La mari, la soari, fetiţili sunt…


MareaCineva m-a întrebat de curând dacă mi-ar plăcea să stau la mare. Am răspuns fără ezitare: NU! Iubesc marea, dar şi mai mult iubesc să mi se facă dor de ea. Îmi place aşteptarea, îmi place să mă gândesc la momentul revederii, ăla invariabil cu lacrimi în ochi, să-l anticipez şi să frisonez de nerăbdare. Şi am de frisonat, nu glumă, fiindcă neam de neamul meu n-o să mai pună piciorul pe litoral în plin sezon. Ultima oară asta s-a întâmplat acum vreo opt ani, dar amintirile vor fi veşnice şi cred că o să le public cândva pe toate, într-un memorial al durerii. Nu mă pot plânge prea mult însă, fiindcă iniţiativa de a merge pe litoral la mijlocul lunii iulie a fost a mea, aşadar…

Trec peste momentele plictisitoare, care implică făcutul bagajelor, drumul, cazarea, şi intru direct în miezul acţiunii: Plaja din Neptun, ora 10 dimineaţa. Populaţie, câtă frunză, câtă iarbă… Acum ar urma un firesc “ne-am întins cearşafurile”, dar nu, asta nu s-a întâmplat, fiindcă n-aveam unde. Am făcut plajă fix 30 de minute, în picioare, cu prosoapele pe umeri, după care am conchis că era suficient pentru prima zi şi am plecat. Seara, am ieşit să ne plimbăm şi să mâncăm. Unde? În centru. Noi şi toţi aia de pe plajă. N-a fost prea stresant, m-am simţit exact ca în pasajul de metrou de la Unirii la o oră de vârf, doar că avansam mult mai încet. În sfertul ăla de oră în care am parcurs 20 de metri mi s-a făcut foame. Mi-am luat un porumb copt… Peste fix 45 de minute, ajunseserăm aproape de bazar. Oare ce căutam acolo? Oricum, îmi trecuse foamea, iar mesele la restaurante erau ocupate. Bănuiesc că ăia erau acolo din sezonul trecut, altfel nu-mi explic… Ne-am întors în acelaşi ritm impus de gloată, căscând gura la toate tarabele, că tot n-aveam încotro. Când am ajuns la hotel, mi-am desfăşurat pe noptieră achiziţiile: un kurtos kalacs, două gogoşi cu ciocolată, trei scoici prin care se aude marea, un căţel şi o girafă din baloane, o cană imprimată în care eram frumoşi de nu se poate (aşa ne-a garantat comerciantul) şi o aspră de baie. Înainte de a cădea lată, am mai apucat să aud: “În viaţa vieţilor mele nu mai vin la mare, să mă calc cu plebea în picioare, în iulie!”. Mi-am zis cu speranţă că a doua zi va fi una mai bună. Şi ar fi fost, dacă nu mi s-ar fi dat trezirea la 6.30. N-am comentat, înţelesesem raţiunea acestui act samavolnic – trebuia să prindem loc pe plajă.

La 7.30, cu ochii bulbucaţi de nesomn, îmi întindeam cearşaful pe nisip. Lăfăială, nene! Eram doar vreo 200 pe plajă. Pe la 9.30, presimţind primejdia, m-am întins pe spate şi am închis ochii, măcar să nu mai văd. Când am întins mâna şi am dat peste un papuc care nu era al meu, am realizat că fuseserăm cotropiţi. Curând, mi-a trecut prin cap că sintagma Basarabia, pământ românesc era, de fapt, invers. Lângă mine, se aşezaseră, de ceva vreme, Olga, Tatiana, Serghei, Mihail şi tot neamul lor neadormit. Cu cort, colaci, saltele, mingi, găletuşe. Copiii, doi la număr, aveau nume de sfinţi: Anton şi Ecaterina. Aveam să realizez în scurt timp că doar numele erau de sfinţi…

