De prin metrou, gen


Oră de vârf la metrou, Pipera, capăt de linie. Peronul e arhiplin, iar în clipa în care intră trenul în staţie, mă uit în jur – pasagerii, fără excepţie, arată ca nişte atleţi în blocstarturi. Se deschid uşile şi se dezlănţuie iadul pe Pământ. Corporatişti de toate felurile, cot la cot cu mămăiţe septuagenare, se bat ca la Rovine pentru locuri pe scaune. Cei care nu au detentă au… sacoşe şi le aruncă pe scaune, unii se întind cu totul pe câte trei locuri şi-şi strigă victorioşi colegii; într-un minut, scaunele sunt ocupate şi dispare spiritul războinic, pe feţele lor apare satisfacţia. Probabil pentru unii e singura victorie pe ziua de azi, aşa că pot să-i înţeleg. Eu fac parte dintre învinşi, aşa că mă atârn de un mâner de plastic şi încep să-mi butonez telefonul. Fac însă greşeala să-mi arunc privirea în jur şi, într-o clipită, uit cu desăvârşire de mail. În faţa mea, trei domnişoare discută ca şi cum ar fi singure în metrou sau chiar în univers. Una dintre ele arată decent şi e şi frumuşică, în schimb, celelalte două sunt de vis urât. Blugi ferfeniţă (am zis ferfeniţă, nu rupţi!), platforme de douăj’ de centimetri, tricouri mulate, sutiene cu trei numere mai mici (cunoscătorii ştiu de ce), iar feţele… feţele nu ştiu exact cum arată, mi-ar trebui un şpaclu să le scot la suprafaţă. Pletele cu extensii, genele false excesiv de stufoase şi boticurile care par nişte cururi de femele de macac în perioada rutului completează peisajul. Totuşi, piesa de rezistenţă o reprezintă unghiile stiletto de o lungime impresionantă, pe care le flutură cu nonşalanţă pe sub ochii mei. Din fericire, am încetat să mă întreb de mult chestii cu privire la igiena personală a acestor doamne şi domnişoare, pur şi simplu nu primesc nimic neambalat din mâinile lor…

În fine, fără voia mea, mă las furată de discuţia lor.

Aaaa, nu iubita, sunt făcute cu gel, gen. Păi tu crezi că mă ţineau atât? O zi întreagă am stat la salon la Mimi, da’ spuneţi voi dacă n-a meritat, gen!

Cealaltă o privea cu invidie, ale ei erau mai mici şi deja îi sărise lacul de pe ele.

Auzi, iubita, da’ tu ce faci, îţi rozi unghiile în sesiune, gen? Ce-i cu boantele alea, şi date cu lac transparent?! Lasă că intri tu diseară pe mâinile noastre, când mergem în club!, i se adresează ea fătucei care nu se potrivea în peisaj.

Îmi pare rău, nu pot veni, am de învăţat pentru examenul la…

Prostii, iubita! O restanţă în plus sau în minus ce contează? Da’ diseară ne întâlnim cu tipii aia mişto cu A6, altă şansă nu mai ai!

Între timp, ajungem la Victoriei şi colega celor două coboară…

Muah, muah! Te aşteptăm, să nu faci figuri, gen, că mă superi!

Nici nu se ridică bine colega lor şi o aud pe zâna cu extensii:

A dracu’ figurantă! A uitat când a venit aici moartă de foame din Moldova, gen, şi când masa ei era o eugenie, gen… Acu’ face pe culta şi pe intelectuala, a uitat când şi-ar fi tras-o şi pentru un hamburgher. Şi mai e şi urâtă cu spume, sărăntoaca, gen!

