Gătitul e ca… matematica


Bucatar

Se uita la noi cu milă, mascându-şi cu greu superioritatea dată de 1 ăla din faţa CNP-ului, apoi începea să vorbească: “Hai să vă explic aşa, mai pe limba voastră. Mai târziu, o să fiţi gospodine şi o să gătiţi pentru familie. În matematică e la fel ca în bucătărie: aveţi ipoteza, demonstraţia şi concluzia. Ce presupune ipoteza? Că, înainte de a va apuca de lucru, trebuie să vă asiguraţi că aveţi pe masă tot ce vă trebuie: carne, cartofi, morcovi, ceapă, ardei… Nu vă apucaţi de gătit până nu le aveţi pe toate aşezate pe căprării! Pe urmă, începeţi să demonstraţi ipoteza – le puneţi pe toate în oală şi amestecaţi. La sfârşit, concluzia. Aranjaţi totul frumos în farfurie şi nota v-o dă familia.”. Mamă ce l-am mai urât pe zbirul ăla de Sopon, dar acum, treij’ de ani mai târziu, trebuie să-i dau dreptate, asta am ajuns: o gospodină. Chestia nasoală e că nu mi-a plăcut matematica, deci, după ce că am devenit o gospodină, sunt şi una jalnică. Ah, nu, că produsul finit îmi iese foarte bun, însă drumul până acolo… Nu vreţi să ştiţi de câte ori am fost cu demonstraţia pe aragaz şi cu jumate din ipoteză uitată în frigider. De început, încep bine, dar în cel mai scurt timp dezordinea din capul meu preia controlul şi se mută pe masă, iar la final, bucătăria mea arată ca un teatru de război părăsit, dar plin cu mine antipersonal. După numărul de oale, linguri, cuţite, furculiţe şi farfurii, s-ar zice că sunt bucătăreasă la vreo cazarmă. Până reuşesc să le termin pe toate de spălat, trebuie să gătesc din nou. Ca atare, toată această caznă sisifică m-a determinat să gătesc din ce în ce mai rar…

Ieri însă, maică-mea m-a trezit la realitate:

Mamă, azi ce mâncăm?

Pe căldura asta? Brânză cu roşii, evident!

Eu azi cred că o să renunţ la brânză şi o să mă rezum la roşii. După o săptămână de telemea de bivoliţă, nu strică să-mi mai scad puţin colesterolul… m-a luat ea peste picior.

Poţi să-ţi pui şi nişte castraveţi, un pic de ulei de măsline şi gata salata!, am făcut eu pe proasta.

Până la urmă, nu m-a lăsat inima şi am zis:

Bine, bine, hai că gătesc ceva, dar nu ţin mai mult de un sfert de oră aragazul aprins! Ce-ai zice de un muşchi de vită cu nişte sos gorgonzola?

N-am mai aşteptat răspunsul, oricum era meniu unic. Am deschis frigiderul – pungi peste pungi cu emmental, parmezan, mozarella şi… muştar. Vreo 50 de borcane. La naiba, îmi lipsea tocmai blue cheese! Mă îmbrac total lipsită de entuziasm şi dau o fugă la Mega. Mă întorc victorioasă cu brânza albastră. Dau să mă apuc de treabă. Constat pentru a doua oară că-mi lipseşte ceva din ipoteză. La naibaaaaa, la naibaaaaaa! Am uitat să iau smântână de gătit. Plină de draci, mă schimb din nou şi mă pregătesc să ies. Între timp, maică-mea, total neinspirată, se ia de mine:

Păi ce gospodină eşti tu? Uite ce e pe masa asta şi nici măcar nu te-ai apucat de lucru! Şi asta de aici ce e?

Blue cheese. Brânză împuţită!, m-am obrăznicit eu. Lasă-mă, dom’le, că nu mai pot de cald! O să le aranjez când vin, promit!