Cumva am simţit ce avea să urmeze, aşa că am lăsat cartea deoparte, sperând totuşi că faptul că citeam Conjuraţia imbecililor n-a fost un semn. Întâi şi-au scos punguţili cu seminţi, după care au trecut la bârfă. În 30 de minuti, ştiam tot: cum o chicat pi buşi Olga când i-o spus Serghei că o duşi la mari, cum au oprit ei la o badîga şi au mâncat şolduri di pui cu barabuli batuşiti şi pe urmă au pierdut orientirovca… Apoi şi-au admirat reciproc costumele de baie şi Olga a stuchit-o pi Tatiana să n-o dioachi, că aşa un tîţo derjateli şi un slip cât un ţâmburuc nu mai văzusi.

De copii uitasem, ce ghinion! Când nu urlau ca din gură de şarpe, aveau mâinile ocupate, ceea ce, aveam să constat, era mult mai rău. În următoarea oră, am primit trei mingi în plină figură, două găletuşe de nisip pe picioare (şi abia mă dădusem cu cremă!), o stropeală pe cinste cu pistolul cu apă şi un crab în papuci. Spre deosebire de tata-Serghei, am scăpat ieftin, ăluia îi băgaseră o meduză în chiloţi. Uăi, ce-au mai râs fetili. “Şi ti beleşti la mini aşa, fă?”, s-a enervat Serghei. În momentul în care Olga i-a zis că “miduzî la miduzî traji”, s-a pornit iureşu’. Ne-a salvat pe toţi Anton, care a început să urle că ieşise cu grosu. Preţ de câteva momente am sperat că grosu era cu G mare şi că era numele câinelui familiei, dar nu… Au început cu toţii să râdă de el şi să-i strige “cîcăşiosu’-cîcăşiosu’”, după care… a început să pută. În momentul ăla, m-am ridicat, mi-am scuturat nisipul din cliloţi şi am zis: “Hai, că nu mai pooooot!”. Din stânga mea s-a auzit: “Uăi, Oano, te pomeni că te-ai zaibit? Nu plecăm nicăirea, acia stăm pân’ ţi-o treci di mari în luna lui cuptior”.

Şi-aşa a fost. Cât am mai stat la mare, Olga & co. ne-au luat ca punct de reper pe plajă, aşa că ne-am bucurat de compania lor aproape tot sejurul. Au plecat cu o zi mai devreme, şi atunci, mai nene, m-am lăfăit, m-am simţit ca o sirenă sau, cum ar fi spus prietenii mei de peste Prut, ca o curvî di mari… În ziua aia mi-am făcut alţi prieteni, din Craiova, dar cum fuse şi ce făcui o să vă povestesc cu altă ocazie…

Anunțuri

89 comments

  1. Măi Oana măi, mi-ai făcut-o! Dar în sensul bun… Din ciclul „Aventuri la mal de mare” scriu şi eu acum un capitol. Ce-i drept, diferit de al tău, dar zău dacă sezonul ăsta full option nu e plin de tot felul de surprize. Ce-mi spui tu nu mi-e străin când tot neamul lui Olga sau tot neamul Regelui Cioabă vin şi cotropesc plaja. Da’ vezi, tu n-ai uitat dulcele grai moldovenesc…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ce draguuuuuuuuuut! Not! 😀 M-ai facut sa imi aduc aminte de unica experienta avuta in statiunea de larga inspiratie denumita Costinesti. Eu am fost mai slaba decat tine, am cedat psihic dupa o ora si am plecat. Nu am mai revenit vreodata si oricat de mult alcool as bea tot nu voi fi de acord sa mai repet astfel de experiente.