Mă aşez lângă ele şi, într-o clipită, se schimbă peisajul. În faţa mea se postează o femeie amărâtă, minionă, cu mâini muncite şi cu o figură de homo erectus oprit în evoluţie. Are o frunte de două degete, plină de riduri, şi un şanţ între sprâncene de adâncime apreciabilă, ceea ce-mi spune că n-a mai avut de mult motive să-şi descreţească fruntea. Şi mai are ceva: o burtă uriaşă şi un copil de vreo 5-6 ani de mână. Rămân gură-cască. Băieţelul e de o frumuseţe stranie. Deşi are vreo trei rânduri de muci uscaţi care se opresc fix deasupra buzei şi faţa îi e demarcată de două dâre de lacrimi care i se întâlnesc în bărbie, are cei mai frumoşi şi mai sclipitori ochi pe care i-am văzut vreodată. Cu părul lui lung, probabil nespălat de la botez, şi încâlcit, arată ca un mic Mowgli al junglei urbane. N-are stare deloc şi pare fascinat de cele două pupeze de lângă mine, le studiază zâmbind. Îi fac maică-sii semn şi o invit să se aşeze, mă gândeam că o să nască în picioare… Mă refuză cu o voce guturală şi, din când în când, îl mai scutură pe băieţel să stea locului. Imposibil! La un moment dat, copilul întinde mâna spre cele două şi zice cât se poate de serios:

O bag!

Faţa maică-sii se face şi mai neagră… Jap-jap, două palme peste cap!

Cele două, indignate:

Nu ţi-e ruşine, măi mucosule?! Vrei să te cârpesc, gen?!

Jap!, mai primeşte una. Nu se lasă… Cu degetul arătător înspre ele o trânteşte iar:

O bag, o bag!

Mă-sa îl zguduie ca pe un sac de cartofi, dar nu intervine nimeni. Una dintre zâne spune:

Bine-i faceţi! Mai daţi-i una şi din partea noastră! Ia uite la el, e obraznic de mic, gen!

Copilul începe iar să plângă. Mi se rupe inima. Plină de draci, mă ridic, îl prind de mânuţă şi-l aşez pe scaunul meu. Îi fac semn femeii să nu-l mai pocnească. Se potoleşte ca prin farmec. E clar că e obişnuită să i se comande. Copilul, aproape lipit de cele două, continuă să bolborosească obsesiv: “O bag, o bag, o bag!”. Mă uit spre ele, dau să zic ceva, dar în momentul ăla văd că pe genţile lor, probabil must have-ul momentului, scrie… O bag. Râd atât de tare, încât se uită toată lumea la mine.

Cobor la Unirii. Din spate, mă interpelează o femeie între două vârste care asistase la toată scena:

Doamnă, mă bucur că aţi intervenit. Se vede că femeia aia nu are prea multe în cap, dar nici cu fetiţele alea două nu mi-e ruşine. Am şi eu un copil de vârsta lor, dar are alte preocupări. Mi-ar fi ruşine să am aşa nişte specimene la uşă. În schimb, băieţelul ăla părea isteţ tare, păcat că nu are nicio şansă în viaţă…

Exact la asta mă gândeam şi eu…

Ei, lăsaţi, aţi făcut o faptă bună, şi nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită.

Să ştiţi că eu mi-am primit deja răsplata, simt eu.

S-a uitat la mine puţin mirată.

Ce vreţi să spuneţi?

Copilul ăla era plin de păduchi, gen!

Anunțuri

62 de comentarii

  1. Metroul este o sursa continua de intamplari tragi-comice. Aproape in fiecare zi ii fac capul calendar lui my better half cu povestile de pe linia corporatista. Marea mea problema in astfel de situatii e sa nu incep sa izbucnesc intr-un ras isteric, asa cum imi vine de multe ori.

