Fierberea asta cu bulbuci în care dă toată populaţia în ajun de sărbători la un moment dat începe să mă deranjeze, dar, cu toate astea, particip de fiecare dată la isteria generalizată, fie că am sau n-am chef. De Crăciun şi de Paşte, trebuie să fie, să se găsească, să nu lipsească. Tocmai de aceea, cu o săptămână înainte începe aprovizionarea, şi-atunci dau buzna în hipermarket, mă lupt cu gospodinele pe câte o ciosvârtă de te-miri-ce şi-mi umplu coşul cu frenezie. Nu mă pot abţine… Şi eu, la fel ca toţi cei de un leat cu mine, am coada, îmbulzeala şi scăunelul pliant imprimate în ADN, trăiesc cu spaima că o să fac foamea şi că o să mănânc iar creveţi din ăia expandaţi, dacă nu mă iau la întrecere cu ceilalţi disperaţi printre rafturi.
Acum vreo doi ani însă, am avut nesperata şansă să primesc mielul de Paşte fără să mai particip la lupte corp la corp prin vreo măcelărie, şi unde pui că era şi pe de-a moaca. Chestia asta, din păcate, avea să mă coste însă mai mult decât aş fi crezut… Când m-a sunat cumnata mea să-mi spună că a primit un miel şi ţine morţiş să-l facă jumi-juma cu mine, m-am bucurat, normal. Mi-a mai trecut entuziasmul când am aflat că de tranşarea bietului animal trebuia să ne ocupăm noi două. La primirea coletului, ca prin minune, toată suflarea masculină a familiei s-a evaporat, lovită brusc de raw veganism. Ce naiba era să facem? A trebuit să tranşăm situaţia, la propriu şi la figurat. Ca atare, nici n-am descins bine la oameni în casă, că am fost luată direct:
— Nu mai veneai odată?! Hai, că ne prinde Paştele cu animalu’ pe masă.
După ce m-am schimbat în haine de casă, am intrat în bucătărie, unde… am rămas mască.
— Cristino, tu ai înnebunit? Păi cine crezi tu că sunt io, fetiţă? Matache măcelaru? Mă cheamă Enache, nu Matache… Dacă ştiam că ăştia ţi-l trimit întreg, îmi vedeam de treabă! Singura chestie pe care am tăiat-o vreodată au fost cărţile, la whist.
— Lasă că rimează, aşa că apucă-te de treabă! Hai, că Vasilică e nerăbdător…
— Mânca-ţi-aş sufletu’, ai înnebunit? Acum îmi faci şi cunoştinţă cu el?
— Ahahahaha! Păi nu ştii vorba aia: Pune mâna pe Vasilică şi-o să câştigi maşină mică?! Mă rog, pentru asta cred că trebuia să fie viu… Ia uite, mititelu’, cum se uită el la noi cu ochişorii ăia ai lui rotunzi şi rugători…
M-am uitat. Vasilică, mielul Domnului, mă privea ca din icoane. Oriunde m-aş fi mutat, el se uita tot la mine. Cu jale şi cu dinţii rânjiţi. I-am acoperit capul, măcar să nu-l mai văd până-i venea rândul. Văzând că mă pierdusem cu firea, Cristina mea a simţit nevoia să mă încurajeze.
— Ei, acum o să zici că nu-ţi mai place mielul, când mănânci de rupi! Ia uite ce grăsuţ şi frumuşel e ăsta şi… vezi aici? A fost alb, mai are un pic de blăniţă pe copite. Vasilică, vedea-te-aş drob!
Deja plângeam cu muci. În mine.
— Soro, n-am zis că nu-mi place, dar până acum n-a trebuit să tranşez niciunul şi nici nu mi-a fost prezentat el sau mă-sa. Îl vedeam bucăţi şi-l băgăm în oală sau în cuptor şi pa! Da’ ăsta se uită fix la mineeeee!