    Apreciat de 2 persoane

    • :))))) Sincera sa fiu, am mari indoieli ca oamenii aia citesc ceva si nu stiu ce cautare i-ar putea aduce pe blogul meu… Poate sa gugaleasca ceva gen „n-o iesit copchilu’ cu grosu”. 😉 By the way, cu ocazia asta am aflat ca la ei supozitoarele se numesc lumînărieli. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  3. Mie imi placi la mari la noi.
    Am stat la povești cu „Nelu”, vindea cârnati si cu „domnisoara Broscuta” așa ii spunea Nelu, care nu e sigur cu ce se ocupa dar sexi broscuta se dădea.
    La modul cel mai serios, am ras cu lacrimi cum povestea de cum a vrut sa cumpere niste oi din moldova si Broscua cu ale ei de o baba batrana care isi plimba cainele care arata mai degraba a gaina cu par….si as putea continua.
    Mie mi-a placut…si daca ma chinui sa ii amintesc tote cele as pute sa scot o povestioara simpatica.

    Apreciat de 1 persoană

    • Si mie imi place graiul moldovenesc si imi place si la noi la mare, dar nu-mi place aglomeratia, indiferent cine populeaza plaja aia… In momentul in care imi este invadat spatiul personal si ajung sa inot in chistoace, coceni si coji de seminte, ma parasesc nervii. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  4. Statistic vorbind merg la mare in afara sezonului. Tocmai din muuuultele motive despre care ai vorbit cu umorul tau inegalabil. Februarie, iunie, septembrie… Imi doresc sa fac un revelion acolo, desi ar parea cam ciudat… 😀
    Singura data cand am fost in sezon, mai exact august, am zic ca-mi voi face creierii terci de caldura. Sa nu mai vorbesc ca n-aveai loc sa arunci un ac. Oricum, septembrie ramane preferata mea.

    Zile frumoase si calatorii placute! Cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

    • Septembrie e si luna mea preferata. Cat despre un revelion acolo, nu e deloc ciudat, daca asta iti doresti. Eu am fost iarna la mare si m-am intors cam deprimata, recunosc. Dar nu era de revelion… 🙂
      Iti multumesc la fel, Suzana!

      Apreciază

  5. Ei, eu am copilarit la mare, dar in oras, in Constanta… Ne feream de turisti, la sfarsit de saptamana. Acum tot in Constanta sunt, si, desi e august, inca recomand plaja Modern, sau plaja Trei Papuci, unde n-am avut niciodata „norocul” de a trai ce povestesti tu… Am patit chestii similare, dar prin alte locuri, Venus, de exemplu… Mamaia… Mi-ai adus aminte niscaiva intamplari… Felicitari si pupici multi!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Fără Olguţa pe plajă… viaţa e pustiu. Eu aş căuta pe FB şi i-aş invita şi pe ei cu tot cu meduzî. Le vei simţi lipsa, vei ofta, vei privi descumpănită-n zare cum se sparg valurile de parcă ar jeli şi ele de dorul lor…. 😛
    Lumănăreli la supozitoare?? Vaaiii.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Trebuie sa recunosc , vorbili moldovinesti mi-au scos lacrimi din ochi….de atata ras !!! Unde mai pui ca in august ma duc si eu , tot la marea noastra, romanesca, ca sotul meu neamt a zis ca e faina, mai faina ca a lor la Baltica, unde bate vantul in miezul verii de trebuie musai sa te adapostesti in „cosurile” traditionale, nici vorba sa te intinzi pe nisipul rece si umed……iar in apa nu poti baga nici degetul mic de la picior, ca e mult prea rece. E chestie de optica, de punct de vedere….de simt al umorului. Sper sa il mai posed si dupa sejurul din august, crede-ma dupa povestea ta, mi se cam face frica, uitasem multe amanunte. Dar sejurul tau ramane de poveste !

