Luni, ora 18, treizeci şi multe grade. Uit că la staţia de metrou Unirii se fac reparaţii de zor şi că nu mai merge scara rulantă, aşa că urc scările resemnată. Ajung sus cu picioarele tremurânde şi lac de apă. Merg în virtutea inerţiei, lumea mă împinge în toate direcţiile, aşa că renunţ şi mă las luată de val. Intrăm cu toţii în primul magazin ieşit în cale. Nu ştiu de ce, dar bănuiesc că datorită aerului condiţionat. În scurt timp, realizez că m-am înşelat… Toţi ceilalţi au un scop precis – reducerile. E o viermuială mai ceva ca-n borcanele cu hrană vie pentru peşti şi, orice aş face, sunt obligată să păstrez sensul de deplasare. Mă gândesc că, dacă tot am ajuns acolo, mi-ar prinde bine o pereche de espadrile, dar slabe speranţe să ajung la ele în următoarele cinci minute. Între timp, mă uit în jur. Clar, magazinul ăsta este supraestimat, nu văd decât nişte cârpiţe la preţuri excesiv de piperate şi-mi mormăi în barbă că pe unele nu le-aş purta nici plătită. Dar ce ştiu eu? Eu nu sunt fashionistă, n-am gusturi şi, sinceră să fiu, nici bani să dau pe boarfe de unică folosinţă, fiindcă nu par să reziste mai mult de atât. Da’ las’ că de asta se ocupă doamnele din jurul meu, care, în pofida aparenţei delicate, acţionează după principiul “şi mâna greblă se făcu”. Frăţioare, e bătaie pe haine! Pot să jur că am auzit şi un “dă-te din calea mea, fă!”. Transpirate, ciufulite, cu hainele în dezordine, cu rimelul şi cu fondul de ten căzute, dar cu zeci de umeraşe cu haine în braţe, fostele doamne se îndreaptă victorioase spre cabinele de probă.
Prind un moment prielnic şi mă îndrept spre zona de încălţăminte. Rămân mască în faţa generoasei oferte de pantofi de… mort. Mă uit la puzderia de muşamale cu tocuri butucănoase şi cu preţuri de pantofi de designer. Mă rog, acum sunt reduse, dar nu le-aş purta nici gratis. Într-un colţ, aruncate, găsesc nişte espadrile cu aspect decent şi citesc preţul. 20 de lei. “Aşa mai veniţi de-acasă, băieţi, că nimic de aici nu face mai mult!”, mă gândesc. Mă duc să le probez. Îmi ia cinci minute până să găsesc un loc. Când mă uit în jur, mi se face rău. Peste tot, aruncaţi în devălmăşie şi călcaţi în picioare, pantofi probaţi. Zânele care i-au încercat nu s-au obosit să-i ducă la loc, doar de aia există slugi. Dar probabil că vizita lor într-un astfel de loc a fost doar o întâmplare, o rătăcire, probabil că, altfel, ele cumpără doar Louboutin şi Manolo Blahnik, iar prin magazinele alea vânzătorii le încalţă, le descalţă şi le şi…
În fine, exact înainte de a-i înfige în cap unei dudui din astea tocurile de la pantofii aruncaţi cât colo, fără jenă, în faţa mea, atenţia mi-a fost distrasă de altceva – espadrilele mele nu aveau şireturi! Cineva le înhăţase, că, na, ce bucurie îţi mai poate rămâne dacă eşti cleptoman când acum până şi batistele au sisteme de siguranţă? Acum nu o pereche de şireturi m-a făcut pe mine, dar era frustrantă situaţia în sine…
Mă duc la bodyguard şi-l întreb cui pot să mă adresez. Plec de lângă el convinsă că, de fapt, am vorbit cu un manechin de haine (n-ar fi fost prima oară). Ajung la casă. Toată lumea se uită urât la mine. Le explic că nu pot sta la coada aia infernală doar ca să pun o întrebare. Tânărul de la casă se uită la mine cu o privire la fel de expresivă ca a unui crap plutitor prin oala cu ciorbă. Dă din umeri…
— Staţi puţin, să ne înţelegem! Cum adică nu aveţi ce face? Luaţi o pereche de şireturi de la espadrilele de pe manechin şi se rezolvă. Aveţi chiar două manechine…
— Aaaaaaa, aşa ceva nu se poate!