    Apreciat de 1 persoană

    • Daaaaa, sper din tot sufletul sa aiba! Stii cum era? Daca as fi putut, as fi plecat cu el atunci… Avea o mutrita extrem de expresiva, iar privirea facea toti banii. Plus ca nu stiu cine (sau daca) se ocupase vreodata de el, dar cumva invatase sa citeasca. M-a impresionat maxim. ❤

      Apreciat de 1 persoană

  2. Am avut și eu parte în magazin, anul trecut, de două Barbie din astea (că mie de fapt îmi vine să plâng când le văd).
    Una, crezând că oricum nu le înțelege nime, îi zicea celeilalte:
    -Fă-te dragă mai încolo ca să încapi în piccior.
    Îi făcu poză și se fâțâiau prin magazin ca divele. Nici să le atrag atenția că nu-s pe bulevard să-și facă poze cum le taie chefu, n-am avut poftă.
    Referitor la copil: aceștia o capată des în freză pentru murdăria slinoasă din capul adulților.
    Bleach!

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀 😀 La mine nu! Dar sper ca la ele s-au dus. Toti! Copilul ala nu-i merita… Pe cei doi i-am mai vazut pe la mine prin zona. Data viitoare poate-i fac o poza pustiului, nu degeaba se zice ca o poza face cat o mie de cuvinte. Sincer, l-as fi luat acasa… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. 😀 😀 😀 Hai ca acum am inteles… Cu „gen” le demonstrezi incontinuu celorlalti, daca mai e nevoie, cat de cult in cap esti tu. 😀 Si cine nu se aliniaza e figurant/a. Cred ca pe un astfel de cap paduchii s-ar simti ca-n rai, gen!
    Asa ca baietelul, cu privirea lui inteligenta, are toate sansele sa aiba – cand va creste – alt gen de viata. Sper din tot sufletul! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • M-au deranjat doar cele doua tute. Colega lor era o fetiscana normala si mi-a fost clar ca avea ceva mai mult decat fixativ in cap. Chestia asta cu „gen” ma scoate din sarite atat de rau, incat imi vine sa ma tavalesc pe jos cand o aud (au si nervii mei o limita). De copil mi s-a rupt inima, crede-ma, daca as fi putut l-as fi luat cu mine… Pe maica-sa nici n-o puteam acuza. Se vedea ca e abrutizata de munca, de batai, facea ce invatase. Iar figura ei lombroziana… Era inutil sa-i fac eu teoria chibritului.
      De paduchi nu mi-e teama, am avut de doua ori in copilarie… 🙂

      Apreciat de 3 persoane

      • 🙂 E clar ca nu esti umblat pe la scolile pe unde umbla astia care-l folosesc… E o aberatie care nu are nicio explicatie, cred ca initial a pornit de la „ceva de genul asta”, dupa care s-a diluat si se foloseste aiurea. E o chestie fara rost, dar pe care trebuie sa o spui musai daca esti cool. Ah, si mai e unul misto… Acum, totul e genial – am mancat o pizza geniala, mi-am luat niste tenisi geniali…
        Oare te-am lamurit intrucatva, gen? 😀

        Apreciază

  4. I only have one question,besides this excellent article: what a heck is that „gen” ? Other than that,I was laughing so hard….I have a daughter and she is 26 but….there is no way to be like your examples here. She’s got a „good” daddy,hahahahahahaha.(She graduated in 2012 from UCSB.)

    Apreciat de 1 persoană

    • Desi as putea, mi-e frica sa-ti raspund in aceeasi limba. Dupa aia sa zici ca fac figuri pe-aici, gen! 😀 Catalin, e o porcarie, i-am explicat si lui Nick… Banuiesc ca vine de la sintagma „ceva de genul asta”. Intre timp, s-a scurtat si a devenit doar „gen”. Dupa aia si-a pierdut si intelesul, e asa ca un fel de punct la fraza, dar un final care te face cool, „jmeker”. Pe bune daca nu-mi placea mai mult concluzivul ala de la inceputul oricarei fraze/propozitii – „Deci ma numesc Vasile” –, era mai… onest. 😀 😀 😀
      Asa cum ziceam, sunt copii si copii. Chiar ieri vorbeam cu cineva despre faptul ca la noi s-a produs o polarizare, nu mai exista „mijloc”. Exista copii senzationali, cu preocupari incredibile, si… pleava. Din fericire, tu ai avut noroc de o fiica grozava, iar ea, de un tata pe masura.
      Hai sa traiesti, good daddy, gen! 😉