Când am ajuns la final, arătam ca Dexter în zilele lui proaste, aveam sânge şi pe faţă, şi eram la un pas de a-mi face harakiri cu acelaşi cuţit cu care îl tranşasem pe Vasilică. Din fericire, nu mai aveam putere. Atunci am primit lovitura de graţie:
— Nu vrei tu capul, să faci o ciorbă?
— Dacă mai pomeneşti o dată de chestia asta, plec acum, aşa cum sunt, fără miel, fără nimic! Şi-aşa mi-e de ajuns că l-ai botezat… Dacă mă mai uit mult la el, o să ajung să dau de pomană de Sfântu’ Vasile pentru sufletul lui.
În cele din urmă, am plecat cu jumătatea mea de Vasilică în traistă şi, într-un final, l-am mâncat, recunosc, însă încet şi cu tristeţe. În ultimul an, în mod ciudat, am început să fraternizez cu site-urile pentru clorofilizati, în speranţa că voi găsi un substitut rezonabil pentru gustoasa friptură de Paşte. Singura chestie cât de cât acceptabilă pe care am găsit-o a fost un mieluţ de ciocolată şi mă împăcasem deja cu gândul hiperglicemiant, când starea mea zen a fost scurtcircuitată de soneria telefonului. La celălalt capăt, “naşa” lui Vasilică.
— Eşti liberă mâine?
— Da, sunt. De ce?
— De ce, de ce, de ce?! Prea eşti curioasă! Hai, că a sosit!
— Cine?, am întrebat eu ca proasta.
— Cum cine? Floricel!
Prieteni, în aceste clipe, toate gândurile mele bune se îndreaptă spre voi! Paşte fericit alături de cei dragi!
Sursa foto: cntraveler.com
Felicitări pentru îndămână! Prietenul meu, Lică, l-a tăiat cum știa el, a intrat în casă după o frânghie, iar când a revenit afară, a avut parte de o surpriză. Mielul plecase, lăsând în urma lui o dâră de sânge. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃😃😃 Petru, ăsta poate deveni scenariu de comedie horror!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar daca Vasilica la mine lipseste pentru ca nu ma pot uita in ochii lui de multi ani, m-am amuzat copios de dialogul vostru si intorc gandurile tale bune alaturi de ale mele. Paste fericit sa aveti! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Paste fericit si tie, Ivy draga! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Meheheeee! Nici eu nu pot sa-l privesc in ochi pe Vasilica… si il gust doar daca il primesc de pomana gata preparat! Asa ca sa ma ai si pe mine in vedere, macar o bucatica! 😀 Sa stii ca e bun si ala din ciocolata. Paste fericit tuturor! ❤ you!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a notat! 😉 Avem și de ciocolată!
ApreciazăApreciază
Eu voi încerca pentru prima dată-n viață ied. Cu Vasilică nu mi-a ieșit… pentru c-am crescut unul de mic, mic. Paște fericit! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E la fel de bun și iedul. Din păcate, nici în ochii ăluia nu mă pot uita…
Paște fericit și ție, Katherine! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mmmmm! Ce îmi place friptura de miel la cuptor și cu un vinișor roșu!!! Cum ziceai că îl chemă?
Sărbători Fericite, Oana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper să-l mănânci cu plăcere pe Ghiocel, fratele lui Floricel. 😃 În pofida luptei care se dă în mine, în mod sigur și eu o să fac la fel. Vinul roșu o să mă facă să mai uit de vină. 😉
Paște fericit și ție, Adrian!
