Cică a fost odată ca niciodată o fetiţă. Şi fetiţa asta a avut ghinionul să se nască la momentul nepotrivit. Pe vremea aia, ursitoarele nu erau invitate la botez cu trei luni înainte şi nici nu se gândise nimeni să le dea o şpagă consistentă, ca să mai îndulcească puţin soarta nou-intratului în lume. N-aveau nici rochiţe de prinţese şi nici baghete magice. N-aveau nici măcar sindicat, lucrau haotic, iar asta nu le făcea prea darnice. Şi uite-aşa s-a întâmplat ca, la ieşirea din schimbul trei, să fie nevoite să mai facă nişte ore suplimentare.
— Ce e… scama asta, soro?
— Cred că e o fetiţă… Aşa pare.
— Dragă, asta era programată peste două luni, hai să ne cărăm de-aici!
— Acu’, dacă tot am venit, hai să-i sortim ceva!
— La naiba, femeie, am dat tot, n-am ce să-i mai ofer!
S-au scobit ce s-au scobit şi au încropit ceva.
— Uite, îmi fac o pomană şi-i dau nişte ochi verzi! Inteligenţă nu mai am, da’ ăştia sunt de ajuns, vă garantez! Ah, şi mi-a mai rămas nişte ghinion…
— Eu îi hărăzesc să trăiască pe picior mare. 40 o să poarte!
— Mmmm, sunteţi mult prea darnice… Ia, fără favoritisme! O să fie peltică şi sâsâită. De îngrăşat o să se îngraşe singură, de complexată.
— Hai, că eşti rea! Uite, ca să nu sufere prea mult, eu o s-o fac… uitucă!
Muuuuulţi ani mai târziu, mă bucuram de noul meu telefon mobil, un touchscreen.
— Mmmm, ce telefon mişto, Oano! Ţi-ai schimbat şi numărul?
— …
— Hello! Tu mă auzi?
— Stai că mi-l amintesc acum! Acum… Imediat… Băi, e greu al naibii. Gata, ştiu! Sasesapsesapsesaseunutrei.
— Ce-ai zis?
— Sasesapsesapsesaseunutrei!
— Hai să mori tu! Sună-mă naibii, că, dacă-l văd afişat, înţeleg!
— Ei, poftim! Nimic mai simplu: 67.76.13.
— Adică 677.613. Sasesapsesapsesaseunutrei. Mmmmm, ia uite, grupate câte două, sună mai bine: saisapte-saptesase-treispe!
— În sfârşit, băăă sora lu’ Forrest Gump! Te mai miri că nu te sună nimeni.
În zilele noastre. Disperată, cu telefonul în mână, dau din colţ în colţ. “Cum te cheamă, cum te cheamăăăă? Oano, hai că poţi! Faci tu asocieri ciudate, da’ pân’ la urmă o scoţi la capăt. Doamne, luminează-mă cumva, da’, te rog io, nu mă trăsni!”
Cinci minute mai târziu, iau agenda telefonică de la capăt. Nicio şansă. Ajung pe la final… STAN P. Pfuaaaai, numele asta e premonitoriu – Stan Păţitu’. Gata, ştiu cine sunt! Ceva îmi spune că o să găsesc la ei informaţia care îmi trebuie. Sun, plină de speranţă.
— Bună seara! Oa…
— Aaaaa, nu cred! Se poate, mamă, să nu mai dai niciun semn de viaţă de un an de zile?
— Ştiţi, am avut…
— Nu-i nimic, te iert! Da’ să nu mă suni tu de ziua mea!
— Aoleu, aşa e, că a fost de curând. La mulţi ani, doamna Paula!
— Petruţa!
— Ce mai face domnul…
— Cine, Titi? Se cinsteşte la greu, după cum ştii. Da’ lasă-l pe el, am veşti interesante.
