De ce iubim bărbaţii. Chiar, de ce?


Zilele trecute, tocmai când mă gândeam că, “uite, dom’le, n-am şi eu un Gică-contra pe blog, un hater, acolo, unu’ care să-mi dea peste bot şi să strice feng şuiu’, iată că veni viitura şi cât pe ce să-mi dărâme podu’ de flori… Din neant, aşa, apăru’ ăla mare, negru, de respira greu, D. Vader pre numele său, şi-ncepu, din senin, să-mi zgâlţâie cireşu’ înflorit. “Dumnezeule! Dar ce-avem noi aici? Mii de căprioare!“ Mi-am zis că sună promiţător, şi-am citit până la capăt pe nerăsuflate. Pe scurt, omu’ şi-a scos spada laser şi a tăiat în carne vie: “Pentru început, vă ofer un secret: băieţii le preferă pe cele de 40+ nu pentru că sunt nu-ştiu-cum, ci pentru că ele au un respect de sine mai redus, deoarece vârsta le apasă implacabil cerebelul, deci maturele sunt mai vulnerabile, deci energia consumată pentru a le avea va fi mai redusă.“ După părerea lui, femeia nu evoluează decât pe orizontală (tot e bine că nu a zis numai LA orizontală). “De obicei, odată cu vârsta, femeile se acresc şi se înrăiesc. Comit răutăţi chiar şi atunci când ar vrea să se poarte frumos. Este ceva visceral, de neoprit. Nici nu merită să te gândeşti că vei putea schimba vreodată caracterul unei femei.“ Ador misoginii, aşa că am ieşit la înaintare fluturând ramura de măslin. Deşi m-a asigurat că el nu urăşte femeile şi că se şi îndrăgosteşte de unele dintre noi, aşa cum suntem, vai de capul nostru, o să-i urmez exemplul – o să generalizez şi o să-i dau replica în numele femeilor care-şi iubesc bărbaţii aşa cum sunt, vai de capul lor. Deci ia să tratăm misoginismul cu puţină misandrie…

A fost odată ca niciodată un băieţel. Şi pe băieţelul ăsta îl chema… N-are importanţă cum îl chema fiindcă e un personaj colectiv, dar mămica lui îi zicea Bobocel şi era lumina ochilor ei. Se uita la el ca la soare şi îi prevestea un viitor mai luminos ca al unui bec Tungsram de 100 de waţi. Simţea că prinţişorul ei cu păr negru buclat şi cu ochişori albaştri nu avea s-o dezamăgească niciodată. Tocmai de aceea, mămica lui îi satisfăcea toate poftele şi nu-l lăsa să facă nimic. Bobocel fusese crescut în spiritul ideii că munca e doar pentru negri şi pentru tractoare.

În ziua aceea, mămica l-a trezit dis-de-dimineaţă, l-a ajutat să se spele, i-a pregătit un mic dejun copios, i-a dat să pape, pe urmă i-a tăiat unghiuţele, l-a pieptănat, l-a parfumat, l-a îmbrăcat într-un costumaş frumos şi l-a încălţat cu nişte pantofiori pe măsură, i-a legat şireţelele şi, înainte să iasă împreună pe uşă, i-a strecurat în buzunar o batistuţă, în caz că, Doamne fereşte!, avea să-i curgă năsucul. Apoi, s-au îndreptat amândoi spre starea civilă, unde Bobocel urma să spună DA.

Douăzeci de ani mai târziu…

Pe canapeaua din sufragerie, răscrăcărat, zace Bobocel. Lângă el, scrumiera plină-ochi cu chiştoace, şase doze de bere goale şi trei pungi cu seminţe de floare. Bobocel, supracalificat de felul lui, e şomer şi-şi petrece zilele în faţa televizorului. Mănâncă, bea şi râgâie. E prea gras ca să se mai mişte, aşa că, în pauzele publicitare, din lipsă de altceva, îşi admiră fizicul graţios, deşi ochişorii lui albaştri abia mai zăresc prin cele două fante îngropate în grăsime. Părul negru şi buclat i-a părăsit de mult capul şi a migrat spre stomac, umeri, spate, nas şi urechi. Din când în când, îşi şterge ceafa groasă şi năduşită cu o batistă (asta-i aduce aminte de fiecare dată de mămica lui, Dumnezeu s-o ierte!, că tare l-a mai iubit). Are pantalonii de trening plini de scrum de ţigară, dar burta îl împiedică să vadă dezastrul. Oricum, mai jos nu mai e nimic de văzut, totul e scrum. Îşi ridică maioul şi se mângâie satisfăcut pe abdomen. A investit ceva în el ca să arate aşa, dar asta e cea mai bună dovadă că trăieşte bine. Îşi aduce aminte că-i e foame şi îşi strigă soţia:

Mami, nu mâncăm şi noi nimic pe ziua de azi? Hai, că lu’ cocoşelu’ tău îi e foame!