— Dar să le vindeţi pe astea aşa se poate?
Dă din umeri de trei ori şi-i atrage atenţia colegei lui. Aia se uită la mine ca la un caz pierdut. Îi explic acelaşi lucru. Nuuuuu, aşa ceva nu se poate! Mă pasează unei alte colege.
— Nu ştiu ce să faceţi…
— Auziţi, dar dacă pur şi simplu le luam de la o altă pereche cu şireturi şi-ar fi dat cineva seama? Vreau să vorbesc cu cineva care poate lua o decizie!
Dă din umeri. Cred că treaba asta face parte din trainingul lor, că prea s-au mişcat cu talent toţi trei. Până la urmă, cheamă pe altcineva. Îi explic pentru a patra oară ce am păţit. Pentru a cincea, dacă pun la socoteală şi bodyguardul. Ce credeţi că face? Exact! Dă din umeri. Sunt siderată. Băi nene, vorbim despre o amărâtă de pereche de şireturi, nu e ca şi cum ai prinsă de mână valiza cu codurile nucleare şi trebuie să decizi soarta omenirii!
În sfârşit, pare că a înţeles. Mergem la raionul de pantofi. Scoate nişte şireturi de la nişte pantofi oarecare şi mi le îmbrobodeşte acolo. Nu-mi vine să cred! Evident că sunt prea mici, dar le iau aşa, numai de-a naibii. Plec râzând în hohote din magazin. Am în pungă nişte espadrile cu şireturi prea mici, iar în raft au rămas nişte pantofi pe care nu-i va lua nimeni aşa, fără şireturi. Nişte pantofi mai scumpi. În schimb, cele două manechine se vor bucura de espadrile cu şiret până la finele sezonului…
Oameni buni, profit de ocazie şi las scris: Dacă se întâmplă să mor în viitorul apropiat, un singur lucru îmi doresc – să nu lăsaţi pe nimeni să mă încalţe şi să mă îmbrace de la H&M!
Hai ca m-ai facut sa rad dupa ce am reusit sa ma enervez intr-un debate pe alt blog :))) Thank youuuuuuu! :*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Teo, it’s a win-win situation, pentru ca eu datorita tie ma mai pun la curent cu noutatile. 😉 Comentez mai rar, in schimb, de teama sa nu spun vreo enormitate. Nah, la cat ma pricep… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu ma simt onorata ca ma citesti, mai ales ca apreciez mult ce si cum scrii.
By the way, stii ca m-ai inspirat, nu? Cred ca voi scrie o postare cu ce merita sa cumperi din acel magazin pentru ca exista lucruri bune, dar boy oh boy iti trebuie orientare. Sireturi gasesti la mercerie si am vazut si model din acesta tubular.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aaaaaa, abia astept sa vad ce scrii! 🙂 Apropo, asta cu tinutele de mare a venit la fix. Si inca ceva… Pune si tu un buton de like pe blogul ala, ca ma simt frustrata. 🙂
P.S. Mersi de pont! Ma temeam ca n-o sa gasesc genul ala de siret prea usor. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Weeeeeee! Ce bucurie mi-ai facut ca mi-ai zis asta. Ma gandeam ca ma trezesc si eu sa scriu la spartul targului 🙂
Ce fel de buton de like? M-ai pierdut 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ziceam sa-ti pui butonelul „Apreciaza” (il vezi la mine la finele textului, inainte de comentarii), ca sa ne mai aratam si noi, profanii intr-ale modei, admiratia. 🙂
P.S. Am vazut filmuletele alea de la Insula… Ai avut dreptate, Noaptea mintii! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahaaaa! Am omis sa il pun dupa ce am mutat blogul. Multumesc!