ApreciazăApreciază
Mie-mi place doar blana, sa arate ca o hainuta, si sa-mi ramana si de-o caciulita:))) Daca era porc, tot blana mi-ar fi placut:))). Mananca-l sanatoasa fara remuscari, doamna Enache :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfuaaaa, n-am știut io, că acum aveai astrahan până-n pământ, doamna Dede! 😃
ApreciazăApreciază
Acum ca stii te rog sa tii cont :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frenezia indusă de toate sărbătorile anului se transformă, de multe ori, în isterie. Iar oamenii, uitând în ce perioadă a anului se află, îşi adresează numai „urări de bine”, înghiontindu-se şi privindu-se chiorâş dacă i se pare unuia sau altuia că ai înşfăcat o bucată de carne mai „aşa şi pe dincolo”. De-ale lumii, dragostea/respectul/credinţa (se dovedeşte) trec prin burdihan.
În ceea ce priveşte mielul/mieii – recunosc că nu mănânc carne de oaie/capră, motiv pentru care ajung/ajungem tot la pui/porc/curcan.
Vasilică îmi trezeşte compasiunea, cam cum păţea Clarice Sterling în „Tăcerea mieilor”, atunci când a fugit cu mielul în braţe. Şi eu i-aş salva pe toţi, încă e imposibil.
Gânduri bune şi Paşte Fericit! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa e, Cristian, acum lumea e preocupata mai mult de ce baga in gura (nu si de ce scoate pe gura), insemnatatea spirituala a acestei sarbatori e ultimul lucru care ii mai preocupa pe unii… Dar astea sunt vremurile pe care le traim sau, mai bine zis, care ne traiesc pe noi.
Paste fericit si tie si tuturor celor dragi! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite de-aia unii dintre noi intampina Pastele deja „anesteziati”… ca trebuie sa-si faca curaj pentru Vasilica fara frica, ca e cam bun, la o adica… 😀 Din partea mea, paste fericit, Vasilica, ca io nu m-apropii de talica! 😀
Paste Fericit cu sanatate si cu sperante de mai bine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Paste fericit si tie, Sandule! Buuuuna de tot asta cu Paste fericit, Vasilica! :))))))))
ApreciazăApreciază
hai ca am ras pe infundatele, de am facut curiosi si colegii, de ce ma amuz :).
Am crescut la tzara, cu stana de oi. Tataia executa mieii si ascundea capul :D, dar am participat si eu la transhari: cu topor, cutite, sange etc. Si nu, nu imi place mielul, consum o data pe an.
Anul asta cumpar cotlete. Sper sa gasesc in seara asta la turc 🙂
Paste fericit!
(ma duc sa mai citesc o data Oda cacatului de pe trotuar:D, ca tare faina ai scris-o)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci cu totii avem o istorie de familie mai mult sau mai putin sangeroasa… 😀 Aaaaaa, bune cotletele alea, tipii se pricep. Am si eu unul, Abu Bakri parca, vinde omul ala o pastramaaaaaa, mama, mama! 🙂
Sa ai si tu un Paste fericit! Sa avem cu totii si, cel mai important, sa fim sanatosi! 🙂
P.S. Multumesc mult pentru aprecieri si sa mai vii pe-aici, ca-mi place cum scrii! Stii cum se zice: The more the merrier!
ApreciazăApreciază
Împacă-te cu ideea că, spre deosebire de Vasilică, Floricel a apucat să-şi serbeze onomastica. Aşa că, de sufletu’ lu’ Vasilică, toarnă-i lu’ Floricel nişte vin alb pe coaste că mieii, iezii şi curcanii sunt beţivani notorii şi se frăgezesc instant numai dacă le arăţi sticla. Şi-n rest… să ai poftă!
Sărbători cu bine, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Hahahahaha! La asta nu m-am gandit. Asa-i, Floricel a prins onomastica… O sa-i dau si eu, cu intarziere, un pahar de vin alb. :d
Paste fericit si tie, Potecut, si sa ne vedem cu bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă faci să mă simt ca o psihopată. N-am avut niciodată apăsări existenţiale. Ba la o adică aş fi în stare să-şi şi kileresc.
