Chiloţei XXXL aveţi?


Desigual.jpgMă uit prostită la inbox-ul meu de yahoo. 350 de mailuri de aseară până azi, şi niciunul de la vreun cunoscut?! Oferte peste oferte, toate la reduceri. Nu ştiu ce smart ass de marketer a implementat chestia asta cu studiul comportamentului de cumpărare al consumatorului român, dar e clar că eu am fost băgată cu furca la categoria gospodine middle aged cu buzunarele găurite, că nu mai scap, frate, de chilipiruri! Zilnic mi se oferă oale, tigăi, mături electrice, toate după buget, adică reduse cu 70%. O mătură electrică mi-am şi achiziţionat, dar cred că aia era, de fapt, concepută să funcţioneze doar în ziua sabatului vrăjitoarelor, pe baza unei formule magice, că la priză n-a mers. La fel şi “minicomputerul” stepper-ului de la Top Shop, însă ăsta e un subiect despre care nu pot să vorbesc. Adică pot să vorbesc, dar nu civilizat… Altfel, sunt mulţumită. Oamenii îmi trimit oferte pe măsura puterii mele de cumpărare: rochii tip Desigual, brăţări tip Pandora, tenişi tip Converse sau chiar teneşi. Şi mi se adresează frumos, în special cei din zona de beauty: “Dragă posesoare de celulită”. Asta m-a şi convins să încep să târguiesc online. Singura mea problemă e că nu corespund măsurile. La pantofi, de exemplu, după calapoadele lor, port între 25, 25.5, 26 şi 26.5, chestie care mă face să mă tem că, în cel mai scurt timp, o să ajung să mă încalţ de la… geamantane. La haine e şi mai frumos, mă încadrez de la M la X cu mulţi de L. Ei bine, deşi am ajuns să achiziţionez maieuţe până la genunchi şi blugi care-mi intră pe mine tot până acolo, tot nu m-am învăţat minte, fiindcă mă agită ca naiba plimbatul prin magazine şi mai ales contactul cu unele vânzătoare. Ultima experienţă de genul asta am trăit-o acum un an într-un mall, în compania unei prietene.

În timp ce ne plimbam fără rost prin magazinele de lux tixite cu marfă din Dragonul Roşu, ea bombănea nemulţumită:

Ce moda naibii e asta, fetiţă? Numa’ cârpe găurite… Nuuuu, eu cred că am greşit secolu’, zău aşa! Să fi fost acum la curtea Regelui Soare, să fi avut rochii din alea cu…

Nu, nu, în niciun caz! Tu sunt convinsă că ai fi avut rochii din tafta şi ţi-ai fi exterminat păduchii de sub perucă cu scărpinătoarea de fildeş, dar eu, la norocul meu, precis aş fi frecat tingiri la bucătărie, în picioarele goale. Lasă că e mai bine acum…

Acestea fiind zise, am intrat în primul magazin ieşit în cale. Vânzătoarea ne-a măsurat din cap până în picioare şi, nemulţumită de rezultat, ne-a întâmpinat politicos:

Dumneavoastră ce doriţi?

Eu, intimidată:

Ne uităm puţin…

A dispărut, ofuscată. Cred că în sinea ei exulta doar gândindu-se la ceea ce avea să urmeze.

Nu vă supăraţi, o jachetă ca asta aveţi şi numere mai mari?

Jacheţică? Nu… Numai XS.

Nici măcar un L?

Nuuuuu, astea se cer.

Mda, la cât costă deja, nu-şi permit să facă şi numere mai mari…

Aţi zis ceva?

Nu, nu, mă întrebam dacă aveţi şi pe bleu cămăşile astea.

Cămăşuţele? Nuuuu. Poate doar să mai fie un M rătăcit.

Până la urmă, într-un colţ, găsim o geacă roz. O probez. Arătam ca un parizer din ăla rumen, legat cu sfoară. Bine, mă ajuta şi culoarea. Mă pune naiba să mă uit pe etichetă. Intru în hiperventilaţie…

Cum, domnişoară, XXXXL şi pocneşte pe mine?! Eu sunt de L, hai, cel mult, XL, dar aşa cevaaaaa… Unde mama naibii sunt făcute astea? Staţi, nu-mi răspundeţi, că ştiu! În China, în Indonezia, toate vin de prin Asia. Le luaţi cu trei la zece lei, le schimbaţi etichetele şi…

Prietena mea, văzând că mă apucă pandaliile, a spart discuţia:

Auziţi, dar altceva, de-astea care se termină în uţe, iţe, aşi şi ţei, nu mai aveţi? Poate nişte… chiloţei.

Îi arată nişte şireturi sau, cel puţin, aşa păreau.

Bănuiesc că aţele astea două sunt tanga. Vă rog să-mi spuneţi şi mie care e faţa.