P.S. Tu nu intelegi ca e vorba de o pauza de mijloc 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))
ApreciazăApreciază
Am râs. Nici mie nu-mi place neam H&M :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Simona, trebuie sa recunosc ca am totusi niste piese luate de la ei. La una dintre ele, o haina de iarna lunga, am renuntat pentru ca, indiferent la ce ora sau pe la ce usa ma urcam in metrou, mai erau cinci ca mine. Acum n-oi fi eu mama unicatelor, dar nici chiar asa… 😀 Dupa aia m-am convins ca cele mai multe sunt si de proasta calitate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu, în general, nu sunt fană a lucrurile cu un brand renumit în spate. Îmi cumpăr haine ieftine tare și negre, de restul cărți și bere 😀 Din păcate, sau fericire, de proastă sau bună calitate, hainele înseamnă prea puțin 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Subscriu! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa le porti sanatoasa si voioasa! 🙂 N-ai csf, pana la urma, le incropesti tu niste sireturi… Na, acu’ ce voiai si tu?! O firma care se respecta nu poate lasa manechinele cu lucruri neterminate pe ele, si ar fi existat si riscul sa se impiedice la primul pas! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Luminita! Cred ca o sa incropesc pana la urma niste sireturi, doar trec zilnic prin fata magazinului… Poate o sa apelez la aceeasi metoda ca cea care m-a lasat fara. 😉
ApreciazăApreciază
Dacă lipseau șireturile, înseamnă că ele așa se poartă :)) Da ce să știi tu, nonfașionisto?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa stii, Calatoareo, ca ai si tu dreptate… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„iar prin magazinele alea vânzătorii le încalţă, le descalţă şi le si, şi”….…daca ma mai lasi in suspance te mananc cu sireturi cu tot :))))) Uite ca am ramas vie dupa toata saptamana patimilor :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa stii ca m-am gandit la tine… Am vrut sa te sunt si sa-ti cant Ce mai luna luminoasa/Ce mai soacra pricinoasa. 😀 😀 😀
P.S. Pe ce facem pariu ca te-ai gandit exact la ce m-am gandit si eu? 😀
ApreciazăApreciază
le răsfață, le învață… (ca să rimeze)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu evit h& m, chiar si la solduri. Am cumparat colanti si pantaloni la copila de acolo si s-au rupt in genunchi de la primele caderi :). In rest, eu as cere o reducere ca nu au sireturi, de al naibii 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am mai auzit chestii asemanatoare apropo de hainele pentru copii…
M-am gandit si eu, sa stii, sa cer o reducere. Ce-ar fi fost? N-au sireturi, mi le dati la 10 lei. Trei la 10 lei! 😀
ApreciazăApreciază
Măi Oană, măi… cum te-ai dus tu la H&M fără să-l întrebi pe bunul și noul dușman al Potecuței despre mersul treburilor în domeniu… Ori tu ai uitat că el are 3 ani de experiență la C&A :))) data viitoare mergi cu EL. Și da, manechinii nu se dezbracă, nu se schimbă, nu se descalță pe parcursul campaniei. ei trebuie să apară ca în pozele de revistă. Chiar dacă ultimele bucăți sunt doar pe manechin :))))
i-ai chinuit pe bieții năpârstoci cu ifosele tale…
mai bine te duceal la labutin ăla 😛
m-ai făcut să râd și azi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum, ma Misukule, noul dusman al Potecutei?! 😀
Sa stii ca o sa merg cu EL, bine ca ai zis!
Pardon, eu nu descaltam manechinul, ii luam doar sireturile… Oricum erau doua manechine cu incaltari identice.