Iar capul rullz!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ia uite unde era Hannibal Lecter! 😀
ApreciazăApreciază
Cred ca din cauza sensibilitatii si dragalaseniei acestor animalute nu pot sa savurez asa cum trebuie bucatele traditionale de Paste. Imi ies super,dar…parca fac nu stiu ce sacrilegiu daca iau o lingura de ciorbita , o farimita de drob sau o furculita de friptura. Pur si simplui-e mila! Mai ales de cind avem birmaneza( de16 ani!)cu o privoire albastra de mielut nevinovat….gata! Mi se taie orice pofta! Dar si familiei!
Cit despremielutl de ciocolata…sa iti pastrezi tranzitia prin viata cu agilitatea lui, sa iti pastrezi sensibilitatea si puritatea lui, sa ne aduci zimbetul pe buze prin ghidusiile lui si sa asteptam scrierile tale cum asteptam primavara, Pastele si…mielutii!
Paste fericit tie si familiei tale, mielusel de ciocolata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Merisor! Ce frumos ai scriiis!
Paste fericit si tie alaturi de cei dragi!
Neaparat vreau o poza cu birmaneza! ❤
ApreciazăApreciază
Anul acesta ne-am deplasat în Apărătorii Patriei – la sursă – pentru a cumpăra miel. Am nimerit exact când măcelarii erau în pauză, drept pentru care, ne-am învârtit în sus şi în jos prin târg inhalând mireasma îmbietoare şi ascultând corul de plânsete a câtorva zeci de miei şi iezi. Mi-au înmuiat inima, recunosc, dar m-am îmbărbătat şi-am rezistat.
Am adus animalul acasă şi până să mă dezmeticesc, jumătatea mea masculină s-a apucat să-l killerească… şi dăi şi luptă… sânge peste tot… Când a fost gata de killerit, m-a invitat pe mine să îl aranjez cum doresc… Vaaaaai ce bucuroasă am fooooost…, când am văzut că odată cu mielul a fost killerită şi bucătăria meaaaa…., bucătăria mea la care muncisem în ajun cu simţ de răspundere. Atunci mi-a pierit pofta de miel. De atunci, a mai trecut o zi şi m-am stăduit să uit, acum mă duc la bucătărie să-l pregătesc pe inamic pentru marea foamete de mâine. Vasilică, Floricel sau Ghiocel…, indiferent de nume…, este cam bunicel în farfurie…
Sărbători cu bine şi Paşte fericit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleu, Nina, i-ai și auzit?! Cred că asta ar fi peste puterile mele… Asta și alesul unui miel viu, pe care să mi-l… Nu mai pot să zic.
Să știi că și bucătăria mea arată la fel, deși eu n-am ciopârțit pe nimeni în ea… încă. Chiar produsul finit îmi iese lăudabil, procesul de producție e întotdeauna catastrofal. Dacă mai știi bucătarul ăla din Muppets Show, ei bine, cam așa sunt și eu. La final, bucătăria mea arată ca un teatru de război. Dar, altfel, sunt foarte creativă. 😃
Paște fericit și ție alături de cei dragi! 😊
ApreciazăApreciază
Simbolistica acestui „killerit” a salvat (nu odata) un popor (ales) de la holocaostul exterminarii,iar printr-o perceptie corecta,aplicata in viata cotidiana a acestei „ceremonii” vitale,salvatoare,mîntuitoare,eliberatoare de sub robia IMPERIULUI RAULUI,al FALSULU,Iimitatorului,înselatorului si amagitorului BINE APARENT…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sinceră să fiu, Iosif, faptul că știu povestea și însemnătatea sacrificiului nu mă ajută cu nimic… Îmi e la fel de greu să văd miei căsăpiți.