M-am întors peste douăzeci de minute, sleită de puteri. În bucătărie era o ordine exemplară, totul era aşezat la linie, soldăţei de porţelan, nu alta. Biata mama, dusese până şi gunoiul… M-am simţit extrem de vinovată, aşa că mi-am cerut iertare şi am îmbrăţişat-o strâns-strâns. M-am schimbat din nou şi, motivată de ordinea din bucătărie, am zis să fac totul ca la carte, vorba lui dom’ Sopon, să-i fie ţărâna uşoară!

Deci… Carne, sare, piper, unt, smântână de gătit şiiiiii… Brânza, unde-i brânza? Am început cu frigiderul şi am continuat cu masa, blatul de bucătărie, cămara. Parcă intrase în pământ. Cuprinsă de un sentiment ciudat, am strigat-o pe maică-mea:

Mamaaaaaaaaaa!

Da, dragă! Ce urli aşa? Ce s-a întâmplat?

Auzi, unde e brânza mea albastră?

Ce brânză albastră? Despre ce vorbeşti? Nu înţeleg…

Triunghiul ăla pe care scria blue cheese!

Aaaaa, ăla? L-am aruncat, dragă, n-ai zis că e brânză împuţită?

Sursa foto: quotesgram.com

Anunțuri

93 de comentarii

  1. Muahahahaha! Acum citesc Pedantul in bucatarie si ma ia cu depresii cand citesc cata exactitate ii place sa aiba cand gateste. La fel m-a luat si cand am citit introducerea ta :))) By the way, detest sa mi sa spuna ca sunt gospodina si nu mai fac nimic cand aud acest cuvant. Am o anumita imagine asociata cuvantului respectiv si nu vreau sa ajung vreodata asa. Don’t you dare!!! :)))

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact, si eu am oroare… Am chiar imaginea-standard a gospodinei in fata ochilor, dar ma abtin! 😀 😀 😀 Pedantul in bucatarie? OMG! Sper sa nu dau vreodata peste cartea asta, desi am asa un feeling ca cineva o sa ma cadoriseasca…

      Apreciat de 1 persoană

  2. Eu iti spun din proprie experienta : bucataria suporta muuuulte 😀 N-are-a face cat dezastru e pe masa si-n chiuveta 😀
    Da’ am si eu o intrebare, ca nu ma pot abtine : te-ai mai dus inca o data dupa blue cheese 😀 😀 😀 ?

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce ţi-e şi cu brânzeturile astea… 🙂 Spunea de Gaulle (am descoperit un citat, îmi place la nebunie să citesc ce-a păstrat posteritatea de la unii sau de la alţii) la un moment dat:”Cum poţi guverna o ţară care are 246 de varietăţi de brânză?”

    Dar e de ajuns să fie una albastră şi imediat se schimbă percepţia asupra realităţii, cu tot cu zâmbetele de rigoare. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. Eu cred ca o calomniezi pe mama ta. Poate ca „branza imputita” aleasa de tine nu se potrivea cu reteta… Si oricum era o reteta prea complicata, o omleta cu de toate ce avea? Se potrivea si cu rosiile deja existente. Cea mai buna mancare vara este, din punctul meu de vedere, cea facuta de altcineva.

    Apreciat de 1 persoană

    • Corect! Recunosc asta din perspectiva cuiva care are vocatie de musafir.
      Ba era fix branza de care aveam nevoie si, crede-ma, era mai simplu de facut decat o omleta. Ca sa nu mai spun ca mirosul de oua prajite, cand afara sunt 40 de grade, e nepretuit. Si imposibil de scos din casa. 🙂