      Apreciază

  5. Trebuie sa-mi cer scuze pentru faptul ca am scris in engleza;eram „prins” cu niste hartoage si pur si simplu am uitat ca citesc un blog excelent, scris in romaneste.:) Multumesc pentru explicatie. Acum, probleme am avut si eu cu fata mea,cand era in liceu;chestii gen (nu”gen”) datul ochilor peste cap,etc. Dar toate s-au rezolvat,hahahahahahahaha. Bineinteles,discutand cu ea in mod civilizat. Acum sunt madru de ea, e un antropolog bun si e in Londra de aproape un an.(acum ma laud) Toate cele bune. Fug la servici.

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc, Catalin! Era firesc, esti de atatia ani acolo… Stii, mi-am intrebat o buna prietena, care e si ea de o viata in State, cand i-a intrat cu adevarat limba in „sistem”. Mi-a raspuns: „Cand am inceput sa vorbesc engleza in vis”…
      Pai cum sa nu te lauzi cand ai cu ce?! Toate cele bune si tie, Catalin! 🙂 Sa ai o zi faina!
      P.S. Antropolog? Wow! Antropologia a fost una dintre materiile mele preferate. 🙂

      Apreciază

  6. Ce-ai făcut??? M-ai trecut preţ de un articol prin nişte stări contrarii…M-ai făcut să râd cu gura până la urechi… Imediat, m-am întristat şi mi-au apărut lacrimi în colţul ochilor… Brusc, izbucnesc în râs… Sunt normală? Eu spun că, da…???!!! Tu? Scrii demenţial, ne faci să ne transpunem acolo… Minunat! Minunat este că reuşeşti să surprinzi aceste episoade, daaaaar şi mai minunat este că reuşeşti să descrii cu foarte mult talent „miezul” poveştii.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Trecând peste partea hazlie – reliefată incitant, ca de fiecare dată -, rămâne şi o imagine dureroasă a micului Mowgli – cu toate incertitudinile/concluziile/mirările pe care le induce.
    Da, am trecut prin mai multe stări, da capo al fine. Lumea metroului e o lume în altă lume, cu personaje, vieţi, destine, poveşti nescrise, gânduri nerostite, priviri sugestive etc. Mă pierd şi eu prin ea, aproape în fiecare zi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Cristian, in mod sigur n-as fi scris daca nu mi-ar fi iesit in cale si baietelul… Sincer, mi-a rupt inima. Intamplarea face ca pe cei doi, mama si fiu, i-am mai vazut si prin zona mea, intr-o statie de autobuz. M-a durut sufletul cand am vazut ca o bunica si-a strans nepotelul de mana, ferindu-l de „copilul salbatic”. Din pacate, sunt multi copii ca el, si e o realitate dureroasa pe care alegem sa o ignoram…

      Apreciat de 1 persoană

  8. Mai întâi scuze că ajunsei aşa târziu. Da sunt extaziată rău de noua mea jucărie. Era să scriu excitată. :))) Mai că-mi pare rău că nu am şi eu metrou. Aş avea subiecte nonstop. Cât despre bietul copil, e clar, era isteţ dar din păcate nu are prea multe şanse în lumea asta. Am intrat şi eu în contact cu astfel de copii. Doar o aliniere de planete să îi scoată din lumea lor. Aşa zici, se poartă „o bag”? Ia să-mi cumpăr şi eu. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Te cred… Abia astept sa-mi povestesti ce stie sa faca noul domeniu si care sunt avantajele, dar te mai las o vreme, sa te obisnuiesti. 😉
      Lasa ca tu ai subiecte de la malul marii… E de ajuns sa stai o zi pe plaja in plin sezon. E tot ca in metrou. 😀
      Geanta de-aia n-am, dar ai face bine sa nu le povestesti buburuzelor despre ea. Cica sa accesorizeaza in functie de tinuta – ii poti schimba manerele, pe care le iei separat (stii tu, cam ca charmurile alea de la Pandora). In final, constati ca mai pui un ban si-ti iei o masina la mana a doua… 😀