În prag apare EA, cea care acum douăzeci de ani, emoţionată toată, zicea un DA hotărât la starea civilă, crezând că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior, dar, din păcate, cocoşelu’ ei a fost unul bun de carne, nu de reproducere. Acum e slabă, palidă, muncită şi pare cu zece ani mai bătrână. Se uită la el cu silă şi cu milă, şi ce l-a mai iubit… Puţin, puţin parcă-l mai iubeşte, aşa, în amintirea vremurilor de demult, când a fermecat-o cu ochii lui albaştri.

Păi mâncăm, cum să nu?! Ce-ai produs tu, cocoşelule!

Vezi cum îmi vorbeşti?! Şi ce dacă n-am serviciu de trei ani? Eu nu te-am ţinut pe tine pe mâncare în luna aia în care ai fost şomeră? Dacă trăia mămica acum, avea ea grijă de mine, nu ca tine, nerecunoscătoareo care eşti!

Arde-o-ar flăcările iadului pe mămicuţa aia a ta care a făcut un trântor din tine!

Din păcate, Bobocel n-a mai auzit-o, era preocupat de altceva. Îşi descoperise nişte scame albastre în buric şi nu înţelegea de ce, doar maioul lui era gri…

Morala: În orice tânăr frumos, ochios şi tras ca prin inel zace, în stare latentă, un Bobocel indolent, beţiv şi puturos care abia aşteaptă să-şi culeagă scamele din buric.

În spatele oricărui bărbat elegant, cult, rafinat şi capabil se află, de regulă, o femeie care i-a dat în cap la timp lui Bobocel.

Anunțuri

113 comentarii

  1. Eu pe Bobocel nu l-am intalnit, dar cred ca nu ar fi avut nicio sansa cu mine sa faca burtica pentru ca nu sunt prea supusa si nici in bucatarie sa stau nu-mi place. :))) Cat despre evoluatul la orizontala, nu stie nenea Vader, dar e direct proportional cu cel pe verticala. :))))

    Apreciat de 5 persoane

  2. Aici doamnele pot avea părerea cea mai pertinentă.
    Dacă au lîngă ele un Bobocel, dacă şi-au lovit în freză Bobocelul incipient.
    Zic totuşi că şi în cazul femeilor, ca şi al mamelor: cum ţi-l creşti aşa îl ai!
    Si dacă e genul care nu se mărită ca să se despartă, îl suportă.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Eu am văzut vreo 2 Bobocei si tare ma bucur ca nu ii mai vad ca tare ma enervez! Si ma enervez si mai tare pe doamnele din spatele lor si pe cele care i-au luat.
    Oana, scrii minunat ca de fiecare data!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Feminism în stare pură, nealterat de inexorabilele meandre ale concretului! Din păcate pentru Bobocei şi nu numai, dacă inversezi personajele, vei obţine o poveste misogină, pentru care vei primi mult mai multe aprecieri. Bărbaţii te “citeşte”. Iar personajele există, poarta maiouri chinezeşti din plasa pe sub pijamale în dungi când coboară la scara blocului la o tablă, sau furori transparente (moartea pasiunii) pe sub “capoadele” în care ies “să ducă gunoiul”. Mahalaua în toată splendoarea măreţiei ei…

    Apreciat de 1 persoană

    • :)))) Dragos, ma bucur ca mi-am atins scopul! 😀 Recunosc ca am schimbat registrul intentionat, amicul care a scris atat de elogios despre femei la mine pe blog merita o replica. Candva o sa-i vina randul si replicii feminine a lui Bobocel, nu iert pe nimeni! 😉

      Apreciat de 2 persoane

  5. Felicitari, Oana! Un hater este o mare realizare :))))
    L-am avut pe Bobocel in viata mea si noroc ca am avut o crestere brusca de self esteem si instinct de supravietuire. Nu ajunsese la nivelul descris de tine, dar va boboci linistit alaturi de consoarta actuala (cu care m-a inselat pe mine hahahaha!) in directia aceea. Cand ma imi aduc aminte de Bobocel, ma ia cu fiori pe sira spinarii si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a venit mintea la cap.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Vedem aproape zilnic Bobocei și Bobocele, că mămicile nu-și alintă numai băieții. Îi nefiresc când criticăm numai exemplarele din sexul opus, parcă încercând a ne autoconvinge că sexul din care facem noi parte e mai puțin capabil de a produce astfel de specimene.