ApreciazăApreciază
…Metaforic vorbind,în urma cu doua milenii Dumnezeu a „killerit” Unicul sau Miel,pentru ca oricine va consuma di carnea si sîngele Lui,sa nu piara,ci sa obtina VIATA AUTENTICA,ETERNA,în DUH si ADEVAR,însa în calatoria prin „pustie” spre CANAANUL ceresc,oamenii uita de aceasta AUTENTICA IUBIRE ,cîrtind,nemultumiti,pierzînd CREDINTA,SPERANTA si >IUBIREA < manifestata de CREATOR fata de creatia Sa desavârsita,OMUL,aceste VALORI ETERNE prin care se obtine adevarata FERICIRE a "cuceririi TARII PROMISE…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zau daca nu incep sa ma simt vinovata… N-am copilarit la tara, mergeam acolo doar in vizite, si tatamare taia porcul, oaia, mielul, capra, iedul, gaina, gasca etc si n-aveam nici un fel de gand milos… Nici acum n-am, desi poate ar trebui… Cred ca intotdeauna am crezut ca le sta mult mai bine in farfurie, desi nici mare mancacioasa nu sunt. Acum am un iepure pregatit sa intre in tava… 😀 Pupici multi si Paste fericit!!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am copilărit la țară în vacanțe și iubesc locurile alea. Am însă o amintire teribilă cu un ieduț cu care m-am jucat înainte de… Nici eu, nici el nu știam ce-l așteaptă… 😢
Enjoy the rabbit! 😉
Vă pup, Ralu, pe toți și Paște fericit!
ApreciazăApreciază
Paste fericit alaturi de cei dragi!
Sanatate, bucurii si multumesc pentru zambete 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Paște fericit și ție, Suzana! Îți mulțumesc mult! ❤
ApreciazăApreciază
Cum de-am sarit ? Numai un cascat ca mine poate asa ceva ! Sincer. Zi frumoasa sa ai !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
teinteleg perfect. doar ca eu la prima transare eram singura singurica in bucatarie. venise animalul tocmai de la moldova si poposise la mal de dunare taman in bucataria mea. cu punga in cap l-am transat apoi l-am pus in oala si capacul deasupra. anul urmator am cerut fara cap. anul asta am zis pas de tot, am zis ca numai vreau. purr si simplu n am mai putut psihic. mi au trimis un pic de carne, de gust. alta treaba.
cam acelasi lucru am patit si cu un iepure. stiam ca am iepure, l am scos din frigider si cand l-am vz intreg, taiat pe din doua, au inceput sa mi tremure mainile. l lam bagat direct in tava si in cuptorul aprins. n am mai intrat in bucatarie pana nu a inceput sa miroasa a friptura. desigur, tot singura eram acasa. ba nu, cu copilul care zicea ca e dinozaur :))). a ras sotul de mine cand i am povestit …numai zic ce a ras soacra si neamurile de la tara :))) dar de atunci s au invatat sa nu mi mai trimita vietati care se uita la mine, adica cu tot cu cap…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) Sa stii, Vavaly, ca am avut si eu un dinozaur. 🙂 Din fericire, n-a trebuit sa-l transez, ca plecam cu el la tara, unde se retrasesera ai mei. Pana atunci insa a trebuit sa-l tin la rece. Ce sa-ti zic? Plangeam si-l impingeam in congelator. Evident, se uita la mine cu ochisorii aia ai lui mari si rotunzi… Pana la urma, l-am facut ghem pe bietul miel si l-am indesat la rece. Iti inchipui ca, atunci cand a inghetat, nu l-am mai putut scoate. A fost o tragedie… 😀
ApreciazăApreciază
Am ras copios:))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur, Mara! 🙂
ApreciazăApreciază
Mi s-a incretit pielea pe mine cand mi-am adus aminte de o experienta asemanatoare, culmea cu porcul nu am avut astfel de sentimente. Partea buna e ca participam amandoi, capul e primul care iese din schema, iar de un an-doi am gasit variante incat sa nu mai o facem pe macelarii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi spui? La un pas am fost să devin vegetariană, dar caninii mei s-au opus din răsputeri… 😃 Totul e să nu-mi aud înainte stufatul behăind…
ApreciazăApreciază