Iartă-mă, iubitooooo!

Stau de vreo oră cu telefonul în mână şi încerc să-mi fac curăţenie în agendă. Mai mult de trei sferturi sunt persoane pe care nu le cunosc, n-am auzit în viaţa mea de numele lor… Aşa cum n-am auzit nici de Alzheimer. Cu toate astea, nu mă pot decide să şterg mai nimic. Dacă o să am totuşi nevoie de ele, n-o să îngroş iar rândurile ălora care confirmă legile lui Murphy? Şi, până la urmă, ce, îmi cer de mâncare? Las’ să stea acolo, că nu se ştie niciodată! Cel mai repede i-am depistat pe ăştia cărora nu le ştiu numele de familie şi i-am legat de îndeletnicirile lor, cum ar fi: Dragoş instalatoru’, Vecinu’ ăl nebun, Jean măcelaru’, Sandu poştasu’, Gina mani-pedi şi Nuţi cur. Acum sper din tot sufletul că Nuţi cur. e Nuţi femeia de serviciu şi că nu e acea Nuţi spaima…, petarda aia căreia i-aş fi trimis cu plăcere cândva un buchet de garoafe. Cu soţ. Nu de alta, dar n-aş vrea să-i trimit din greşeală, de sărbători, vreun mesaj de viaţă lungă…

În fine, tocmai când sunt pe cale să alunec pe o pantă periculoasă pentru precara mea sănătate mintală, îmi sună telefonul. Un număr de RDS necunoscut. E precis pentru mine, fiindcă eu sunt probabil singura persoană de pe Terra – ce zic eu Terra?, din tot universul – care răspunde la numere de telefon necunoscute. Ştiţi, vine o vreme când începi să zici bogdaproste dacă-ţi sună telefonul… Până la urmă, nu poate fi decât un pustiuleţ care vrea să afle cu cine votez la toamnă, dacă nu doresc să cumpăr vreo maşină de lux sau pamperşi pentru adulţi, o donşoară cu vreun studiu de mass market, fiul meu plângând că a avut un accident, avocatul fiului meu, ca să-mi ceară bani, tot avocatul fiului meu, ca să mă ameninţe că îmi ia gâtul dacă anunţ poliţia… Chestii care te îmbie la relaxare şi-ţi ridică moralul. Aşadar, zic:

— Alo?

— Aloooooo! În sfârşiiiiit! Iubita, nu închide, nu închide, te rog io din sufleeeeeet! Te-am sunat de pe telefonul lu’ Malacu’, de pe-al meu nu-mi răspundeai şi eram disperaaaat!

— Dar nu…

— Ştiu că nu vrei să mai vorbeşti cu mine. Recunosc, am fost un măgar, un nemernic, o panaramă de doi lei, îmi pun cenuşă-n cap, îţi iau Vuittonu’ ăla la care visezi, fac orice, numa’ să mă ierţi!

— Cine…

— Cine era aia cu care te-am înşelat? O tută, una de pe facebook, fi-mi-ar capu’-al dracu’ c-am uitat să scriu acolo că sunt într-o relaţie cu cea mai frumoasă fată din lume. Aia eşti tu, pisi a meaaaaaa!

— Păi cum…

— Aaaaa, iubi, eram beat… Ştii tu, săptămâna trecută, în club. Ne-am întâlnit întâmplător şi nimfomana aia a profitat de mine. Eu aproape că nici nu m-am uitat la ea. Da’ a naibii boarfă îşi pusese pe ea o rochiţă pân’ la… şi avea o înaintare şi nişte picioareeee… Aoleu, iartă-mă, iar sunt măgar, da’ voiam să-ţi spun cum m-a fraierit! Nici măcar nu-mi aduc aminte ce-am făcut. Ştiu doar că, a doua zi, ne-ai prins tu împreună în pat, când ai venit.

Curiozitatea îmi fusese satisfăcută şi deja începusem să mă plictisesc, aşa că l-am întrerupt.

— Mai băieţaş, ai greşit numărul! Mă străduiesc de cinci minute să-ţi spun asta, dar nu m-ai lăsat să scot o vorbă.

— Aolo, şi am vorbit atât degeaba? Bă, dă-mă-n $%^&* de prost ce sunt! Mi-am răcit gura aiurea. Auzi… păpuşă, doar aşa, de curiozitate, câţi ani ai?

Să zic, să nu zic? N-am rezistat.

— 21, 90-60-90, roşcată cu ochii verzi. Studentă.

— Mmmmmm, auzi, mami, o arzi prin cluburi de obicei? Hai, că am un Q6 care plânge după fizicu’ ăla al tău perfect.

— Deci mă inviţi, să înţeleg? Dar cu iubi, femeia vieţii tale, ce faci?

— Cu aia? Dă-o, mă, în %%^&* de borfetă!