    Apreciat de 1 persoană

    • Luminita, deja nu se poate spune ca te duci tocmai nepregatita, macar acum stii la ce sa te astepti. 😀 O sa te intorci cu simtul umorului intact, iti garantez, si, simt eu, cu multe de povestit. Va urez concediu placut! 🙂

      Apreciază

  8. Si noi am fost la mare in luna iulie, dar am fost la bulgari, in Albena…Nu vreau sa supar pe nimeni, dar mi-a placut foarte mult…A fost super! nu am avut parte de vanzatori de porumb, de aglomeratie pe plaja, nu a fost muzica…am avut sezlonguri mereu, zona libera unde se jucau copiii fotbal, voley etc…LINISTE! In ultima zi, chiar cand ii spuneam sotului ca a fost totul ok…cine crezi ca a rasarit pe plaja? Un grup de romanasi, cu casetofonul la maxim, ascultand ce? Radio ZU!!! Sa nu mai spun ce galagiosi erau copiii, acopereau radioul…Barbatii si femeile lor erau plini de aur la gat si pe degete, la glezne… Oare de ce trebuie sa ne dam in spectacol mereu? Bine, recunosc, mai erau si alti romani pe acolo, ce erau foarte linistiti…

    Apreciat de 1 persoană

  9. eu vreau sa ma mut la mare. sa am o locuinta mica in Tenerife, sa merg zilnic sa alerg la rasaritul soarelui pe plaja, sa fac apoi o baie in mare si sa dorm mai departe pe plaja 1-2 ore. Sa o vad de 100 de ori pe zi pana mi se acreste si sa o sterg in sens invers, pe munte.
    Am zis.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ehe, așa nici eu n-aș zice nu… Cine ar zice? Doar că pentru asta ar trebui să fii rentier. 😃 Eu mă refeream la perspectiva de a locui, de exemplu, în Mangalia… Nu mi-aș fi dorit să mă duc și să mă întorc de la job într-un autobuz plin de turiști în chiloți și nici să dau, în sezon, șapte lei pe o amărâtă de ciocolată la chioșcul de la parterul blocului. 😉

      Apreciază

  10. N-am fost la plajă de peste 20 de ani. Acum, în așteptarea evenimentului, trăiesc aprehensiunea din plin, ca o căprioară jună. Habar nu mai am cum e. Pot să merg la plajă cu izoprenul pe care dorm în cort? Dacă intrăm toți trei (tata mama copilul) în apă, în cât timp dispar lucrurile de pe plajă? Să-mi iau slipii cu mâneci, stil american, sau pe cei sexy? Tot felul de întrebări sperioase.

    Apreciat de 1 persoană

    • 😃😃😃 O să fie o aventură despre care abia aștept să aud! Sfaturi de fashion pe plajă găsiți la prietena noastră Teodora, și eu sunt depășită. Lucrurile dispar de pe plajă chiar și cu proprietarii de față, așa că cel mai indicat e să aveți bani puțini, mobile vechi și în general aspect de bugetari. Asta ca să nu deveniți interesanți pentru infractori. 😁

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu e fashion, e despre cum să nu ies prea tare în evidență. Telefoane am în uz un Nokia 6070 (i se zice ”vechitura sinistră”), dar și un Nokia 3410 (prea excentric totuși?). N-ar fi un efort nici să am bani puțini la mine.
        Un coleg mai în vârstă mi-a povestit cum își ținea banii în slip (că n-avea buzunare), așa că aș prefera să folosesc cardul.

        Apreciat de 1 persoană

      • :))) Cardul, la plaja, e inutil si ma indoiesc ca toate terasele sunt dotate cu cititoare. Acum, tinand cont ca banii sunt de plastic, ideea cu slipul nu e rea… 😀 Uneori, slipii aia gen boxer (apropo, astia se poarta) au niste buzunarele pe interior; imi imaginez ca atunci cand ati zis sexy nu v-ati referit la slipi tanga. 😀

