi farurile stinse?

În momentul ăla, n-am mai rezistat, am izbucnit amândouă într-un râs isteric.

— Doamnă, dumneavoastră aţi consumat băuturi alcoolice?

— Nu eu, doamna!, a arătat prietena mea spre mine, râzând şi mai tare.

Până la urmă, de fapt, cred că aia a fost singura noastră zi cu ajutor de la destin şi uite cum am consumat-o pe toată aiurea… Poliţistul ne-a iertat, dar am mai făcut o jumătate de oră până acasă, cu viteza melcului şi cu avariile puse, ca să nu ne provocăm soarta.

Pe această cale, aş dori să vă avertizez că, deşi se apropie perioada aia de risc maxim pentru şoferii Raci, prietena mea continuă să conducă. Dacă vă ştiţi cu “bube” în horoscop, traversaţi, vă rog, cu atenţie! De obicei, apare din senin…