    Apreciat de 1 persoană

    • Petru, exact asta am vrut sa subliniez si eu, de aici si textul in cauza. Am vrut sa-i demonstrez acelui D. Vader ca poti sa bagi toata populatia (in cazul asta, masculina) in aceeasi oala si sa scoti o ciorba acra si iute…
      Evident ca exista si Bobocele, chiar cu nemiluita, doar un cretin sau o cretina isi poate imagina ca un sex ori altul este superior, doar asa fiindca undeva pe drum au actionat cromozomii XY sau XX. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  7. După ce „radiografiezi” articolul, titlul ar merita și el câteva întrebări… D. Vader ăsta nu este nici măcar misogin. Însă, cu siguranță că l-a înșelat ultima achiziție și, înainte de asta, ea i-a servit și câteva minciuni zdravene, pe care le-a „mușcat” mai ceva decât un păstrăv înfometat…
    Problema e alta. Experiențele trăite până aici m-au învățat că de multe ori și prostul rostește adevăruri. Și unul dintre ele l-a zis și D.V. Adică: „de obicei, odată cu vârsta, femeile se acresc şi se înrăiesc.” Cu siguranță nu poate fi o afirmație general valabilă și unidirecțională, numai în cazul femeilor. Eu nu sunt înconjurat nicidecum numai de acrite și înrăite. Am văzut însă că viața servește, din păcate, astfel de realități chiar și bărbaților eleganți, culți, rafinați şi capabili… De prea multe ori…

    Apreciat de 2 persoane

    • Asta am incercat si eu sa-i demonstrez, Nick, ca e absurd sa generalizezi. Asa cum ii spuneam si lui Petru, exista nu numai Bobocei, ci si Bobocele din plin si, de cele mai multe ori, nu se iau intre ei (vezi comentariul Teodorei). Evident ca m-a amuzat comentariul lui si nu am scris intr-un acces de feminism pur, ca o misandra despletita, parasita in noaptea nuntii. Din fericire, lumea asta nu e populata doar cu Bobocei, sunt destui barbati care merita toata atentia unei femei. E valabila si reciproca. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • “Si prostul rosteste adevaruri”… 🙂 🙂 Bine, dom’le… hai sa o bag si eu pe asta de la tine, ca sa fim chit: “Ministerul Mediului știe ce mânuitoare bună de tigaie stă în funcția de comisar la Garda de mediu Constanța și cât de frumoasă ar fi o bucătărie cu dânsa-ntr-însa?”

      Apreciază

  8. Norocos, Vader ăsta! Io aștept, preț de 6 postări, povestea craiovenilor… cu gândul „la mari, la soari”…. Bobocel însă, cred că va avea o poveste scurtă. La fel ca mami si tati Bobocel Sr. Moștenire genetică, deh!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Se spune ca in spatele unui barbat puternic, sta o femeie puternica, ce a avut curajul sa scape de Bobocel… 🙂
    M-a cam speriat D. Vader pentru ca eu mai am cateva luni si trec in partea 40+… Doamne fereste sa ajung asa!!!! si doamne fereste sa se transforme al meu sot intr-un Bobocel!!! Sa vezi atunci ce-i fac eu interlocutorului tau, ca a avut gura pocita 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu stiu de ce, dar am convingerea ca omu’ nost a fost deja pedepsit, fiindca pare a scrie din experienta. Stai linistita, n-o sa te transformi, asta nu e o chestie care vine odata cu varsta… Eu TREBUIE sa cred asta, fiindca am trecut deja de varsta critica. 😀 Cat despre sotul tau, daca n-a dat semne pana acum, eu zic ca pericolul e deja trecut. 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • „am convingerea… ca a fost deja pedepsit”, „pare a scrie din experienta”… numai prostii spui 🙂 🙂 Deci recunosti implicit ca uneori (hai ca ma mai abtin si eu :), nu? ) femeia poate fi o pedeapsa pentru un barbat.
        Doua lucruri ma deranjeaza in ceea ce spui, anume ca as fi un hater si ca as generaliza. Dar o sa-ti raspund un pic mai tarziu.

        Apreciază

      • D.V., dupa cate ai vazut, te-am citat cuvant cu cuvant, iar faptul ca nu am pus textul tau integral te-a ajutat, crede-ma! Oamenii au tras singuri concluziile. Pai normal ca spun prostii, nu ai concluzionat tu ca toate femeile sunt proaste? Imi permit! 🙂
        Omule, daca ai mai fi citit ceva de pe blogul meu, ai fi vazut ca cel mai bun „client” al meu sunt eu, deci nu sunt nici feminista, nici narcisista, nici cum vrei tu sa ma mai cataloghezi. Asadar, normal ca recunosc: e plina lumea de femei proaste, rele, acrite, profitoare, dar la fel de plina e si de barbati de acelasi gen. Greseala ta este ca generalizezi, da. Ai scris pe undeva „unele femei sau anumite femei sunt” si n-am vazut eu? Cu ce-am gresit cand am spus ca scrii din experienta? Pareai un cunoscator… Sau tu ai tras toate concluziile astea despre femei de pe margine, in timp ce damele din viata ta au fost frumoase, destepte si devreme acasa?
        Lasand gluma la o parte, sunt gata sa admit ca m-am inselat si ca nu esti asa, dar un singur lucru nu o sa permit pe blogul asta – jignirile. Pentru asta exista destule alte bloguri unde-si poate exersa fiecare dictionarul urban si-si poate varsa frustrarile. Ca atare, nu o sa permit ca acest schimb de idei sa o ia la vale. Daca ai inteles care e scopul acestui blog, esti binevenit, daca nu…