Omule, n-am eu bani de „Labutin” 😀 😀 😀
P.S. Mi s-a stricat fixu’. Pile la Telekom ai? 😀
ApreciazăApreciază
mi-am dat demisia acum o lună, ai uitat?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum o luna cand? Cam pe cand trebuia sa ma suni pe mine, dar n-ai facut-o? 😀
ApreciazăApreciază
eu sunt timid și rușinos… (dușman-dușmănos)… nu deranjez. stau în colțul cel mai ferit al mesei lângă floarea din ghiveci… pe mine trebuie să mă presezi, forțezi, obligi…
singura femeie constantă din viața mea se chinuie de 32 de ani (săraca) să mă scoată din cochilie… mama!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai tu sa vezi ce te scot eu din coltul tau! Sa mai treaca putin canicula asta, ca acum n-am energie sa ma lupt cu tine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tu crezi că eu am putere să-ți opun rezistență… mă scufund ca un sac de cartofi… și sunt moale ca un porc…de guineea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahahahahahahaaaaaaa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După niște experiențe outdoors cu păpuci noi, am niște bătături de-mi vine să umblu pe stradă încălțat doar în plasturi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) N-as fi vrut sa zic asta, dar… join the club! La mine orice experienta outdoors cu incaltari noi se lasa cu usturime, sange si suferinta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai un umor teribil, dragă Oana! Deși situația în sine…. e făcută să-ți crească tensiunea de nervi. Au pretenția că sunt mare magazin, dar nu sunt în stare să te servească așa cum se cuvine. Cu asemenea specimene, nu se poate face comerț civilizat. Iar pentru catrafusele care aruncă produsele probate pe jos, să fi lucrat eu în magazinul ăla, le făceam educație și le pofteam să ducă lucrurile la loc și să le așeze frumos. E o chestie de bun simț elementar. dar ce să ceri de la „piți de România”? Au mămăliga-n dinți, dar se cred mari „dive” Bleah!
Ai fost prea drăguță că le-ai cumpărat marfa. Acolo o lăsam, și de-aș fi mers desculț până acasă. De-asta prefer magazinele mai mici, chiar de cartier, unde sunt oameni deosebit de amabili, care nu știu ce să-ți mai arate și cât de bine să te servească. Iar la reduceri…. nu mă duc niciodată, din cauza la balamucul care se iscă atunci.
Bine ai făcut că le-ai pomenit numele. dacă ar face cât mai mulți clienți nemulțumiți asta, ar rămâne fără mușterii. Sau…. rămân cu pițipoancele!
Numai bine și o seară răcoroasă și veselă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Alex! 🙂
Acum nu vreau sa fiu si mai rea cu ei decat am fost, dar cred ca pur si simplu nu sunt in stare sa aiba initiativa. Sunt antrenati sa actioneze in cateva situatii si atat. Apoi il iau pe nu in brate si iti lasa impresia ca au calti in cap. Pe de alta parte, trebuie sa le acord si unele circumstante atenuante – eu nu stiu cum as reactiona daca as vedea zilnic zeci de haine trantite pe jos si calcate in picioare…
Asta cu divele cu mamaliga-n dinti e maxima! :)))))))))))
P.S. Nu stiu daca a aparut comentariul meu la ultima ta postare, pentru ca mi s-a blocat calculatorul… Sara marinarita e mortala. Cum a stat ea la carma si ce incantata era! E o scumpete. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricâte circumstanțe atenuante aș încerca să le acord la asemenea vânzători, nu prea aș avea motive să o fac. Sunt pur și simplu nesimțiți. Nici nu le pasă că cineva dorește ceva sau are nevoie de ajutor. Ba se mai uită la tine, vorba ta: „precum crapul în ciorbă” (e mortală expresia!! ). Așa că… să nu crezi că ai fost rea cu ei. Dar nu merită să te enervezi pentru așa nesimțiți. Chestia cu hainele și încălțările probate, aruncate pe jos, am văzut-o și prin alte capitale europene și mi se pare o treabă mizerabilă, o lipsă crasă de educație. Păi eu sunt obligat să probez o haină călcată de alții în picioare? Politica magazinului trebuie să stopeze această atitudine. Frumos, elegant, cu răbdare, oamenii trebuie lămuriți să fie civilizați.