      Apreciază

    • Intr-o tara aflata sub domnia prostului-gust si a superficialitatii nici nu poate fi altfel, Mihaela… In timp ce adevaratele valori se sting in anonimat, tara asta abunda de regi si printi ai manelelor si regine ale operatiilor estetice. Din fericire, exista totusi o „miscare de rezistenta” si cred ca de-acolo ne va veni salvarea. 🙂

      Apreciază

    • He, heeee! Te pup si bine ai venit, americanco! 🙂
      Da, aud zilnic in jurul meu, iar daca pustii mi se par amuzanti, adultii care vor sa fie si ei cool sunt de-a dreptul ridicoli. Sa ne inarmam cu rabdare, ca o sa treaca. Chestia nasoala e ca va fi inlocuit de alt tic verbal si tot asa… 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Looooooolllll, fatahhhhhhhh, daca iti spun o faza , lesini: am venit acasa si am incercat pe fi-miu sa vad cum dreq vine treaba asta cu izmana in vine.Nu ii stau orice ar fi.M-am gandit daca nu cumva asa sunt pantalonii facuti.Dar sa stii ca nici in Claifornia si nici in Atlanta nu am mai vazut moda asta, cred ca e ceva Chicago’style :-)))))))))))

        Apreciat de 1 persoană

      • :)))))) Bietul copil! Nici eu n-am sanse deocamdata, sunt in faza in care tre’ sa-mi tin respiratia ca sa ma inchid la nasturi… Desi am niste nadragi de casa care s-ar preta, dar aia pot fi folositi si pe post de sac de cartofi. 😀

        Apreciat de 1 persoană

  9. am citit tot si acum ma scarpin :))))

    Din metrou, una proaspata, de azi dim:
    – un nene in varsta cersea: „am 70 ani si nu am pensie si astept dosarul social si dorm in strada…”.
    Langa mine unu ii da un ban si apoi comenteaza cu altul ce ii zicea: „si eu care muncesc 40 ani sa contribui!!!”

    Apreciat de 1 persoană

  10. Buna ziua !
    Referitor la intrebarea cu ” rosul unghiilor in sesiune ” banuiesc ca nu vrei sa lasi sa se inteleaga ca tipele care vorbeau in metro ar fi STUDENTE cand mai bine seamana cu tipele de pe………..”linia de centura” 🙂
    Asa se comporta mai peste tot in TARA ” tinerii frumosi si liberi ” ………………………..
    Weekend placut ! 🙂
    Cu stima,
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Cunosc povestea :)), din păcate. De câte și de câte ori în microbusul plin urcă țigani cu puradeii după ei și nu numai că într-un minut microbusul se umple de un miros „imbietor” – de parcă am fi intrat noi în casa lor și nu invers, copiii sunt atât de răi încât oricâtă răbdare ai avea, cu greu poți să te stăpânești. Băiețelul descris de tine nu dovedește decât istețime, păcat de el.

    P.S: Întâmplarea ta rămâne clasică.

    Apreciat de 1 persoană

    • Asa-i, Cristian, povestea asta o stim cu totii, o vedem aproape zilnic. Copiilor de varsta asta eu le zic „modelino”, fiindca, daca ar beneficia de educatia corecta, transformarea ar fi uluitoare. Din pacate, asta nu se intampla aproape niciodata… Asadar, cum nimic nu e intamplator in universul asta, probabil peste cativa ani micutul Mowgli o sa-mi dea in cap si o sa-mi ia poseta… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s