        Apreciază

      • Chiar nu ma asteptam sa primesc un raspuns din partea ta 🙂 Ma bucur ca nu esti suparat… 🙂 toti avem parti mai bune sau mai rele, important e sa le aratam pe cele care trebuie si cand trebuie. Barbatii trebuie iubiti, iar femeile trebuie sa se lase iubite 🙂

        Apreciază

  10. Să înțeleg că articolul ăsta e despre mine… știu, ai pus câteva elemente (gen ochi albaștri), doar așa, pentru o aparentă dezorientare! dar m-am priiiiinssss! te răzbuni… ahhh oană, dacă nu te-oi duce eu, până-n drumul taberei cu metroul, să nu-mi spui pe nume!!!!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Y, se juca cu ciucureii în praf, în Rai când dă cu ochii de Creația Tatălui. Curios și dornic de aventură:
    -Moahh, Tati lasă-mă să mă duc să vizitez Creația!
    Degeaba a insistat Tatăl mângâindui capul pătrățos și explicându-i că-i încă prea mic și neexperimentat că el nu și nu.
    Atâta i-o făcut capul caledar că Tatăl cedă dar o rugă pe X să meargă cu el.
    -Du-te tu draga mea cu Y, că ăsta nesupravegeat îmi strică tăt Lucru.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Draga Oana, mai intai de toate, tin sa-i multumesc domnului D. Vader, care „a venit din neant sa-ti zgaltaie ciresu’ inflorit” si sa te provoace sa scrii inca un articol plin de substanta si umor debordant. 🙂 Si dupa mai multe comentarii serioase, dar si haioase, ca asa ne sta bine pe-aici, eu am concluzionat: Imi place la nebunie in livada ta. ❤ 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Pai io nu prea le am cu „abjectivele”, da’ am vazut ca te capaciteaza… 😀 Io ma pricep la complemente… pe langa verb. Dar, pe langa verbul tau, care, moaaama, are o fortza!!!, complementele mele inseamna mai nimic. 🙂
        P.S. Acu’, ca nu ne aude nimeni, ce program are casieria? 😉

        Apreciat de 1 persoană

  13. Toate fetele cu care am avut de-a face au fost mai tinere ca mine. Nu că aș fi avut vreo preferință anume, dar, când sesizam cât de ușor mă driblează puștoaicele, îmi era groază să mă gândesc la posibilitățile ofensive ale unei prietene mai în vârstă. Odată a fost cât pe ce să mă atașez sentimental de o fată cu doi ani mai mare, dar mi-am adus aminte cum mă bătea la grădiniță.

    Apreciat de 2 persoane

    • Domnu’ Nautilus iti recomand numai si numai pustoaice! E mai greu sa le capacitezi si mai ales e greu sa rezisti cu ele, dar totusi merita! Prospetimea unei femei tinere, odihnite si cu mintea pe craca nu se compara cu nimic pe lumea asta! Dau in scris cu litere de sange! Despre mature, numai de bine, sa fie la ele acolo! Si vezi ca “maturele” incep la cel putin 6-7 ani diferenta. Inchipuieste-ti ca sari gardul la una in gradina, alta comparatie nu gasesc pe moment. Ei, astea mai batrane au gardul mai inalt, ca sa nu se vada dezastrul din strada. Deci doi ani e prea putin ca sa te doara cu adevarat dupa ce ai sarit.
      Uite, mi-am mai adus aminte de ceva. In ultima vreme am devenit un fel de confident si rezolvitor de ghicitori al prietenelor mele mai tinere. Bineinteles ca profit cat pot de chestia asta. 🙂 Si stau de vorba cu o prietena, 27 de anisori, frumoasa, un copil, casatorita doar de cativa ani cu unul de 31 care deja a inceput sa umble pe la altele. Si ma intreaba fata asta, senina asa ma intreaba, ca ma uitam atent la ea: “Si ce are aia in plus si eu nu am? Si ce-i poate da si eu nu i-am dat?”… 🙂 Pai daca puneti problema asa, oitele lu’tata, n-ati inteles nimic din ale barbatilor, si de aia ajungeti la 50 de ani sa urlati noaptea singure in apartament ca sacalii…