PS. Sărut mâna pentru aprecierea pentru articolul cu Sara. Așa știe ea să fie mereu o drăgălașă cu toată lumea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca nici nu mai conteaza magazinul, desi nu inteleg de unde ideea sa cumperi carpe la pret de mare lux, insa intamplarea ta e de tot hazul și imi dai idei sa incerc sa scot din „nereusitele mele in ale shopinngului” astfel de articole. Nu stiu de ce cred, insa, ca n-ar fi cu umor. Totuși, remarc ceva, in ciuda aglomeratiei…au ceva personal, de ai trecut prin atatea ridicari din umeri. N-ar fi rau sa si faca ceva util, ca de luat niste sireturi din alt loc, te-ai fi priceput si tu, daca nu treceai, tocmai din acest motiv, printr-o asemenea intamplare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia astept sa citesc despre asta, Adriana! Postarile tale sunt ca apa de izvor pe vreme de canicula. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…ei, daca e asa, eu ma bucur. Nu știu de ce pe blog sunt retinuta….totuși..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haș,haș.baby… nu stiu de ce, magazinul acesta nu ma place, are numai numere mici,mici. Ș))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai ca pe aici am mai gasit cate ceva, in schimb de la Zara, de exemplu, nu ma cuprind nici… agrafele de par. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar daca ma repet spun ca ai un umor formidabil! Recunosc ca evit aceste momente prin astfel de magazine.
Uneori ma deprima un pic! 😀 Iar senzatia ca materialele nu sunt din cele mai bune am avut-o si eu. Cred ca de aceea le evit. Situatia descrisa de tine eu o interpretez intr-o alta cheie: nu exista reguli clare pentru cam… nimic, iar angajatii daca nu au salarii prea mari, nici nu sunt interesati in a rezolva una, alta! Poate gresesc, dar entuziasmul reactional, nu poate exista decat pe un anumit fundal.
In rest, sa ne auzim cu bine!
Zile frumoase de august, iti urez cu mare drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inti multumesc pentru compliment!
Suzana, acum ce sa mai zic? Eu ma deprim ori de cate ori intru intr-un magazin – cand nu e din cauza lor, e dintr-a mea. Toate chestiile misto sunt XS, nu stiu de ce… 😀
Zile frumoase si tie!
ApreciazăApreciază
Nici mie nu imi place H&M. Intr-adevar, doar carpe pe care nu le-as imbraca nici daca mi le-ar da gratis. Mai bine ma duc in „Europa”, cred ca gasesc marfa mai buna si la pret acceptabil. Ocoleste-l Oana.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nina, singurele dati in care mai intru pe la H&M sunt, de fapt, cand… ies pe acolo, atunci cand ma intorc de la Mega-ul de la subsol. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Si eu am patit cu niste adidasi de copii ca nu se iau de pe manechin, ba mai mult cica sunt facuti numai pt manechin si ei nici nu tin asa ceva :D. Nu mai cumpar de la ei de cand am aflat ca dau mai multi bani pe publicitat decat pe productia hainelor care sunt facute in niste tari amarate, in conditii inumane si cu accidente urate de munca…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, am auzit si eu, dar cred ca la chestia asta aproape sclavagista apeleaza cei mai multi producatori de toale pentru mase (si nu numai).
