Aoleu, mor!


Ce să fac, ce să fac? M-am trezit cu o durere cruntă în gât şi, ca să-mi aduc aminte cât oi trăi de fiecare acces de tuse, şi cu una de stomac. Ziua se anunţă lungă, aşa că trebuia să fac ceva. Şi-am făcut… şi o urticarie. Dacă nu aş fi fost atât de ocupată să mă scarpin, probabil mi-aş fi folosit mâinile la conceperea unui text, aşa însă o să vă servesc unul mai vechi despre boli şi bolnavi, mai bine zis despre o categorie aparte de bolnavi: bărbaţii. Pedeapsa pentru „răutăcisme” deja mi-am luat-o. Sper!

Blogul unei tipe oarecare

De când mă ştiu, am fost mai rezistentă la boală decât masculii din viaţa mea, şi aici îi includ pe absolut toţi cei pe care îi cunosc. La un moment dat, am fost chiar gata să admit chestia aia cu cromozomii XX şi XY şi cu gradele diferite de suportabilitate a durerii în funcţie de sex, dar realitatea mi-a demonstrat că aici e vorba de ceva mai mult. Bărbaţii, în marea lor majoritate, sunt ipohondri şi… punct! Nu mai devreme de săptămâna trecută, aveam să mă conving din nou de asta, când m-a sunat o prietenă de-a mea, claustrată la domiciliu în weekend, din motive de boală. Nu a ei, a soţului.

Ce faci, fetiţă? Mai eşti bolnavă?, s-a interesat ea.

Eh, rag ca un măgar, abia-mi ţin ochii deschişi, dar, altfel, funcţionez la capacitate maximă. N-am încotro.

Între timp, în fundal se auzeau nişte gemete sfâşietoare.

Vezi articol original 546 de cuvinte mai mult

Anunțuri

43 de comentarii

  1. Hmmmm. În loc de „apreciază” ar fi trebuit să bifez ceva trist.
    Cum ai reuşit să ajungi aşa?
    Însănătoşire grabnică. Mâine să ne scrii despre peripeţiile de astăzi şi despre cum toată lumea va fi uluită că ai răcit. :*

    Apreciat de 1 persoană

  2. O veşnică stare de veselieşi buna dispoziţie pe aici pe la tine. Un adevărat personaj Mişu, dar povestitoarea şi mai şi. Acum dacă e să fim serioşi, că ar cam trebui, încearcă nişte produse naturiste( gen propolis cu miere de albine-pentru gât, un ceai de mentă-pentru stomac,( cred că poţi să le amesteci) iar pentru urticarie… un antialergic-zic şi eu. Sănătate multă şi o zi bună! aşa cum mi-ai făcut-o tu mie… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc mult, Cristian! Cat despre sintagma aia antica, trebuie sa ajungi la o anumita varsta ca sa n-o mai consideri doar o vorba-n vant, o urare de complezenta. Ei bine, eu am ajuns! Ah, si mai e una pe care o apreciez (mai nou, din plin): Multa sanatate mintala! 😀

      Apreciat de 1 persoană

  3. Oana, am patit la fel sapt trecuta. Din cap pana in picioare. De fapt m-am luat la intrecere cu fiica mea, care are mai mult de pictat cu crema mentolata! Tot de la o mânuta de capsiuni!
    Am eu impresia sau capsiunile astea si-au varsat toate frustrarile pe pielea noastra?!
    Mama ei de căpşună! 😛

    Apreciat de 1 persoană

  4. Iosif draga, nu ma lua cu DEX-ul, ca intri pe un teren alunecos! Asta ca sa nu zic ca spui niste enormitati acolo…
    In alta ordine de idei, mi se pare mai mult decat nepotrivit ca, indiferent de context, tu sa te prevalezi de… cele sfinte. Din punctul meu de vedere, relatia fiecaruia cu Dumnezeu este una personala si asa ar trebui sa ramana, nu e cazul sa ne etalam credinta cu orice pret si/sau sa facem prozelitism non-stop. A treia oara nu mai repet asta, o sa cenzurez fiecare mesaj care nu are legatura cu subiectul! Poti sa te superi pe mine, dar avalansa asta de citate si de comentarii cu tenta religioasa e la fel de nepotrivita aici ca facutul crucilor in autobuz, cu spatele la biserica. Ce e prea mult strica. Altfel, esti binevenit…

    Apreciază

  5. Insanatosire grabnica! Asa este Primavara

    La mulţi ani tuturor copiilor si de asemenea tuturor parintilor! Sa va bucurati de copiii vostri sănătoşi!
    Copilaria-i un zambet, un vis, e veselie,
    E pasarea ce-aluneca-n zare,
    Si-un gand pribeag de-o vesnicie.
    Copilaria-i o suava floare.
    De-i senin sau nor afara,
    De e zi sau de e seara,
    Nu uita sa-ti amintesti,
    De frumoasele povesti,
    Eu va spun ca nu e greu,
    Si copil ramai mereu!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Cred că am pierdut un comentariu pe aici!? Mai face netul ăsta și figuri. Mi-a plăcut tare mult întâmplarea. Deh, unii berbanți devin așa de văicăreți și datorită consoartelor lor, care continuă „tradiția cocoloșelii” după ce preiau ștafeta de la mama-soacră. Iar lor așa ce le mai place….Să fii în centrul atenției și să te scarpine între coarne cineva toată ziua…. cum să nu fie fain? 😀
    Binențeles că eu nu sunt din categoria asta, cred că se vede de la o poștă! Ha, ha! Dar recunosc că, atunci când (foarte rar) se întâmplă să cad la pat… fac tare urât și eu, căci nu-mi place deloc ipostaza de bolnav. Dar chiar să zic „Îngerașul”…. încă n-am ajuns! 😀
    Numai bine și multă sănătate, că-i mai bună decât toate, dragă Oana!

    Apreciat de 1 persoană

    • :))) Ei, draga Alex, tuturor ne place sa ne mai rasfatam asa din cand in cand, deci nu se pune… 😉 Cat despre protagonistul povestii mele, si acum rad cand imi aduc aminte faza. Inchipuie-ti un ditamai omu’, de 1.90, si barbos pe deasupra, tanguindu-se: „Eu sunt mic, tu fa-ma mare”. Asa cevaaaaaa… 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s