A ezitat ceva, dar până la urmă a găsit eticheta şi ne-a arătat victorioasă.

Îmi pare rău că nu pot să vă ajut (îi părea pe dracu’!), dar S e tot ce avem.

Auziţi, domnişoară, mie mi s-a pus pata şi vreau chi-lo-ţei de la dumneavoastră, nu din altă parte!, am schimbat eu placa. Vreau să vă notaţi pe ceva şi, când vine patronul, să-i comunicaţi că doresc neapărat un anumit model. Se pare că, la dumneavoastră în magazin, e singurul care s-ar putea să mi se potrivească.

A luat un pix şi mi-a spus, serviabilă:

Vă ascult!

Notaţi acolo: chiloţei de sumo! Extra large, că nu se ştie niciodată.

P.S. Şi pentru că tot am vorbit despre haine, trebuie să menţionez aici că prietena mea Teodora, care se ocupă cu fashionu’, şi o face bine de tot, a făcut azi puţină lumină în cazul H&M (ştiţi povestea mea halucinantă cu espadrilele). Ca să vă arăt că sunt echidistantă, enjoy: http://toodear.ro/2016/08/16/ce-merită-să-cumperi-de-la-hm/

Anunțuri

70 comments

  1. Linkul spre Teodora duce la o pagină care-mi spune că-s în pădure dar mă scot ei într-un minut. Păi chiar aşa, Oana? Ne expulzezi? 😀 Page not found.

    În altă ordine de idei, mă gândesc că eu cam primesc mailuri cu măriri, pe lângă alea de reduceri, adică tip, cum ai spus. Ce să-nsemne asta? Tip înseamnă „to a very important person”, ştiu. Şi tip pandora şi tip oale, tot aia e.
    Dar spune tu, de ce vor ăia să economisesc bani de pandore şi să-mi măresc … ce n-am cu nu ştiu ce pastile minune? Ştii ceva ce nu ştiu eu, a dat guvernu’ ordonanţă?

    Apreciat de 2 persoane

      • L-ai reparat cât eu încă scriam comentariul că am intrat imediat după ce am scris şi a mers. Nu mai e valabilă pădurea, deci. 😉 Şi am ales şi o pijama între timp. Aşa, ca idee. Cam ce aş alege io dacă-ar fi să cumpăr. 😀

        Tu nu zici rău deloc. Ne facem siameze. Moamăăă, ce trendy suntem… 😀

        Apreciat de 1 persoană

  2. Multumesc, Oana aka inspiratia mea ❤ First of all: mwahahahahaha! Second: trag sperante sa ma edifici care e treaba cu abundenta de diminutive in tot ce tine de haine?????? Ce are o rochita in plus fata de o rochie si niste chilotei fata de chiloti? Eu am cautat in propriul vocabular si am identificat diminutivul fundita, pentru a determina o funda mica. Am un suflet de piatra? =))))))

    Apreciat de 2 persoane

  3. Eu eram îngrozit că pe aici prin virtual sunt bombardat cu fel de fel de reclame, care-mi propun lucruri ce nu credeam că sunt adevărate. Dar acum cred. În acest weekend prelungit, am făcut un drum mai lung cu mașina. Prin Vâlcea, am ajuns într-un loc numit Lungești – Măciuca. Advertsing-ul are un suport carevasăzică… Am străbătut zona cu viteză chiar mai mică decât cea impusă. Mă uitam la fețele localnicilor. Veseli toți! Și ciudat! Nimeni nu făcea cu mâna…
    Apoi am ajuns în Caraș. La Iablanita. Cred că de fapt locuitorii de aici sunt înfrățiți cu cei din comuna vâlceană, dar din solidaritate și-au șters diacriticele, ca să nu sune a îndemn… Însă, există o diferență! Cei de aici fac cu mâna! Puțin diferit, dar fac…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Zi multumesc, eu primesc chiar si pe adresa de e-mail de la serviciu mesaje cu subiectul: Hai sa slabesti, acum, si diverse de acest gen de m-am intrebat daca Big Brother nu a montat cumva in secret web camere.Eu mi-am propus sa ajung la Dragonul Rosu pentru ca sa mananc dumplings (ceva gen coltunasi, buni, buni)…

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc, multumesc! Am fost si am vazut cateva piese dupa Adrian Lustig si mi-au placut mult. Am citit niste carti cam depresive in ultima vreme si e cazul sa schimb registrul. Am devenit cam bufna, ca sa citez din bancul de mai sus :))

      Apreciat de 1 persoană

      • Daca iti place umorul de situatie si nu le ai citit inca, poti sa te delectezi cu P.G.Woodehouse, cartile lui sunt exact ca o spuma de fructe, placute si agreabile si dupa ce le citesti ramai cu un gust placut. Poate sunt superficiale insa nu putem sa il citim pe Kant si Kafka mereu (nici nu este sanatos din punctul meu de vedere). Cartea mea preferata este Fulger in plina vara dar toata seria Blandings este reconfortanta.