      Apreciază

  5. Io, la matematica, treceam anul „la mustata” de corigenta. Cam tot asa si cu gatitu’. 😀 Si, pe caldura asta, abandon scrie pe fruntea mea. La prajituri stau mult mai bine, da’, ce ghinion!, s-a stricat cuptorul… 😀
    P.S. Stiu eu sigur ca gatesti foarte fain, iar la scris… esti divina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. :)) Credeam ca eu sunt singura inconstienta care mananca branza cu rosii, imi era si rusine sa zic prietenelor care-mi mai cer idei de mancaruri, crezand ca o sa-mi tina prelegeri despre cum trebuie sa-mi mai variez mesele…dar NU POT SA MANANC ALTCEVA! Dar daca dl de la magazinul de specialitati de Sibiu m-a asigurat ca nu mai are nevoie corpul uman de altceva in afara de telemea si rosii, poate doar niste slanina pentru pasionati, atunci e bine! 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Asta e o chestie de care nu ma plictisesc niciodata. Nici macar rosiile alea de carton, un soi nelipsit de pe tarabe in ultimii ani, nu ma fac sa dau inapoi. Asa e, Ioana, domnul de la magazinul de specialitati din Sibiu are dreptate. 😀 Corect, la iarna merge si-o jumara. 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Mi-ai amintit de o faza faina de prin anul 2003 când fiind la pauza de masa cu colegii de munca (francezi),în timp ce înfulecam cu pofta dintr-un sandwich original românesc,preparat de subsemnatul,brusc mi se taie pofta de mâncare,de un miros pestilentios de ciorapi sintetici transpirati.Instinctiv,îmi arunc privirile pe sub masa pentru a-l depista pe „nesimtit”,însa toate picioarele erau încaltate. Mai târziu am aflat ca unul dintre colegi consuma un sortiment de brânza apreciata,speciala,traditionala,frantuzeasca…

        Apreciat de 1 persoană

      • :))))) Ooooo, Iosif, stiu exact despre ce vorbesti. Mi-ai adus aminte de Jerome K. Jerome si povestea cu branza imputita din tren. 😀 Pe-aici exista nu numai branza din aia, ci si o varianta cri-mi-na-la de popcorn pentru microunde… Tot miros de ciorapi sintetici transpirati (ce tare a fost asta!). 😀

        Apreciază

  7. Daaaa! Pentru mine, ca sa fac haz de necaz, gatitul e suta la suta chimie, pentru ca in afara de omleta si cartofi prajiti, in care pun prea multa clorura de sodiu (NaCl), 😦 nu stiu sa fac altceva… Si mananc si io ce apuc, pe unde apuc, si uite asa inghit kile de E-uri!!! Aaa, eram sa uit, stiu sa gatesc si rosii cu branza. 😀

    Apreciat de 2 persoane

      • Oooo, in multe feluri: 1.Rosii cu branza; 2. Branza cu rosii (ca feluri de baza) 😀 cu ulei sau fara, cu castraveti sau fara, cu ardei sau fara, cu ceapa – mai bine fara!, cu marar sau cimbru… si cu multa sare, ca io n-am masura 😦 Eeei, si dupa asta intervine cu adevarat chimia… cand dau fuga sa-mi iau tot felul de pungi, pungulite, cutii, cutiute, cu gust d-ala, cu aroma d-aia… N-am ratat niciun gust si nicio aroma… mama ei de chimie! 😀
        Ia uite cum m-ai tras tu de limba si v-am dat toate retetele mele gratis! 😀

        Apreciat de 1 persoană

  8. Eu le salut călduros (aoleu, mi-o iau)… răcoros pe toate fetele care au recunoscut că nu-s gospodine. Hola amicii! (măi, io sper că n-am înjurat, am vrut să fiu exotică). Sigur, le salut şi pe celelalte dar numa cu juma de gură din cauza invidiei.
    Fanele brânzei cu roşii sunt rugate să mă contacteze, facem o masă în Mărjinime cu brânză d’aia adevărată şi neşte ceapă verde cu pită de casă. Ş’apăi las să se războiască gospodinele cu 4 feluri de mâncare că pân’ la iarnă poate-nvăţ şi eu ceva. Sau poate-mi vine cheful să gătesc ce ştiu.

    Apreciat de 2 persoane

  9. Doamnelor, PROTESTEZ!
    Dom Sopon nu era bucătar, asta mi-i clar. Cel puţin la unele reţete NU se scot toate ingredientele pe masă, că e jale, până se găteşte ingredientul cheie, celelalte se pot strica.
    Deci abordarea nu e să le amesteci pe principiul nu frumos dar tare (leat 1974) ci pe fiecare la timpul lui.

    Hehe, vorba lu” Matache Măcelaru, mâncatul ăsta nu e aşa de uşor.

