Aoleu, mor!

Ce să fac, ce să fac? M-am trezit cu o durere cruntă în gât şi, ca să-mi aduc aminte cât oi trăi de fiecare acces de tuse, şi cu una de stomac. Ziua se anunţă lungă, aşa că trebuia să fac ceva. Şi-am făcut… şi o urticarie. Dacă nu aş fi fost atât de ocupată să mă scarpin, probabil mi-aş fi folosit mâinile la conceperea unui text, aşa însă o să vă servesc unul mai vechi despre boli şi bolnavi, mai bine zis despre o categorie aparte de bolnavi: bărbaţii. Pedeapsa pentru „răutăcisme” deja mi-am luat-o. Sper!

Blogul unei tipe oarecare

De când mă ştiu, am fost mai rezistentă la boală decât masculii din viaţa mea, şi aici îi includ pe absolut toţi cei pe care îi cunosc. La un moment dat, am fost chiar gata să admit chestia aia cu cromozomii XX şi XY şi cu gradele diferite de suportabilitate a durerii în funcţie de sex, dar realitatea mi-a demonstrat că aici e vorba de ceva mai mult. Bărbaţii, în marea lor majoritate, sunt ipohondri şi… punct! Nu mai devreme de săptămâna trecută, aveam să mă conving din nou de asta, când m-a sunat o prietenă de-a mea, claustrată la domiciliu în weekend, din motive de boală. Nu a ei, a soţului.

– Ce faci, fetiţă? Mai eşti bolnavă?, s-a interesat ea.

– Eh, rag ca un măgar, abia-mi ţin ochii deschişi, dar, altfel, funcţionez la capacitate maximă. N-am încotro.

Între timp, în fundal se auzeau nişte gemete sfâşietoare.

–

Vezi articolul original 546 de cuvinte mai mult