        Apreciat de 2 persoane

      • Multumesc din suflet! Suntem pe aceeasi lungime de unda si simt ca am nevoie sa iau pauza de la seriozitate (diseara ma duc sa vad la cinema desene animate :D). Am facut o lista cu carti si maine ma prezint in librarie sa vad ce gasesc.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Mwahahaaa… au talent vanzatoarele astea sa te faca sa intri la dieta, ceva de speriat:))) Pe mine fata lor ma lasa rece, Si de-a naibii ce-i pielea pe mine le pun sa scotoceasca prin toate hainele. Iar dupa ce au facut-o zic un multumesc foarte ” gingas”, ies si nu cumpar nimic. Ps; rochita din poza este bestiala.

    Apreciat de 1 persoană

  6. La faza cu ”chiloței de sumo” n-am mai rezistat, am pufnit într-un râs incontrolabil, dar pe mutește, că totuși, sunt la birou. :))
    Mulțumesc, Oana, mi-ai înseninat ziua, că era cât pe ce să arunc calculatorul pe geam de nervi că nu-mi merg treburile pe aici. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Hahahahahaha. M-am uitat pe blogul Teodorei; la H&M parca n-are „ate”; cel putin asa arata categoria lenjerie. 🙂 Si mi-a venit si o idee; chiar am sa ma uit dupa „ate” sa-i cumpar nevestei mele. Sa vezi circ,hahahahahahahahahahahahaha.Ma duc la Victoria’s Secret chiar azi. :):)

        Apreciat de 1 persoană

      • Eeeeeei, la Victoria Secret m-as duce si eu. Plus ca aia nu au numai marimi pentru femeile din Biafra. Baaaaai, cum de nu mi-a dat mie prin cap sa ma fi mutat in America?! Din ce mi s-a povestit, acolo as fi de-a dreptul anorexica. 😀
        P.S. Teodora stie ea ce alege. 😉

        Apreciază

  7. Lol
    Asta mi-a amintit de o întâmplare pe care am văzut-o si auzit-o cu ochii si urechile din dotare:
    Acum câțiva ani într-o piata, printre tarabe. În fața noastră se plimbă in sus si in jos un tip la vreo 50 de ani pe care il știam din vedere, ca în orașele mici. Il vad ca se tot holbează la fiecare tarabă căutând parcă ceva. La un nomentdat, dupa ce își ia o pauză de la bârfă, îl observă una dintre… vânzătoare și-l întreabă
    – căutați ceva, ce să va dau?
    Tipul rămâne pe gânduri, ridică capul către cer (către acoperiș de fapt), apoi cu privirea înainte către tarabă, zice cu voce tare si hotărâtă:
    – 55, chiloți de damă, aveți?
    Îți dai seama că n-am rămas sa aud răspunsul pentru ca ma înecam de ras si nu stiu sa înot 😐

    Apreciat de 1 persoană

  8. Am râs cu lacrimi, dragă Oana! Ai un umor…. „contagios”. E minunat că poți să vezi partea amuzantă a lucrurilor mai puțin plăcute și să ne mai transmiți și nouă voia bună! Mulțumiri din suflet pentru veselia ce ne-o dăruiești de fiecare dată.
    Cât despre chiloțeii de sumo, te rog să nu uiți să ne anunți când aduc la magazinul acela, că mai vor și alții. Mie mi-ar plăcea cu bretele, ca să-mi țină și… „burtica” XXXXL! 😀
    Numai bine îți doresc cu mult drag și zile pline de veselie!

    PS. Mi-am amintit chiar acum o fază când am probat niște căciuli de blană tare frumoase. Dar niciuna nu era pe măsura „super-dovleacului” meu, spre disperarea vânzătorului care a adus din spate toată magazia. – Măi nene, a zis la urmă bietul de el, nădușit tot, dar ai un cap grozav, de nu ți-am găsit nicio căciulă pe măsură! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Pai, chiar ai un cap grozav, draga Alex, mai ales pe interior, si un umor pe masura. 🙂 Nu stiu daca ai vazut, dar prietenul nostru Dragos Vasilescu mi-a trimis un link catre un site cu astfel de chiloti, probabil ca asta e si unul dintre motivele pentru care nu dorm la 2.39 noaptea. Am fost prea marcata. Hotarat lucru, avem nevoie amandoi de bretele, dar asta doar fiindca, te asigur, suntem prea supli pentru ei. 😀
      O saptamana faina si tie si multumesc mult pentru aprecieri! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Ha, ha! Am studiat cu interes linkul lui Dragoș! Marfă, nu glumă! Să ne vezi cu așa veșminte faine…
        Bag seama că și tu ești în „clubul noctambulilor”! 😀 Huhurezi de noapte! Azi noapte ți-am scris comentariul, în timp ce mă uitam la finalele olimpice la….haltere! După cei de la sumo, ăștia de la haltere sunt tot niște coloși plini de mușchi. Ca să vezi la ce mă uit eu, la ore mici.
        O noapte frumoasă, dragă Oana. Numai gânduri bune din partea mea! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Iata si raspunsul… la ora 2 noaptea. Nu de alta, dar sa nu ma dezmint. 😀 Si ca sa vezi, Alex, ca se poate mai rau decat televizorul la ore mici, fix acum 5 minute inca vorbeam la telefon. Faptul ca mai exista inca o persoana indeajuns de sarita de pe fix care sa-mi tina companie la telefon la ora asta ma linisteste parca putin. 😀
        Hai sa avem cu totii o zi buna azi (ca e deja azi)! 🙂 Ganduri bune si din partea mea!
        P.S. Pana adineauri, aici a plouat, deci e de bine.