        Apreciat de 1 persoană

  11. Chiar daca intamplarea povestita d e dumneata dateaza din urma cu opt ani , meriti din plin tot ceea ce ti s-a intamplat ! Sa ai niscai bistari pusi deoparte in acest scop si sa alegi sa-i faci praf pe litoralul romanesc….chiar meriti ceea ce ti s-a intamplat tipo ! Parca nu-mi vine a crede ca ” aia ” erau moldoveni de peste Prut caci , de regula pe aia nu-i prea cheama Serghei , Olga sau ….Tatiana . Mai repede cred c-or fi fost dintre acei ” turisti sovietici ” ce erau din belsug in Romania anului 1989 si care…au mai ramas p’aci sa-si continuie ” sejurul ” 😉 ca tot aveau ” vacanta ” platita pentru minim douazeci de ani dupa bunul obicei rusesc .Altadata , du-te in ….CRIMEEA 😉 😉 🙂 ca si aia , tot la mare este .

    Apreciază

    • Marian, probabil ca merit ce mi s-a intamplat, dar asta nu inseamna ca nu se intampla la fel si prin alte parti. Ba chiar as spune ca amatorii de all inclusive au cotropit Bulgaria, Grecia si Turcia, si, ce sa vezi?, si-au luat si „bunele” obiceiuri cu ei. 🙂 Cat despre turistii mei, ce conteaza de unde erau? Ideea e ca mi-au distrus linistea, dar asta nu inseamna ca acest tip de comportament e propriu unei anumite natii. La fel de bine, putea sa-i cheme Ion, Gheorghe, Maria si Saveta… Nesimtiti avem si pe aici cu ghiotura. 😉
      In Crimeea zici? Astept intai un feedback de la tine. 😀

      Apreciază

      • Am si eu nivelul meu d e prostie insa… chiar nebun nu’s !!! In Crimeea sa se duca aia de au nevoie neaaparat de adrenalina ca-i oricum mai bine decat sa sari de la inaltime cu coarda …. elastica ! Vrei un pont : MALTA …Suleiki , La Valetta , Gozzo { mai ales Gozzo 😉 } si…ce-or mai avea aia p’acolo ! Petrecere frumoasa iti doresc mai ales ca , nici n-ai avea nevoie de prea multi gologani in buzunare si-n plus , tot drumul { avion si…ce-o mai fi } dureaza infinit mai putin decat drumul spre litoralul romanesc , cu-n REGIO d’al nostru { mai ales ca au si prostul obicei de-a lua foc in mers de parca intarzierile n-ar fi de-ajuns } si-i si mai sigur decat cu masina proprie si personala , pe drumurile unde se afla ” banii dumneavoastra ” 😉 ! A , si nu uita : in Malta de Sf. Maria , s e organizeaza cele mai spectaculoase focuri de artificii din lumea civilizata . Noi , eu si cotoroantza mea , voi pleca pe 12 August asa incat , odata ajuns acolo , ma voi uita la …incaltarile doamnelor , poate te voi recunoaste in multime tipo ! 🙂 🙂 🙂 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • „Am si eu nivelul meu d e prostie insa… chiar nebun nu’s !!!” Pai si atunci de ce m-ai trimis pe mine in Crimeea? 😀 😀 😀
        Hai sa aveti un concediu grozav si sa va distrati de minune in Malta!
        P.S. Incaltarile mele nu vor parasi tara in vara asta, dar am luat in considerare recomandarile tale pentru la anul. 😉

