Miss “Noaptea minţii”

Ieri-seară, în timp ce mă plictiseam cu graţie, respectiv cu trosnet de fălci de la atât căscat, primesc un mesaj de la o prietenă: “Ia minunează-te şi tu, că eu de asta nu mai auzisem…”. Acu’, na, cine naiba nu vrea să se minuneze pe gratis? În plus, mai era şi curiozitatea, aşa că am dat imediat clic pe link. Bă, ce să zic, m-am minunat şi minunată am rămas. Ca să nu vă mai fierb, e vorba despre un concurs de miss, dar nu despre unul obişnuit, ci despre “Miss Alăptare România, 2016”. Trebuie să recunosc că, iniţial, am fost puţin dezamăgită, fiindcă mă dau în vânt după concursurile clasice, unde miza e mare şi fetele alea ridică ştacheta de la an la an. La naiba, de câte ori avem ocazia să vedem defilând în chiloţi tinere superbe care la 22 de ani sunt la al patrulea masterat, îşi întreţin singure tatăl paralizat, mama obeză şi cei 15 fraţi, asta în timp ce fac şi voluntariat la casele de bătrâni, la spitalele de oncologie pediatrică, în Biafra şi, în puţinul timp liber rămas, salvează balenele? Ulterior, am fost obligată să-mi reconsider opinia, fiindcă subiectul ăsta era mai mult decât juicy, era de-a dreptul… milky. Drept urmare, am început să mă informez.

Că această organizaţie are ca scop încurajarea alăptării la sân mi-a fost clar din prima. Nu pot să mă pronunţ, dar probabil ca e îngrijorător faptul că doar 3,4% dintre sugari mai sunt alăptaţi exclusiv la sân după vârsta de 6 luni. Ce nu mi-a fost clar e sintagma “Revoluţia româncelor care îndrăznesc să-şi alăpteze copiii”. Cum adică ÎNDRĂZNESC? Asta nu e o chestie firească? Mamele care alăptează la sân sunt ilegaliste, luptă la baionetă, pe undeva prin munţi, pentru a-şi câştiga drepturile? Despre ce vorbim aici, fraţilor? Mă rog, dacă ne referim la o mamă care încearcă să-şi alăpteze în tramvai fiul licean, pot să înţeleg chestia cu îndrăzneala, dar aşa? Pentru asta se primeşte o medalie? Devii o martiră a neamului dacă îţi deformezi rezervoarele de lapte? Sigur, văzut din perspectiva merelor şi a perelor ajunse jartele, e un sacrificiu, dar de-a lungul vieţii o să constaţi că asta e cel mai mic…

Sau poate chestia asta se referă la alăptatul în public, o treabă extrem de controversată. Sinceră să fiu, prefer să-mi sară în ochi, în plină stradă, o chestie producătoare de lapte cu un bebeluş atârnat de ea decât una producătoare de pipilică (mă ruşinez să spun pişat) cu un Gigel ataşat de ea. Pe scurt, singurele prejudecăţi cu care se luptă mamele astea sunt doar cele din capul lor.

Deci… avem un concurs. Iar concursul asta are şi un juriu. Recunosc că mintea mea perversă m-a făcut să mă gândesc la alt gen de verificare a candidatelor, că doar e vorba de Miss alăptare, însă nu, nu s-a ajuns atât de departe, nu trebuie să verifice nimeni sursa prin palpare sau chiar prin degustare şi să aleagă apoi între Holstein şi Bălţata românească. Candidatele trebuie doar să trimită nişte poze, urmând să fie premiate cea mai inspiraţională, cea mai îndrăzneaţă şi cea mai votată. Va daţi seama ce agitaţie o să fie pe site-urile de obsedaţi şi pedofili cu aşa un regal de poze?! Ce naiba poate fi mai inspiraţional pentru indivizii ăştia decât să primească the whole package? Să mă ierte ştiu eu cine, dar nu cred că vreau să văd cum o să arate cea mai îndrăzneaţă poză…

În fine, premiile sunt de vis şi aproape că mă oftic că n-am cum să candidez: un DVD, o baveţică, un balsam mamelon (sic!) sau un colier de alăptare… Chiar merită să-ţi arunci intimitatea în eter pentru o măslină lustruită şi o clipă de celebritate pe site-urile de mămici! (Apropo, aţi observat că mamele sunt o specie pe cale de dispariţie, acum toate sunt mămici, chiar şi cele de 150 de kg, cu uitătură cruntă şi mustaţă?)

Ştiu, o să mă întrebe mulţi care e problema mea. Sincer, niciuna! Tocmai de aia mă gândesc să le mai dăm şi altora o şansă să ÎNDRĂZNEASCĂ, să vorbească despre problemele lor, să lupte pentru ele şi să ni le arate. Vouă cum vă sună: Miss naştere naturală, Miss cezariană, Miss buci de silicon, Miss/Mr. Hemoroizi, Mr. Prostată, Mr. Priapism sau Mr. Incontinenţă urinară?

Ceva doritori?

N.B. Înainte să mă trezesc pe cap cu vreo isterică de-asta care face prozelitism cu forţa pe site-urile de mămici, vreau să menţionez că nu sunt împotriva alăptării la sân, ci doar a metodei stupide de a populariza asta. Mă scuzaţi, dar să reduci o femeie la o extensie a mamelonului mi se pare oribil. Aş vrea să cred că o femeie înseamnă ceva mai mult decât un dozator de lapte din Piaţa Obor sau o Joiană căreia i se expune ugerul înainte de vânzare. E adevărat, imaginea unui sugar la pieptul mamei e cât se poate de înduioşătoare, dar tocmai de aceea într-o campanie de genul ăsta trebuie lucrat în mod profesionist, nu cu modele de ocazie, cărora să li se ceară să pozeze “îndrăzneţ”. Miss Alăptare? Pe bune? Ce urmează? Miss Colhoz?