        Apreciază

    • Ahahahahaaaaa! Renata, iartă-mă că am râs, dar dat fiind că sunt în aceeași barcă (48 de primăveri), am trăit pe propria piele variațiuni pe aceeași temă. Vânzătoarea de la chioșcul de lângă blocul meu, damă sărită bine de treij’ de anișori, îmi zice săru’-mâna… 😊

      Apreciază

    • Ehe, Petru, n-are toata lumea fata sa mearga la croitor, desi asa ar trebui! 🙂 Prin Bucuresti au cam disparut croitoriile si, oricum, la alea care au ramas putini isi mai permit sa mearga. Cred ca de-aia a si aparut moda asta a pantalonilor de tip MC Hammer… de bine ce ne vin pantalonii. 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Îmi permit o mică intervenție pentru Petru: în loc de „chiloței” la comandă, făcuți la croitor, mă gândeam la celebrele izmene subțiri, cu șireturi, pe care le aveam în armată. Ce-am mai purtat la ele în vremea cătăniei… 😀

      Apreciat de 1 persoană

  9. He, he, Oana! Pe vremea mea, maica, nici nu exista notiunea de „chilotei”, pentru ca singurii chiloti disponibili (si e prea mult spus disponibili) erau aia,TETRA, cu talie inalta… si nici cele mai mici masuri nu ti-ar fi dat dreptul sa le spui chilotei! 😀 Problema noastra era alta… ca in fiecare familie trebuia sa existe un procuror… care sa-i procure „pe sub mana”! 😀 Am mai scris despre ei intr-o postare a ta, mai veche, la fel de hazlie: „Greu se mai castiga azi o paine!” 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, mai Lumi, dar alea erau niste vremuri in care nu te alegea nimeni in functie de chilotei, altele erau criteriile. 😉 Acu’, daca ai o ata de-asta ascunsa intre buci, se pare ca e de ajuns sa devii eligibila. 😀

      Apreciază

  10. Buna ziua Oana !
    Ca de obicei, hazlie postarea dar mi-mi place cum pui problema ! 🙂
    Marturisesc cu toata sinceritatea ca am intrat si eu odata intr-um magazin cu produse CHINEZESTI mai mult pentru ” cultura generala ” 🙂 decat pentru cumparaturi 😦 iar de atunci, NU am ma intrat ! 🙂
    Dupa ce l-am vazut pe ex-premierul Boc ca a taiat prin anul 2010-2011 panglica la un mare centru comercial chinezesc din capitala,m-am jurat sa nu mai intru la ” CHINEZARII ” !!! 🙂 😦 🙂
    Fara a-l PLAGIA pe PETRU , imi fac totul pe comanda la un maestru croitor civil ,
    ce-mi confectiona uniformele militare si cand eram activ ! 🙂
    Treaba cu XL, XXL, XXXL , M sau alte masuri,
    e ca INELUL din AUR facut de tiganii aurari la colt de strada !!! 🙂 🙂 🙂
    CACIALMA mai a dracului ca a lui Basescu in 2004 cu ” Sa traiti bine ” !!! 🙂 😦 🙂
    Sa ai parte de o zi senina si-un sfarsit de saptamana pe placul ❤ tale ! 🙂
    Cu stima,
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

    • Aliosa, problema e ca aproape TOATE marfurile din magazine provin din China & co., indiferent in ce magazin ai intra. Suntem condamnati sa purtam marfa de calitate indoielnica, al carei pret e complet nejustificat. Pe de alta parte, ca sa-ti permiti acum sa-ti faci hainele la croitor trebuie ori sa ai ori un salariu mult peste medie, ori (fara nicio ironie) o pensie de… militar. 😀
      Si tu sa ai o saptamana faina, Aliosa!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s