        Apreciază

  12. Practic, eu sunt născut turist!!! Mami și tati, sătui de grijile casei, se sfătuiau:
    – Tu, Mărie! La amândoi ne-o plăcut viața… se știe! Dacă tot mai îs doauă luni până vine monstrulețul, n-ai vrea să merem o tură la mare?
    – Da’ cum nu, Ioane. Cu ce merem?
    – Apoi cu motorul!
    – Așa să fie!
    Și-au mers ei vreme lungă sau scurtă, nu prea știu, că, oricât de precoce încercam să fiu, mă tot fura somnul în acea vreme…
    – Îți place, Mărie, cum ne suflă vântul în păr, la așa viteză?
    – Cum nu, Ioane? Placeeeeeeeee!
    Și exact ca în bancul în care călătorul aflat în tren cu capul scos pe fereastră anunța: Urmează un stâlp de betoooonnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn!, așa și Măria ținu prelung e-ul, în timp ce împreună, toți trei, Ion, Măria și motocicleta, ratau curba…
    Măria execută, cu maximă măiestrie, un triplu Axel cu dublu Lutz și ateriză în șanț. Ion, mare pasionat de motoare și mai puțin pasionat de sport, ateriză scurt și simplu cu motorul pe el…
    – Iooooiiii! Tu Mărie, ce măiestru ai zburat! Ca o pasere! Numai că nu văd unde ți-oi făcut cuib!, zise Ion, după ce reuși să dea motorul deoparte.
    – D’apăi, măi Ioane, țucă-ți gura ta!, mă pusei la adăpost în șanț, că mă știi cât îs de gravidă și așa crâncen veneați tu și motorul, de numai să mă speriu!
    – No, dă mâna și hai să merem, că s-o umple plaja și n-om avea unde adăsta!
    Măria îi dădu mâna, amândoi inspectară încă o dată motorul, când Ion exclamă:
    – Tu fată, din motor n-o sărit nimic!, dară tu parcă nu mai ai burtă!
    – Ioi! Să știi că l-am scăpat în șanț.
    – Dreptate ai, Mărie! Aicea-i. Dă o lavetă să-l îmbrăcăm, că avem o maternitate în drum. Să-l lăsam acolo, că, mic așa, sigur nu stă la plajă…

    Apreciat de 1 persoană

  13. Ha, ha! Ne dai gata, dragă Oana, cu umorul tău inconfundabil și molipsitor. Parcă și văd echipa moldovenească, cu accentul lor simpatic și „maniere” atât de mioritice. Ar trebui să pună ăștia de la mare în meniu „barabule batușiti”! 😀
    Din păcate, după un an de alergare și stres, îți dorești odihnă, relaxare și clipe liniștite de concediu, dar astfel de „specii” îți alungă imediat visurile. Noi tot în luna iulie ajungem la mare, dar am găsit un loc mai la capătul plajei, acolo unde aceasta se termină (sau începe) și e lume mai puțină. Dar nici nu prea e nimeni care să facă un pic de curățenie.
    Numai bine îți doresc, dragă Oana și un sfârșit de săptămână frumos și liniștitor. Și…. să ajungi și la mare, dar într-o perioadă cu liniște și fără aglomerația de care ne-ai povestit.
    Cu drag, 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Teroare! Am râs di m-am cocoşat! Mi-a lipsit umorul din articolele tale, că tocmai m-am întors de la… mare. Acolo am lăsat-o mai moale cu blogul, simţindu-mă vinovată că v-am sărit articolele, dar promit să recuperez. Colorată moldoveneasca, iar scrisă de tine e de tot hazul. Straşnic! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  15. Tot a mai rămas o liniuță de dialog pe povestire. Ciocolata o dau insă trebuie să știu cum fac. Și chiria pentru găzduirea inepțiilor mele cât este? Chiria, cât e chiria? Tot în ciocolată? Prin curier? N-am adresă!…

    Apreciat de 1 persoană

    • Poftim carcoteala! O liniuta de dialog?! 😀 E putin, dat fiind ca am facut corectura de pe mobil. 😉 Gazduirea e gratuita… Daca stau bine sa ma gandesc, si eu ar trebui sa-ti dau tie o ciocolata.
      Am eu grija sa primesc ciocolata, la asta chiar nu renunt! 😀 O sa ai ocazia in septembrie (daca esti in Bucuresti), fiindca o sa ne intalnim din nou – bloggeri si cititori –, cel mai probabil in Parcul Tineretului, unde am fost si data trecuta. In principiu, pe 24 septembrie. Deocamdata sunt la faza de testat terenul.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s