    PS: dacă dau reţetă de costiţe de porc la cuptor/ grătar, mă plăteşti bine?

    PSS: de ce vă nervozaţi cu pâinea din Mega când vă puteţi face pită de casă? (Desigur, contra alt cost, dau şi reţetă de pită de casă cu frământare redusă)

    Apreciat de 1 persoană

      • Doamnă, vrei să îţi aduc o pită data viitoare când mai trec prin Pipera/ sau negociem o întâlnire pe la intrarea în parc mai pe după masă?

        Cât despre gătit, aici io-s pe dos. Ştiu fo 3-400 de reţete pe dinafară (toate cât mai lipsite de grăsimi şi preparare violentă aka prăjeală) şi ţi le pot repeta până mâine. Dar în afară de supă de curcan, gătesc extraordinar de rar. Roşiile şi bulionul RULZ!

        Apreciat de 1 persoană

      • http://www.catchy.ro/un-gratar-in-plina-toamna/31919 – astea-s reţetele de grătar şi de o salată faină

        Pită de casă:
        – 1/2 l de apă
        – o cană de făină de 1 l (cu vârf)
        – o nucă de drojdie
        – 1 lgţ zahăr
        – 1 lgţ sare
        – 1 pumn MARE de tărâţe
        Conex: o cratiţă cu capac de 5 l, un castronaş metalic stricat.

        Apa (călduţă), zahărul, tărâţele şi drojdia se lasă la înflorit în cratiţă, cam 5-10 min. Adaugi aproape toată făina (mai ţii aşa de 2 pumni) şi amesteci cu o lingură de lemn zdravănă, până se obţine un aluat. Pui capacul şi laşi cam 2-5 ore (2 vara sau 5 iarna).
        Desprinzi uşor aluatul de pe pereţii vasului, adaugi linguriţa de sare şi frămânţi preţ de vreo 3 Tatăl nostru, în vas. Pui capacul şi mai laşi 2-5 ore.

        Repeţi operaţia de frământat, tot în vas.
        Pui foaie de copt în 2 tăvi de cozonac, împarţi aluatul în 2, pui fiecare jumătate în câte o tavă şi laşi vreo 30-40 min la crescut. Încingi bine cuptorul (la mine merge abia la 240 grade), preţ de vreo 10-15 min. Ungi cu apă pâinile, pui tăvile în cuptor, umpli pe jumătate castronelul stricat cu apă, torni jumătate din ea pe fundul aragazului şi tot acolo pui şi castronaşul) şi laşi la copt. 30 min la foc maxim (sau 220grade) şi încă vreo 15 min la cu 20 grade mai puţin.

        Când îţi iese, îţi povestesc cum poţi pune şi mălai.