      Apreciază

  14. Minunat articol, nota 10! Eh, Bobocel și nevasta se merită unul pe altul, fiindcă am „cunoștințe” de genul acesta, numai că el preferă să stea „in deplasare” cu lunile. Se „iubesc” ca-n tinerețe, el muncește, dar patronul „scârțâie” la salariu, e un Bobocel muncitor, fără noroc, dar care preferă să continue in situația nefericită a serviciului, decât să „evolueze”, pe orice plan. Ea muncește din când in când. Per total o căsnicie stranie, iar viața trece și trece. Dar ne-am indepartat de intrebare: De ce iubim bărbatul de lângă noi? Eu il iubesc pentru simplul fapt că este real, mă iubește, e ințelegător, integru, răbdător(și cu mine tre să ai răbdare nene😂) si nu in ultimul rând că mă iubește😊. El este „jumătatea mea mai bună”. Oi fi eu „uneori” o acritura, dar el stie mereu sa ma indulcească😉 si când el e „acritură”, e rândul meu să-l indulcesc😊 drăgăleală la puterea X😊😉

    Apreciat de 1 persoană

    • :)))))))))) Vezi, asa e cand arunci cu punctele de vedere asa in eter, unele au efect de bumerang. 😀 Pe mine nu poate decat sa ma bucure ca avem aliati barbati, asta dovedeste ca lumea asta inca nu s-a umplut de Bobocei!
      Laic pentru comentariu. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • ” Chiar, de ce?” mi se pare ironica. Cum , de ce ? Femeie, vector de opinie, tine minte de la mine, un neica nimeni, poti sa speli si sa calci toata ziua, nu se vede nimic,insa, atunci cand eu , masculul, pun mana pe …ciocan si bat un cui, apai ala ramane toata viata batut. Vrei sa ti arat pe unde am batut eu cuie? Tu ce dovezi poti produce privind importanta existentei voastre pe Terra? Si, in plus, savantii britanicii au stabilit exact ca daca ar ramane numai barbati pe pamant, ar supravietui cam doi ani , pe cand in cazul femeilor, 21 de zile. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • In afara faptului ca singura dovada a existentei voastre pe Terra suntem noi, femeile, nu mai am argumente… 😀
        Pe de alta parte, nu te pune cu mine la batut cuie, ca pierzi! Vorbesti cu cineva care nu stie sa coasa la masina, dar care candva a demontat si a montat la loc masina de cusut. 😉 Nu mai devreme de alaltaieri, am montat trei masute, asadar imi merge mana si pe surubelnita, deci despre ce vorbim?
        Iti spun eu de ce-am supravietui doar 21 de zile – ne-ar manca barbatii de vii! 😀
        Csf, n-avem csf! In pofida evidentei, suntem obligati sa ne iubim unii pe altii. 😉

        Apreciat de 1 persoană

  15. Pe mine cred că m-a înţepat un ceva care transmite virusul bancurilor, altfel nu-mi explic de ce iar îmi vine să scriu un banc la tine pe blog. Sper că şi ăsta să fie primit, ca ăla cu diminutivele 😀 Să mă ierţi dar nu mă pot abţine.

    Se întâlnesc două prietene vechi, după mulţi ani. Evident, discuţia se axează pe reuşitele copiilor.
    – Şi? Ce-ţi fac copiii, i-ai crescut pe amândoi ca pe două flori, nu i-ai pus la treabă, le-ai făcut toate poftele. Au avut noroc, s-au realizat?
    – Vai, dragă! Fata mea s-a realizat bine de tot. A găsit un soţ pita lui Dumnezeu, o ţine ăla ca pe un bibelou, aşa cum am învăţat-o eu că trebuie ţinută o femeie. Fata mea nu ridică o scamă de pe covor, el face de toate. Spală, calcă, face mâncare. Ea nu face nimic. Sunt tare fericită pentru ea că e tratată aşa cum merită orice femeie.
    – Şi băiatul? El cum e?
    – Eh, cu el e rău tare, sunt tare supărată. Şi-a luat o nevastă cum era mai rău. E o putoare femeia aia, nu face nimic. Bietul de el, el face de toate-n casă. E posibil ca el ca bărbat să spele, să calce, să… ?

    În rest, să tot ai comentatori care-ţi dau apă la moară că văd că tare bine le mai zici 😀

    Apreciat de 3 persoane

  16. Da cine Vader ăla, Oana draga, de a îndrăznit sa intre in livada ta?! Ce credea ca e loc de plantat un Bobocel ceva?!
    Nu, serios acum, nu am vazut invazia lui DV pe blogul tau si eu sunt curioasa. Bobocei m-a ferit viața sa ii întâlnesc, asa ca despre ei nu am păreri. Stiu doar ca buba neagră poate fi si de o parte a baricadei si de alta 😉.

    Apreciat de 1 persoană

      • Cum ai ajuns la această concluzie, îmi scapă. Sper că prima mea frază induce un răspuns clar la a doua ta remarcă. Dacă nu, il adaug eu: Nu am nevoie nici să fiu salvată (de ce oare?!), nici răpită (nici dacă aș fi din filmul sugerat de numele tău, nu ar fi o opțiune). Cât despre cele 3 mari secrete nesolicitate de altfel, ce să zic, nu mă grăbesc și nici nu le voi solicita vreodată. Am eu alte surse revelatoare… Unele mai credibile.

