Nu e uşor să fii fumător!

Rămasă fără ţigări, ies disperată din casă, în creierii nopţii, şi intru în primul non-stop de cartier care a rezistat invaziei Mega Image din zonă. Aştept vreo cinci minute până ce vânzătoarea, care stă la taclale cu o amică în capot de diftină cu floricele, asortat perfect cu papucii Mike şi bigudiurile cu creţu’ mic, termină de adulmecat nişte parfumuri genuine fake şi ascult cu interes o dietă infailibilă testată chiar pe ea cică (“Uite, dragă, acum am ajuns la 87 de kile!”), dar pentru că nu pot să mă decid dacă era de slăbit sau de îngrăşat, mă plictisesc şi o abordez:

— Nu vă supăraţi…

Se uită la mine ca la o muscă verde şi mă întreabă cu politeţea impusă de ecusonul pe care scria Gica:

— Dumneavoastră ce doriţi?

Mă gândesc că aş dori să fiu în Bali, dar privirea ameninţătoare şi uşor zbanghie a lu’ tanti Gica mă trezeşte din reverie…

— Un pachet de Sobranie Chrome.

— Ceeeee?!

Îi silabisesc.

— N-avem!, îmi răspunde tăios, abia mascându-şi satisfacţia.

— Atunci, un Dunhill alb.

— S-a terminat… Doar ce e în raft!

Mă uit spre raft şi îndrăznesc timid:

— Atunci daţi-mi un… EL EM.

— Un ceeee? N-avem, doamnă. Nu v-am zis? Numa’ ce e în raft!

Constat că tanti Gica, în afară de un fizic de halterofilă, are şi o mustaţă discretă, şi aproape mă pierd cu firea. Doar gândul că, în următoarele cinci minute, o să intru în sevraj îmi dă curaj să o înfrunt.

— Păi cum n-aveţi? Că e chiar în faţa dumneavoastră, uitaţi acolo!, îi bag eu deştu’ în ochi demonstrativ.

— Ăăăăăă, LEMEU. Păi vorbiţi, doamnă, româneşte!

 

Sursa foto: psnews.ro