        Apreciat de 1 persoană

  10. Dă-mi voie să râd :)) Foarte haioasă întâmplarea ta, mă gândesc că ai fiert de nervi în momentul ală. Îmi place foarte mult să gătesc, dar când vine timpul să spălăm vasele… atunci e destul de nașpa.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ei, Cristian, unde pui ca nici nu e prima data… Da, chestia asta cu vasele e cea mai ingrata. Cred ca la finalul unei „sesiuni” de spalat vase ar trebui sa existe o recompensa substantiala, ca pe mine m-a parasit de mult entuziasmul. Sau macar sa se traga la sorti cui ii revine sarcina… Desi mai bine nu, ca am un ghinion ceva de speriat. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  11. Ha, ha! Oana, ai un talent deosebit de a ne transmite voie bună! Pe asemenea călduri, cum am tot avut în ultima vreme, o experiență culinară în bucătărie este o adevărată „aventură mortală”!. Subscriu cu bucurie și fermă convingere la tradiționalul meniu de vară cu brânză și roșii. Da, și castraveți eventual. Chiar am hotărât la noi acasă că dacă mai vrea cineva ceva gătit, să nu se facă decât noapte târziu sau la 5 dimineața, când încă mai e răcoare.
    Amintirea cu profesorul de mate ne lămurește pe toți cum a „reușit” să-i facă pe mulți să….nu iubească matematica. Și nici bucătăria! I-a ieșit exact pe dos, decât își inchipuia el.
    Pățania cu rețeta ta grozavă, m-a amuzat teribil. Până la urmă ți-a ieșit rețeta? Mai știu eu pe „cineva” la mine acasă, care mai uită din datele „ipotezei”, când se apucă de gătit și fuge repede la magazinul din colț să ia ce-i mai lipsește! 😀 Se mai întâmplă, nu? Și tot așa cu zeci de vase folosite, ca la o bucătărie de cazarmă. Eu acum nu zic nimic de rău, zău! Dar nu pot să nu recunosc cu smerenie că mi-a intrat în sânge disciplina cazonă din armată, unde am robotit o vreme pe la cantina ofițerilor. Era acolo un bucătar – nea Mitică….culmea ordinii și a disciplinei. De la el am învățat multe, dar mai ales gătitul în cea mai deplină ordine și rigoare. Când am plăcere să fiu „chef” în bucătărie, nu mai intră nimeni acolo. căci îmi place să gătesc în liniște.
    Numai bine îți doresc cu drag și… succes rețetele gustoase!
    Weekend liniștit și răcoros! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vai de mine, Alex, ma rusinez de tot, acum ca mi-ai povestit cat esti de ordonat. 😀 Dar ma bucura faptul ca ai intelegere pentru doamna ta, asa ca respir usurata. Sa stii ca am incercat sa fiu altfel, am depus eforturi uriase in sensul asta, dar stii cum se zice… De unde nu e nici Dumnezeu nu cere. 😀 Pana la urma, mi-a iesit reteta, dar am mai fost o data la cumparaturi. Sunt putine mancaruri pentru care as depune atatea eforturi, iar muschiul de vita cu sos gorgonzola e intr-un top 3. 🙂
      Un weekend grozav iti doresc si tie alaturi de fetele tale! Oricat de cald ar fi, prezenta micutei Sara compenseaza totul. 🙂 Eu o sa am insa nevoie de racoare, am de lucru si azi, si maine… 😦

      Apreciat de 1 persoană

  12. 1964. Bun,usor-usor stim totul,hahahahahahahaha. Cand vine vorba de bucatarie,eu stau …departe. Cand a fost consoarta mea in Romania,in septembrie anul trcut,da,am „gatit”. Eram pe FaceTime,in direct cu ea si…gateam. In alta ordine de idei,fii fara grija;toate gospodinele fac asa cum faci tu,hahahahahahaha. Important e ca stii sa gatesti. Pai trimite-ma pe mine sa-ti iau blue cheese….Cine stie cu ce vin in sacosa. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ha, ha, ha, Catalin! Ce mi-ar fi placut sa te vad gatind asa… Cel mai misto e cand se intrerupe legatura sau se aude cu „noduri”. Oricum, e laudabil ca ai incercat, jos palaria! Eu, una, as fi gustat cu siguranta rezultatul muncii tale. 🙂
      Sunt sigura ca ai veni cu blue cheese acasa… Nici mie nu mi-a iesit din prima. La inceputurile carierei mele de gospodina, ma duceam in piata si faceam pe mioapa: „Patrunjel aveti, ca nu vad?” Nu vedeam pe naiba! Pentru mine, patrunjelul, leusteanul si hasmatuchiul erau totuna. 😀