Am observat si ca unii pantofi, intr-adevar, erau gauriti in talpa pentru a sta cum trebuie pe postament, dar eu nu voiam decat niste amarate de sireturi… Cine ar fi vazut daca le schimba cu altele? Ce sa mai zic, nu trebuie decat sa vrei sau sa te duca mintea sa gasesti solutii. 😉
ApreciazăApreciază
Dar de ce sa te stresezi cand oricum vinzi in draci? No, nu isi ia una espadrile de 20 de lei, daca cumparai si tu ceva de 2-300 atunci poate merita un efort 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect, ii cam doare la basca. No, apoi nu ma prea pricep io la chestia asta cu marketingul si cu fidelizarea cumparatorului, dar probabil ca, daca eram tratata altfel, aveau toate sansele sa le cumpar si de 2-300, data viitoare. Zic si io… 😉
ApreciazăApreciază
Hai că am râs cu lacrimi. De satisfacția ta de a pleca cu sacoșa plină. Ce mai contează niște șireturi când ai găsit espadrile?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaaaa, am fost foarte mandra-n sa! 😀 Altfel, ma indoiesc ca o sa le port vreodata. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haaa, păi cu asemenea poveste nu ai cum să nu le porți! Numai când le vezi în picioare și te binedispui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper sa ajung sa le si port. Inca n-am gasit sireturi… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu zic să-ți iei unele roz ciclam. Ce zici?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu zic nu! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am rââââââs. Eşti beleaaa. Alea acum costă muuuuuuult mai mult! Sunt priceless 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecut, cred ca nici n-o sa le port – o sa fie dovada izbanzii mele asupra infamului sistem mass-market. 😀
ApreciazăApreciază
O lupta a nervilor. Castigata cu brio! Te-ai scos cu sireturile scumpe 😜.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Monik, jur daca stiu ce-a fost cu mine! Cred ca de la canicula mi s-a tras, fiindca de obicei sunt inofensiva… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
ApreciazăApreciază
H&M?
Ce să mai spun şi eu? Dacă le spun Hoţi and Mârlani s-o supăra cineva pe mine, m-o trage la răspundere, cine poate să ştie, nu? Multe fiţe şi figuri, însă tot ca-n Români(c)a se comportă. Şi, din nefericire, nu e numai cazul lor. Românul tace, înghite, escrocii merg mai departe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact! Si, cumparand de la ei, ii si incurajam… Zise Oana, care tocmai si-a luat espadrile de acolo. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cristiane, cine sa ne traga pe noi la raspundere si de ce? Pana la urma, n-am exagerat cu nimic. Problema e cine ii trage pe ei la raspundere. Raspunsul il stim cu totii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil că nu se va schimba nimic. E pe principiul „Las’ că merge şi-aşa! „
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pățania ta mi-a amintit de cea a Anei, care și-a cumpărat o rochie cu cordonul lipsă, încercând zadarnic să-i convingă pe vânzători să-i dea unul de la altă rochie asemănătoare. S-a lovit de aceeași mentalitate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Petru, cred ca deja ar trebui sa facem o rubrica speciala, un fel de „vocea cumparatorului”, care, din cate vad eu, e totuna cu cea a pagubitului. Ma tem insa ca nu ar fi decat pentru amuzamentul propriu. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca am face o rubrica „vocea cumparatorului” asa cum spuneai mai sus, s-ar putea sa avem zeci de articole pe zi. :))
Spre marea mea mirare, azi am avut parte in DM de o vamzatoare draguta, care a stiut sa imi raspunda la intrebari si sa verifice daca mai au produsul pe care il dorea muschiul meu.
Dar te rog ca in H&M si C&A sa nu mai calci. Vrei sa vezi numai carpe de sters praful? Din H&M mi-am cumparat doar doua fuste drepte – atat am gasit pe placul meu si nici ca nu mai calc pe acolo.
Prefer sa intru intr-un sh si sa imi cumpar nu stiu cate haine, pe bani putini, pe care stiu ca le voi purta.