        Apreciat de 1 persoană

    • Orice asemanare cu realitatea e al naibii de intentionata! 😀 Atata doar ca, trebuie sa recunosc, din fericire, nu toti barbatii sunt la fel. Daca ar fi existat doar Bobocei pe lume, am fi asistat neputinciosi la extinctia rasei umane. 😉

      Apreciază

  17. Imi cer scuze de la inceput.De ce?Simplu,credem ca sunt unii mai spertari decat altii,gresit,toti facem parte din rasa umana,cu bune si cu rele.Cum se spune in popor,nu exista padure fara uscaturi,de aici este necesar sa ne dam unora-altora respectul necesar,cuvenit.Vrem sa aratam ca mai fiecare dintre noi suntem si mai ca ceilalti si unde ajungem decat la conflicte.Este foarte adevarat,exista particularitati,insa nu trebuiesc generalizate,exista barbati tepuiti de femei(asa cum spunea,de la 40 incolo,femeile au o atitudine mai evidenta catre ambele directii),ca de altfel si femei tepuite de barbati(aici apare sensibilitatea dincolo de 50).Si uni si altii sunt tepuiti de cei mai tineri decat ei(sensibilitatea de ambele parti,de ce sa nu aiba parte de tinerete).In concluzie:nula la nula.

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact, Nicolae, generalizarea face rau. Tocmai asta am vrut sa demonstrez, ca nu e OK sa bagi pe toata lumea in aceeasi oala. „Uscaturi” exista in ambele tabere, si de-a lungul vietii am avut cu totii parte de cel putin o experienta neplacuta. In concluzie, si eu zic sa declaram remiza. 🙂

      Apreciază

  18. Mă gândesc la o prietenă de-a mea care s-a măritat acu’ câteva zile la minunata vârstă de nouășpe’ ani. Sunt șocată de câteva zile și mă tot gândesc cum ar fi fost ca eu să fiu măritată astăzi la aceeași vârstă… Mai ales după ce am citit articolu’ tău în care ai explicat atât de frumos modul în care își petrece un „Bobocel” timpul în habitatul lui natural. Și după ce am citit și articolul precedent, chiar mă gândesc că: 1. Ori sunt eu o persoană prea groaznică pentru ca cineva să-și petreacă restul vieții cu mine; sau 2. Mi-e prea frică să nu dau de un Bobocel și mai și.
    Nu știu dacă mi-e scârbă de bărbați (o anumită categorie de bărbați; hai, că nu-i urăsc chiar pe toți) sau pur și simplu la 19 ani ai mei nu sunt capabilă încă să înțeleg cum funcționează viața împreună cu un personaj masculin.

    Apreciat de 1 persoană

    • Draga mea, eu am o prietena care era cat pe ce sa se marite a treia oara. A fost la un pas, era cu verigheta pe deget, dar Bobocel al ei s-a rasucit in ultima clipa. Ce deducem noi de aici? Ca unii, in cazul de fata unele, nu se invata minte niciodata. 😀
      Acum trebuie sa-ti spun ca exista speranta, din fericire nu toti barbatii sunt la fel si sunt convinsa ca, la un moment dat, o sa ti-l gasesti si tu pe al tau. 19 ani? Ohohohoooo, mai ai de copilarit, ai tot timpul sa intelegi cum functioneaza chestia asta. 😉 In pofida legendei, care spune ca, de la o varsta incolo, toti barbatii buni sunt luati, te asigur ca doi-trei acolo tot se mai gasesc. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Aș vrea să-mi trăiesc copilăria până pe la 30 încolo…așa. După…poa’ mi-e și mie de căutat. Asta zic acum…
        Dar cum spuneam… de sărmana mea prietenă de s-a măritat la 19 ani… singurul lucru pe care i l-am putut spune a fost „condoleanțe veșnice”. Asta fiindcă-s cunoscătoare de caz și nu le dau mai mult de vreo cinci ani, asta… dacă prind atâția. :)))

        Apreciat de 1 persoană

  19. Înțeleg că gazda noastră, de săptămâna viitoare, va fi în concendiu. La mare! Și mi-am amintit de o întâmplare, petrecută anul trecut, în decembie. Undeva în jurul datei de 15. Ședință cu conducerea. Analiza activității… Care cu furci, care cu topoare, am reușit să justificăm activitatea anului, ce aproape se sfârșea.
    – Alte activități până la finele anului?, zice directorul.
    – ………. !!!!!!
    – Atunci, transmiteți, fiecare în departamentul lui, ca toți care mai au zile de concediu, pe anul în curs, să-și facă cerere și să intre în concediu!
    Plecăm din ședință, care cu gândul la excursii, care cu gândul la brad, cadouri… Chestii de sezon! Intru în birou cu o colegă, să mai discutăm câteva probleme, ce nu puteau fi spuse în ședință.
    – Un moment, Șerbane! Să nu uit porunca!
    Pune mâna pe telefon și, cu lejeritatea omului care și-a văzut sacii în car, spune:
    – Alo! Adela sunt! A zis bo$$ la ședință să vă luați toți zilele!
    Și închide telefonul…