      Apreciază

  13. Am reținut de undeva că brânza cu roșii era mâncarea favorită a lui Ceaușescu. Ideală cu niște fire de slană alături 🙂
    Brânză albastră am privit, pipăit, mirosit, auzit. Nevastă-mea a îndrăznit să și guste și i-au apărut un fel de pete pigmentare pe mâini. Au trecut după câteva ore 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Niciodată să nu părăsești frontul de luptă, dacă te-ai apucat de gătit, că uite ce poți păți. Orice ți-ar lipsi, îți folosești imaginația și inventezi un fel de mâncare din ce ai. Poate iese mai bun decât cel la care te-ai gândit. Totuși, gastronomia nu-i o știință exactă, și tocmai ăsta-i farmecul ei. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Petru, inca nu ma apucasem… Oricum, tot ce aveam in casa implica un proces indelungat de gatire, iar la temperatura de afara era imposibil. In privinta imaginatiei in bucatarie, de asta nu duc lipsa, la fel ca toti cei care au apucat zilele de glorie ale socialismului multilateral dezvoltat. Pe vremea aia, orice gospodina incropea imediat niste snitele din parizer si o maioneza din pufuleti. Cat despre prajituri, daca-ti aduci aminte toate aveau la final titulatura „economic”. 😀 Pe scurt, cred ca de aici a pornit expresia „a face din rahat bici”. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  15. Sunt una din acele persoane care se descurca excelent cu ce are, dar nu e o prea mare lauda, ci o reminescenta a unor vremuri mature, culmea, cand m-a pus ăl de Sus sau nu să schimb una alta in viata mea. Doar ca le-am schimbat pe toate odata și m-am trezit in faliment. Numaram feliile de paine sa-mi ajunga o saptamana. Bine, preferam sa raman gospodina repetenta, decat sa trec prin cei doi ani, caci atat a tinut rătăcirea mea. Dar faza cu branza imputita e adorabila. Culmea e ca o ador, mai ales in sosuri, cu tot cu mirosul ala de care tot amintiti voi ..mai sus. Oana, o salut pe frumoasa ta mamă, iar tie iți multumesc pentru zambet, dar si pentru ca, fara sa stii, mi-ai reamintit de ce au fost bune unele etape in viata mea.

    PS, fug sa-mi iau branza cu roșii, sunt la dieta, dar, ciudat, branza cu roșii nu intra la „am voie”. Trișez, asta e..

    Apreciat de 1 persoană

    • Si eu te salut si te imbratisez virtual, Adriana! Tare mi-e drag cand scrii, si-ti multumesc ca ne impartasesti crampeie, mai vesele sau mai triste, din viata ta de fiecare data.
      Trebuie sa ne vedem o data la un muschi de vita cu sos gorgonzola! 🙂
      P.S. Regimul meu imi permite branza… Si cascaval. Ma rog pentru sufletul lui monsieur Montignac!

      Apreciat de 1 persoană

  16. Brânza împuțită mi-a dat si mie cândva, câteva frisoane. Vizită. Flori pentru dominșoara. Sărutat respectuos mânuța prințesei în prag. Descălțat în hol. Papucii i-am primit… mai târziu… cam după 2 luni… Poftit în living pe un fotoliu lângă măsuța de cafea. Cu blat si pentru ziare. Gazda ca o albunița, zbura între bucătărie și living. Când am început să simt mirosul, m-am albăstrit. Recapitulam în minte: duș înainte de plecare – check, ciorapi de bumbac – check, pantofii ăia buni din piele – check. Atunci cum naibii de-mi miros picioarele în halul ăsta? Politicos, cer voie la baie, cât zâna încă își proba bagheta magică pe filtrul de cafea. Rapid, jos ciorapii, apă rece (că nu puteam să aștept apa caldă) și săpun. Revin fericit în living. Bagheta tot mai dădea rateuri așa că zâna nu revenise. Mă relaxez și….. Din nou mirosul!!!!! Nu mai cer voie. Mă reped la baie. Aștept să vină apa caldă. Descopăr și o perie de unghii și frec tălpile energic cu apă și săpun. Revin în living, odată cu cafeaua. După zâmbetul gazdei am înțeles că perioada petrecută în baie a fost prea lungă pentru prima vizită…. După ce mă așez din nou pe fotoliu, gazda se apleacă, ia de pe polița cu ziare a măsuței o farfurie și spune: Eu am dezghețat frigiderul și am uita aici brânza. O iau că poate nu-ți place mirosul….

    Apreciat de 1 persoană

  17. Eu îți mulțumesc! Am reușit să te fac să zâmbești? Puțin… Am descoperit blogul acum 3 zile și l-am citit din „scoarță în scoarță”. Am râs cu poftă! Cu lacrimi, uneori… Și am mai descoperit ceva. Importanța muncii mele. Aproape o zi la job am citit pe blogul tău, am râs ca un apucat și nimeni nu și-a dat seama ce făceam…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s