Si ia zi…in ce stadiu sunt sandalele acum? :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diana, sa stii ca si eu sunt prietena cu SH-urile, am invatat de la fetele mele de la reviste ca poti gasi pe-acolo adevarate comori. 😉
Trebuie sa recunosc, cu mana pe inima, ca sandalele mele nu m-au dezamagit. Ale naibii parca vor sa-mi faca in ciuda si sa contrazica tot ce am scris – se comporta excelent si, culmea!, nici nu m-au batut, chestie care mie nu mi se intampla aproape niciodata. Na, ca sa vezi! 😀
ApreciazăApreciază
Eu zic că expres nu ți-au dat șireturile. Că după așa o abordare a clientului poate-ți trece prin cap să spînzuri pe cineva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai mi-a trecut. Ai naibii cred ca de-aia mi-au dat sireturile alea asa de scurte! 😀
ApreciazăApreciază
Paza bună, trece primejdia rea. Asta și apropo de agentul de securitate care a scăpat rapid de tine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tipo…la cat au ajuns sa coste o pereche d e sireturi { probabil ca erau singurele accesorii ” ORIGINALE ” 😉 din acel magazin } este normal sa n-ai parte de ele ! N-ai fost atenta ca , si alora de-s dusi pe la ” beciul domnesc ” li se iau…sireturile ? Poate ” cineva ” s-a gandit si la viitor mai sti ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarul e ca, dupa atata agitatie, chiar aveam figura de sinucigasa…
ApreciazăApreciază
Incepand de azi insa, voi fi mai atent la incaltzarile doamnelor : cine poarta espadrile ” d e firma ” fara sireturi , aceea sigur esti dumneatu 🙂 🙂 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa, asa… 😀
ApreciazăApreciază
Mă uitam după ceva tricouri când îmi sare în ochi EA! Înaltă, blondă, subțire… Fața… Fața, o declarație de război ca a indienilor sioux când plecau la bătălie… Roșu aprins, galben stins, mov otrăvitor… Sub straturile de vopsea, se putea ghici stratul de plastic din cel bun pentru ambalaje și botox de la un întreg lot de conserve expirate. Îmbrăcată? Nu prea! Bănuiesc că pentru asta se afla acolo… O pereche de jeanși scurți. Foarte scurți. Minusculi… Și o ceva care se termina, mai repede decât începea, în zona bustului generos, mai plin de silicon decât busturile pline de lapte din celebrul concurs… Ținea în mână o pereche de pantofi roșii. Cu o voce stridentă, reușind să acopere muzica în surdină din magazin, zice:
– Ubiiiiii! Mi-am ales nește pantofi! Plătești tu cu cardu’ ăla?
– Sigur, Pisi!, se aude un glas baritonal din zona cabinelor de probă.
Sigură pe ea, trântește încălțările în fața vânzătoarei și spune:
– Ai auzit? Le plătește Ubi cu cardu’!
Vînzătoarea se uită la pantofi, apoi la ea și spune calm:
– Nu pot!
Probabil, Pisi, pe undeva, avea un buton de on/off. Răspunsul vînzătoarei a dat play unui mieunat spre cabinele de probă:
– Ubiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Zice că nu poate!
– Zi-i c-am zis io că așa trebe!!!
– A zis Ubi că așa trebe, repetă ea răspunsul.
– Nu se poate, domnișoară, un pantof este 37, celălalt 39 și amândoi sunt din stângul!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Serbane, ce sa mai zic decat ca… te UBESC! 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Între noi fie spus, mie nu mi-au plăcut niciodată „țoalele de firmă”. Șleampete și insipide. Zici că sunt SH-uri trecute prin câteva spălări. Dar m-am abținut de la a-mi da cu părerea, spre a nu fi asemănată cu vulpea din vie. Poate n-am eu stil . Cât despre încălțăminte, toate cele de renume s-au dovedit niște jucării. După câteva purtări s-au cojit, dezlipit, decolorat etc. Acum ce să zic?! Să le porți sănătoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! 😀 Sincera sa fiu, la cat am dat pe ele, n-o sa am niciun regret. Ideea e ca sunt fan espadrile si n-am mai gasit pe nicaieri. Oricum, in mintea mea toalele H&M nu sunt de firma… 🙂
Cat despre SH-uri, daca ai rabdare si putin noroc, gasesti chestii foarte misto, noi si care nici nu umbla singure pe strada. Sa-ti zic ce geanta misto neagra din piele, impecabila, mi-am luat cu 25 de lei? N-auzisem de firma aia, dar am gasit pe urma geanta pe internet – tot cu 250, doar ca de euro. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu am fobia microbilor. Și mai am așa, un fel de superstiție, că lucrurile sunt încărcate cu energia celui care le-a purtat. De aceea evit să port sau să folosesc lucrurile altora, deci și SH-uri. Deși am văzut chestii foarte drăguțe, ai dreptate, și de calitate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Măcar încălțări să aibă manechinii/manechinele dacă altceva nu pot duce. O vorba din „batrani”: Unde nu-i cap vai de picioare….asa că hai să le dăm o sansă.