    Apreciat de 1 persoană

    • :)))))))))))))) Serbane, cum ti-ai facut tu aparitia la fix ca sa dezamorsezi tensiunile de pe aici! Acu’ ce sa fac? Sa-mi mai iau zilele sau nu? 😀 La naiba, mi le iau! Eventual, dupa aia o sa ma intorc sa va bantui. Si nu oricum, ci cu zgomot de lanturi, fiindca am un feeling ca n-o sa exitez linistita. 😉

      Apreciază

  20. Textul a fost structurat pe trei capitole:capitolul 1 – Informare (de concediu), capitolul 2 – Detensionare, și capitolul 3 – Invitație (în departamentul Adelei, pentru cei lipsiți de umor…)

    Apreciat de 2 persoane

  21. Nu sunt un hater. Acest termen exprima de toate si mai nimic, la fel ca multe altele care au aparut odata cu social-media, pe care cu respect si umilinta imi cer permisiunea sa ma pish cu pofta. Nu sunt atins in aripa, nici traumatizat, inselat sau mintit, nu am avut numai femei curve proaste, sau cel putin nu mai multe decat un oarecare dintre voi. Deci puteti sa ma scutiti a ma mai judeca si privi prin acesti ochelari de cal. Doamna, lasa-ma si cu acuzatia ca generalizez! Este prea ieftina pentru mine, crede-ma! Dar filosofia, orice curent filosofic, ce face, nu opereaza cu generalizari? Ei, uite, asta e filosofia mea si dureaza prea mult sa v-o expun voua. Era, dupa mintea voastra, mai corect sa spun: un numar neprecizat, dar dupa cate se pare important, de femei se comporta ca niste tampite, nu sunt gospodine, nu fac copii din prea mult egoism si isi aleg in viata tinte de rahat? Da sau nu?

    Sunt, in acelasi timp, impotriva anti-feminismului si impotriva feminismului! E prea complicat de inteles asta? Nu vi se pare ca sunt prea multe femei care se doresc barbati si care isi doresc, oarbe, sa substituie tirania egoista a barbatilor cu propria lor tiranie, inevitabil la fel de egoista? In loc sa fie sursa si sprijin pentru inspiratie si progres, femeia azi (unele, na!, de fapt cred ca doar cateva, razlete, poftim! 🙂 – sunteti mai fericite acum?) isi consuma resursele, inclusiv de bunatate si de toleranta, ca sa demonstreze cat de tari, independente, libere si destepte sunt ele in raport cu barbatii care se nimeresc in preajma. Poate ar fi bine sa stiti ca multi barbati inteleg si detesta aceasta atitudine, chiar daca foarte putini au curajul sa-si exprime si sa-si asume dispretul. Asta deja spune multe despre cat de departe impotriva bunului simt s-a ajuns. Nu o sa va fac eu mai bune sau mai rele prin cuvintele mele, asa ca o sa ma opresc aici cu judecatile.

    Am aflat de curand de o prietena mai veche de-a mea, divortata si cu un copil deja marisor, ca s-a cuplat cu unul si traieste cu el o poveste de iubire nebuna. Omul, preot, a lasat totul pentru ea: 3 (trei) copii, nevasta – aia a fost prima pe lista-, o parohie bunicica, lucrativa, casa, masa, absolut tot! Daruire totala! Bineinteles ca a fost dat afara si din preotie, iar acum nu mai are nimic in afara iubirii! Dom’le, si sunt fericiti, va puteti inchipui asa ceva? Puteti intelege acum ce tensiuni si ce potential de iubire exista in fiecare? Nimeni, aici, nici macar amfitri-Oana :), n-a vorbit despre iubire! Toata lumea, clanta-clanta, despre burtosi, bautura, scame albastre, vinovatii… dar despre iubire neimplinita care te impinge inapoi in canapea cand vrei si tu sa te ridici si sa faci ceva, de ce nu? 🙂