Treizeci de minute mai târziu, primisem două invitaţii la nuntă, una la un parastas şi fusesem anunţată să mă pregătesc şi de o înmormântare. A lui Titi, care avea să crape, din cauza băuturii, ori la nuntă, ori la parastas. Un carusel de nume mi se învârtea în cap, dar revelaţia întârzia să apară. Bifasem tot neamul adormit şi neadormit, plus vecinii de bloc şi de cartier… Nimic. Dar dacă…
— Auziţi, ce vă mai face căţeluşa?
— Cine, Pufi? Sau Zaraza?
— Nu, nuuuu! Aveaţi una haioasă, cu ochii bulbucaţi, una care fugea mereu de acasă…
— Ăăăăăă, Crenguţa! Mamă, aia dusă a fost. De-aia am şi botezat-o aşa, că umbla creanga.
— Alooooo, nu vă mai aud! Vă suuuun…
Pac! Am închis şi am început să dansez de nebună prin casă. 45 de minute din viaţă am pierdut, dar nu-mi părea rău. Am pus din nou mâna pe telefon şi…
— Alo, Crenguţa, te pup, scumpo! Ştiu, n-am mai fost de mult la tine, dar, te rog, fă-mi şi mie o programare, că-mi stă părul ăsta ca naiba şi doar în tine am încredere.
— Doamnă, Crenguţa nu mai lucrează de trei luni la noi, dar mai avem o fată la fel de bu…
Peste orice pot sa trec, dar… Tuz ursitoarea mă-tii care-mi promiseşi 40 la picior! Tu ştii ce înseamnă să ai 39 jumate şi să-ţi fie pantofii când prea mari, când prea mici?
Sursa foto: http://www.ancuflor.ro
Blogul unei tipe oarecare 
Eu am 41 si un sfert si tot de o ursitoare d’asta chioara am dat la nascare . Era si urata pe deasupra, ba chiar si stirba, surda , schioapa. Gresise adresa , mi-a zis mai tarziu , a dreacu ! :)) Stai sa iau o pauza, c-am ras destul la randurile tale :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ocazional, la adidasi mai port si 41, deci cand te plictisesti de incaltarile tale sa nu le arunci! Cine stie ce vremuri vin… pentru mine? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
e valabil si viceversa :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai ca ai noroc, n-am niciunii roz. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hmmm, nici nu stii cat imi place rozul :)))) si siclamul la fel ( nu se scire asa, dar merge) , si movul inchis asemenea :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am o haina de iarna magenta. Ti-o pastrez. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
te rog :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Bineeee!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Greu cu ursitoarele astea! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi spui? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce m-a prins hora aceasta a ursitoarelor!
Le-am vizualizat, recunosc… Am dat frâu liber imaginaţiei şi s-a tot dus. Acum, sincer să fiu, nu-s ale mele, aşa că nu pot nici măcar să le ciufulesc. 🙂
39 jumate? Au greşit calculele („calculelele”, vorba lui Horaţiu Mălăele), până şi ursitoarele se mai încurcă atunci când e vorba de cifre. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am speranta ca mi-au mai dat ceva, dar inca n-am descoperit ce… Probabil o sa castig la loterie la 90 de ani. 😀
Cat despre incaltari, pot spune ca, ocazional, mi se potriveste si cate un 41… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da. Am aceeaşi senzație în ceea ce priveşte câştigul la loterie. ☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adică Crenguţa a fugit creanga în lume??? Coafeza, nu căţeaua… Nu poci să creddd…. Fată, da’ unde naiba ţi-e norocu’?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fugit si-asta… Nu stiu unde mi-e norocul, inca nu l-am gasit, dar perseverez. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) foarte bine, nu te lăsa! Da’ să ne povesteşti tot, tot. Că eşti savuroasă. Pupici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Măcar te-ai ales cu niște ochi verzi, de toată frumusețea! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Petru! Tu gasesti mereu cuvintele potrivite. 🙂 Acum am o grija in plus, nici nu stii ce greu e sa-mi asortez ochelarii la verdele ala. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai ca nu e asa de rea viata cu 39 jumate 😀 Si eu traiesc pe picior mare doar la propriu, inca astept si figuratul. Macar la tine a dat cu ochi verzi. Mie mi i-au dat si apoi s-au razgandit zgarcitele de ursitoare si la un an I-au transformat in caprui. Se mai transforma in verzi doar cand plang, deci mai bine caprui si neplansa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum e aia cu ochii caprui? Fura inima oricui. 🙂 Si-apai te-am vazut eu, Teo… Cand au venit la tine, ursitoarele erau odihnite si bine dispuse. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine, cel mai simplu mod de a identifica la timp apelenatul, a fost să personalizez rigtonul pentru persoanele ce mă sună suficient de des. Probabil prima ursitoare a zis: Să fie organizat! Într-o delegație, la masă, îi explicam directorului meu criteriile după care aleg rigtonul personalizat: hotarâtor în alegerile făcute sunt stările ce-mi sunt transmise de persoana care mă aplelează. A doua ursitoare a zis: să fie prost, da’ sincer sărăcuțu’! Și cum explicam eu înflăcărat principiile ce mă mână în luptă atunci cănd aleg ringtonul, începe să sune telefonul… Directorul meu verifica ringtonul repartizat!!!! Și a treia ursitoare spuse: Să fie precum maimuța! Când nu o avea nimic să se zgârme să-și facă bubă singur!… Melodia aleasă era „Nu mi-e frică de Bau-Bau”! Prost restaurant! Nici măcar puțină muzică de fond să mai estompeze zgomotele… Și corul ăla de copii cânta așa de tareeeeeeeee………………….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)))) Hello, my brother from another mother! 😀 Eu am renuntat de mult la melodiile personalizate, acum am una singura, care se numeste Twisted Nerve (din Kill Bill). Toata lumea din jur ma iubeste, asa ca ti-o recomand cu mare caldura. 😀
ApreciazăApreciază
Este foarte bine ca ai ochii verzi: „niciodata sa nu-i crezi” , cateodata este bine sa ai memoria selectiva si scurta, cu marimea la pantofi nu este bine, Eu am avut aceeasi problema, acum insa gasesc pantofi potriviti cu marimea 41, ma gandesc cu groaza ca expansiunea continua. Am avut un coleg care isi pusese melodia de apel Mission Impossible pentru telefoanele de la seful nostru comun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
He, he, am avut si melodia asta… Ca sa nu mai zic ca, din cand in cand, cochetez si cu 41. 🙂 Deci asa se numeste, mai nou, scleroza, memorie selectiva. 😀
ApreciazăApreciază
Eu zic să zici mersi. Că uite, dacă-ți urseau să fii Mihaela Rădulescu, de parexamplă, erai acum ținta tuturor miștourilor și mușcăturilor de cur, erai deja altoită de Bănică și mîncai salam cu pîine pe un yacht amărît din Monaco.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da’, dar acu’ eram diva, ce pana mea! 🙂 Ca una e sa halesti salam cu paine pe un iaht si alta pe ziar, la coltu’ blocului.
ApreciazăApreciază
Așa cum ne-ai alintat deja, articolul este excelent iar comentariile superbe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Smaranda! Asa cum am mai zis, fara voi (si comentariile voastre) viata e pustiu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hihi! Mă bucur că-ți suntem dragi… și noi pe voi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie mi-au lăsat cu jumătate! Or fi tot alea care au fost și la tine? Dacă le mai vezi prin cartier, cheamă-mă! Mama lor de zgripțuroaice!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) Adrian, cred ca au stiut ele ce-au stiut, ca nici de vazut nu mai vad bine. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ochii verzi ? Ca gagica lui Richard Burton? Da’ gropite-n obraji ceva avem? Daca da, atunci te dau eu in judecata pentru articolul asta calomnios la adresa ursitoarelor. Mai ales ca am aflat, pe surse, ca tot materialul scos din gropite se foloseste la sani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) He, he, daca as fi fost ca gagica lui Richard Burton, as fi avut ochii violeti. Sau invers. 😉 Gropita n-am decat una, c-am avut parte de ursitoare second hand, dar cred ca materialul extras ar merge macar pentru niste buze de-alea care-ti asigura o „duck face”.