Ai făcut o faptă bună
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite ca la chestia asta nu m-am gandit. Deja incep sa fiu mandra de mine. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai de ce 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Sentimentul este reciproc. Şi acum, dacă am devenit așa, mai… intimi, am câteva greșeli de ortografie în comentariile mele. Cum să fac să le corectez? Nu degeaba. Plătesc cu cardu’… 😆😆😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
OK, le face fata! Nu indrazneam… 😉
ApreciazăApreciază
Așa cum am mai spus: diacriticele le verific….☺ Că este fata sau față, eu mulțumesc! 😀 Nu că aş retrage ce am zis de card, da’ nu vreau sa par insistent…😈
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din pacate, eu pe computerul asta nu am diacritice, pentru texte mi le pun separat si e o munca infernala… Ar trebui sa fac asta si la raspunsuri, dar as pierde prea mult timp. Uneori insa simt nevoia, asa ca o sa ma mai gandesc la asta. 🙂
P.S. Prestez gratis corecturile, dar o ciocolata primesc oricand, mai ales daca e cu alune si cu stafide. 😉
ApreciazăApreciază
Ieri am fost la un magazin; am vazut niste pantaloni scurti tare draguti pe un manechin si apoi m-am apucat de „cautari’. In cele mai multe cazuri,daca sunt singur, nu gasesc ceea ce caut. La un moment dat s-a apropiat de mine un tip care lucra acolo,intrebandu-ma ce caut. I-am explicat si tipul a inceput sa caute si el;la un moment dat imi spune ca s-au vandut acei pantaloni,dar daca vreau,imi poate da pantalonii de pe manechin ( care erau redusi cu 60%) si mi-a zis ca-mi poate face inca o reducere de 10% pentru ei. In acel moment m-am gandit la tine Oana,la ce ai patit tu la H&M;m-a bufnit rasul…..I-am multumit frumos vanzatorului si m-am indepartat. Tipul deja se uita cam…ciudat la mine. :):)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Catalin, ai omis sa spui – pentru ca prietenii nostri nu stiu – in ce tara se petrecea asta. 😉
ApreciazăApreciază
Undeva departe…….Oricum,mi-e dor de acasa, mi-e dor de Bucuresti si de Calarasi. Asa ca o noutate,clasa I am inceput-o la scoala 78,era pe strada Turturele,daca nu ma insel. Iar noi locuiam pe strada Intrarea Brates,la numarul 18, in Vitan. Pana la posta mergeam pe jos,sau pana la capatul lui 134. Apoi, ne-am mutat la Calarasi; tata era agronom si….In sfarsit,povesti….
ApreciazăApreciază
Vanzatoare*
Cred ca m-a injurat vreun angajat al unuia dintre magazine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
[…] inspiratie. Oana are un blog care ma distreaza si relaxeaza din plin. Am ras cu lacrimi la povestea espadrilelor fara sireturi si dupa ce m-am amuzat, s-a aprins beculetul cu ideea de a scrie despre ce merita sa cumperi de la […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai ce te-am descoperit de la Teo , am ramas masca , mi-a placut super mult modul in care ai povestit .
In legatura cu povestea , asa ceva doar in Romania gasesti :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc mult, Georgiana, si bine ai venit in gasca noastra vesela! 🙂
ApreciazăApreciază