    Apreciază

    • Ma scuzi, dar tu nu asta ai facut? Nu ne-ai judecat pe toti, fara drept de apel, si apoi ne-ai executat la foc deschis?! 🙂 Cat despre curentele filosofice, permite-mi si mie sa ma pish cu pofta, mi-a ajuns cata filosofie am inghitit in scoala, pentru ca, in viata, sa am parte doar de… aia a chibritului. Prefer sa lucrez cu realitatea, sunt satula de supozitii. Eu, una, nu sunt feminista, si asta doar pentru ca nu ma raportez la barbati, nu sufar de complexul inferioritatii in raport cu sexul tare (ma raportez doar la mine insami), ca atare n-am pretentia sa demonstrez vreodata cuiva ca pot face tot ce fac barbatii, asa cum, iti garantez, n-o sa ma indragostesc niciodata de un tip care coase goblenuri. 🙂 Evident, aici sunt subiectiva…
      In ceea ce priveste textul meu, acum nu ne putem ascunde dupa degete, de indivizi de genul ala e plina lumea, dar si de femei care ii iubesc, asa cum exista si reversul medaliei, ca doar sintagma „baietii buni n-are noroc” nu a aparut din senin. In viata, fiecare face niste alegeri, iar daca o femeie nu alege sa aiba copii sau sa-si lege existenta de cratita, asta nu o transforma neaparat intr-o egoista. Am mai multi ani de casnicie decat unii de viata si nu am facut copii, dar nu din egoism, nu ca sa traiesc eu bine… Nici o gospodina exemplara nu am fost, nu asta a fost visul vietii mele. Ca sa evit un comentariu acid si total nepotrivit, o sa spun ca, intr-adevar, m-a parasit barbatul, dar nu pentru alta – de acolo de unde s-a dus el inca nu s-a intors nimeni…
      Stiu, asadar, ce inseamna si iubirea, si suferinta, si frustrarea si neputinta. Am fost fericita, am fost si trista, am urat, am iubit si, da, de multe ori am fost si proasta, deci nu vorbesc din carti.
      Si apropo amante si de povesti de iubire, domnule D. Vader, nu mi-a scapat nici asta: https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com/2016/01/22/amanta-de-pe-langa-casa/
      O sa vezi ca nu judec pe nimeni, doar am relatat niste evenimente. 😉 In pofida a ceea ce am scris, nu e o fictiune!
      Acestea fiind zise, considera ca am aruncat prosopul in privinta acestui subiect. Pe aici lumea intra sa se simta bine, nu sa se certe. Nu ma intelege gresit, nu pretind sa mi se dea dreptate si nici n-am deschis blogul asta ca sa fiu complimentata, dar consider ca pot fi purtate dueluri de idei pe un ton diferit. E adevarat, e mult mai greu sa faci asta fara sarcasme si ironii ieftine, fara sa jignesti, dar tocmai in asta consta frumusetea… Fara sa ma laud, meritul meu (sau norocul meu) cel mai mare consta in faptul ca am reusit sa strang langa mine o comunitate de oameni deosebiti. Si vreau ca asa sa ramana. Daca intelegi asta, esti binevenit!

      Apreciat de 2 persoane

  22. Minunat articol, dragă Oana. Ai punctat tare bine „portretul” acestui specimen masculin. Oricâtă solidaritate masculină ar zace în noi, asemenea lighioane grețoase nu fac deloc cinste „tagmei”. Iar cele mai vinovate de asemenea „minunății” sunt 99% mamele lor. Ce-i aia să nu-l înveți să facă nimic, să fie doar un parazit, veșnic legat cu cordonul ombilical de mămica lui care-l răsfață aiurea, fără să scoată nimic din treaba asta? Măcar 1 % are vină și individul, pentru că dacă ar avea o urmă de bun simț, ar vedea singur cum nu trebuie să fie și măcar s-ar strădui să fie altfel, oricât de comod ar fi să fii un veșnic…„Bobocel”. Am cunoscut și eu câțiva din-ăștia, dar cel mai tare mă enervau la ei…. nevestele! Chiar așa proaste să fie încât să accepte rolul de veșnice slujitoare ale „Marelui Trântor”? În loc să-i îndoaie ceafa cu plăcintarul? 😀
    Abia aștept și varianta cu…Bobocica, că sunt și de-astea…. ho, ho! Ca-n bancul Potecuței!
    Articolul tău minunat este un prilej tare bun de a mă gândi la mama mea și să-i mulțumesc din suflet că m-a învățat de mic să fac de toate, ca să nu depind de nimeni să să mă descurc în toate și să fiu de ajutor și de folos la casa mea. Fără să mă laud cu asta.
    Numai bine îți doresc cu mult drag, Oana dragă! O seară minunată! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Alex, iti multumesc si va multumesc tuturor ca ati inteles exact ce am vrut sa subliniez! Sa fii convins ca o sa vina si randul Bobocicilor, nu fac niciodata discriminari. 🙂 Sincera sa fiu, abia asteptam sa intervii, fiindca eram convinsa ca o sa tratezi problema cu umorul tau special si o sa-mi faci ziua mai buna :). Mama ta si mamele tuturor prietenilor mei de aici de pe blog merita un sarut-mana din suflet din partea mea si a noastra, a tuturor! ❤
      Numai bine si tie, draga Alex, si o imbratisare pentru Sara! 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s