P.S. Daca ma dai in judecata, fa-o, te rog, la Judecatoria Sighisoara, n-ai idee de cand vreau sa ajung acolo. 😀
ApreciazăApreciază
Ok, ultima oara am fost acum trei ani la Sighisoara, am luat o sticla de palinca de sus de la cetate, din orasul vechi, destul de scumpa, si m-am intors la Sf. Ana, lacul vulcanic. Am baut-o impreuna cu o tipa anarhista prin gena si apoi am dat foc lumii. S-ar putea sa am interdictie si acum in zona aceea, nu pot fi martorul acuzarii tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Omule, am simtit eu ceva! 😀 Daca ajung acolo, o sa-ti trimit o vedere. 😉
ApreciazăApreciază
Eu tot cred că a fost una mai întârziată şi ce-a prezis ea… încă nu s-antâmplat. Dar urmează. Să mai aşteptăm, zic. Ceva, cumva, tot va fi.
Şi aşa zici, e cu sasesapte. Hai că tot e bine, măi Oana. Dacă te chema Simona Ştefania Silvana, ce mai făceai? Mno, vezi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahahahahahaaaaaaa! Probabil ca atunci m-as fi maritat… Scarlatescu sau Simionescu. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe la începutul lumii cred că ursitoarele și-au ursit între ele. De atunci datează micile lor dispute.
Nu știu niciun om cu ochii verzi care să ducă lipsă de inteligență. Ați zis acolo o chestie. Nu știu ce părere au cercetătorii britanici, mai ales după brexit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
oana să-mi dai un beep, mi-am uitat telefonul acasă 🙂 dacă răspunde cineva să știi că e pretenașul târâtor ăe care l-am vânat azi noapte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai un umor teribil, dragă Oana! Este un mare talent să vezi lucrurile cu umor, chiar și atunci când sunt aspecte care nu prea te bucură. Până la urmă, la ce să ne supărăm când suntem și uituci sau zăpăciți, că doar n-om avea pretenția să ne facă cineva „sfinți” în calendar. Și nici ăia n-au fost perfecți!
Numai bine să-ți fie! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc pentru apreciere, Alex, si-ti intorc complimentul cu toata sinceritatea!
Mai stii ca nu ne sanctifica astia la un moment dat? La cate E-uri mancam, o sa ne gaseasca intacti si peste 200 de ani! 😀
ApreciazăApreciază
Oana, zici tu ca ursitoarele alea au fost luate pe nepregatite, obosite, plictisite, dar ti-au harazit cei mai frumosi ochi verzi, o minte ascutita si o inima mare si buna. Poate ca n-au fost prea darnice cu norocul, dupa cum ti-ai fi dorit si ai fi meritat, dar ti-au dat UMOOOR… umor LA GREU, chiar si la greu!!! 🙂 Si sa mai stii ca esti cea mai dulce peltica si sasaita pe care o cunosc! ❤ 🙂
P.S. Si pe mine m-au inzestrat ursitoarele cu 37 jumate si … cu un mont baban la dreptu'. Ca sa nu scap pantoful din stangu' si pe dreptu' sa nu-l duc taras, io trebuie sa sar din ghete direct in sandale si invers… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) Iti multumesc, Luminita, si-ti intorc complimentul! Doar ca tu mai ai ceva in plus – esti cea mai buna, sufletista, dezinteresata si empatica persoana pe care o cunosc. ❤
ApreciazăApreciază
Bai, ursitoarele astea sunt tare emancipate! Si selective tare. Si la mine vreo 2 au fost sigur contra 😄.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Iar mă simt bine că nu-s singura care mai are puțin și-și cumpără încălțăminte de la bărbați. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am prieteni care poarta mai putin la picior ca mine… Na, c-am zis-o! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană