Hello, taxi!


Trebuie să încep prin a recunoaşte că una dintre cele mai ingrate ocupaţii (că nu-i pot zice meserie) e cea de şofer de taxi. Dacă ar fi să fac un top al celor mai dispreţuiţi indivizi de pe faţa Pământului, cred că taximetriştii ar ocupa, după controlori, un binemeritat loc 2. N-am întâlnit până acum un aparţinător al faimoasei bresle care să nu se fi plâns de ghinionul său în viaţă, de faptul că s-au aliniat prost planetele tocmai când orăcăia el prima dată şi că, din cauza asta, în loc să devină un chirurg de succes sau să ia Nobelu’ pentru fizică, a ajuns să învârtă de covrig printr-un oraş supraaglomerat şi să stea la dispoziţia unor loaze sedentare şi supraponderale care se panichează la primele picături de ploaie şi e musai să-şi pună la adăpost preţioasele fizicuri în prima maşină ieşită în cale. Nu ştiu care sunt cerinţele pe care trebuie să le întruneşti ca să devii şofer de taxi, dar cred că e de ajuns să fii frustrat, misogin, mizantrop, xenofob şi depresiv ca să te angajezi, pentru că doar aşa poţi să defulezi având şi o autorizaţie pentru asta. Ce mă califică pe mine să comentez? Experienţele traumatizante pe care le-am trăit în ultima lună sunt de ajuns, zic, dar puteţi să mă contraziceţi sau să completaţi lista de mai jos oricând.

Taximetristul ocupat. De obicei, zace în faţa mall-urilor cu orele şi, în timp ce aşteaptă cursa vieţii lui, eventual spre aeroport, dezleagă integrame. Dacă până la urmă se îndură să te ia, îţi cere dublu, de la obraz, şi te lasă să trăieşti cu impresia că ţi-a făcut o mare favoare.

Taximetristul reprofilat. E nou în branşă şi cunoaşte oraşul la fel de bine ca mătuşa-ta Saveta din Cuca Măcăii, care a fost în Bucureşti ultima oară acum 20 de ani. În cazul ăsta, e musai să te urci în faţă şi să-l ghidezi încontinuu. Nu strică, din când în când, să-i reaminteşti şi semnificaţia anumitor semne de circulaţie.

Taximetristul isteric. În jurul lui, sunt numai dobitoci, ale căror mame s-au înmulţit din greşeală, dar cu care el ar popula lumea din nou. Conduce nervos şi frânează des, cu aceeaşi frecvenţă cu care îşi bagă şi îşi scoate diverse organe din locuri unde nici n-ai fi bănuit că împricinaţii ar putea avea găuri. În astfel de situaţii, e bine să nu vorbeşti, să nu mesteci gumă şi să mulţumeşti Cerului că s-au inventat centuri de siguranţă şi în spatele maşinii.

Taximetristul blazat. Merge cu 20 la oră, că tot acolo o să ajungeţi, are o faţă acră şi când, în sfârşit, scoate o vorbă, îţi reproşează că nu i-ai spus pe unde să o ia şi că aţi trecut de mult de adresă, dar şi că n-ai bani ficşi. De unde să-ţi dea el rest?

Taximetristul vorbăreţ. În cinci minute îţi povesteşte toată viaţa lui, după care ţine morţiş să o afle pe a ta. Prima lui grijă e să afle unde lucrezi, ce salariu ai, dacă mai trăieşte soacră-ta, iar ultima, traficul din jur. La final, invariabil constată că a uitat să pornească ceasul, dar tu îi dai dublu, fiindcă ai apucat deja să îi promiţi că îi botezi primul nepot…

Taximetristul pedant. Maşina lui sclipeşte de curăţenie şi de obicei miroase puternic a odorizant cu aromă de vanilie şi fructul pasiunii. Pe tetiere are întotdeauna protecţie de plastic, aşa că ar fi bine să nu-ţi sprijini laţele unsuroase de ele, fiindcă e cu ochii pe tine! Dacă ai copil sau câine, nu pupi să te urci în maşina lui. Bagajele trebuie să ţi le pui singur în portbagaj, da’ cu grijă, ca să nu-i deranjezi pledul şi să nu-i atingi rezervorul de GPL.

Taximetristul credincios. De oglinda retrovizoare atârnă minimum 30 de cruci, cruciuliţe, iar pe bord sunt aşezate la loc de cinste icoane, iconiţe şi crenguţe de busuioc. În taxiul ăla e musai să te urci în faţă, pentru că cineva trebuie să ţină de volan atunci când treceţi prin faţa bisericilor, iar şoferul cu stânga vorbeşte la telefon şi cu dreapta îşi face cruci – minimum trei, maximum şapte.

Acum trebuie să spun că există şi excepţii, am avut parte şi eu de vreo câteva, dar, din păcate, ele confirmă regula… Joi, am avut un drum de făcut cu maică-mea. La cardiolog. N-o să spun cu ce firmă de taxi am mers, e irelevant. Dat fiind că luna asta am aşteptat mai bine de trei ore în stradă după taxiuri (din cauza asta, am pierdut un tren şi m-am târât prin Ploieşti cu tramvaiul şi cu microbuzul), faptul că şoferul a venit în şase minute a fost o minune. La dus, am avut parte de un “credincios”. Iniţial, m-am amuzat că se închina încontinuu, la final însă eram trei în maşină care ne făceam cruci mari. El, din evlavie, eu şi mama, de frică. Am ajuns la medic cu ea în fibrilaţie şi omu’ i-a dat nişte pastile aşa de puternice, de-a devenit biata femeie, din hiper-, hipotensivă. La întoarcere, am dat peste un “blazat”. Ăla n-a scos o vorbă, nici măcar când maică-mea a întrebat a treia oară pe unde suntem. Eu (mare greşeală!) eram ocupată cu mobilul, îmi citeam mailurile. 40 de minute mai târziu, am ajuns acasă în sfârşit, dar maică-mea era atât de derutată de cursa labirintică şi interminabilă, încât nu mai recunoştea nici blocul. În timp ce eu încă mă aflam sub impactul preţului ultrapiperat al cursei şi încă mă străduiam să închid gura, am auzit-o pe maică-mea: “Pe unde ne-a dus, dragă, omul ăsta, şi de ce-a costat atââââât de mult?”. După ce am făcut un calcul sumar al preţului pe număr de kilometri, am ajuns la o singură concluzie: cel mai scurt drum spre casă din sectorul 2 până în 4 e pe la… Ruse.

P.S. Nea Rică, dacă citeşti asta printr-o întâmplare, să ştii că am glumit. Aşa sunt eu din când în când, răutăcioasă. Vii să mă iei marţi-seară din faţa blocului, da?

55 comments

    • Petru, sincer, eu sunt dependenta de metrou, nu stiu ce m-as face fara el, dar sunt situatii in care e musai sa iei taxiul. Desi Bucurestiul e intesat de taxiuri, paradoxal, nu gasesti aproape niciodata unul liber. Iar cand gasesti… in final ajungi sa regreti. 😀

      Apreciat de 3 persoane

  1. Cred că, cu doar o excepție, nu am experiențe neplăcute cu taximetriștii din Arad. Bineînțeles că, cu diferite ocazii am aflat că și el și mama și sora și cățelu au diabet.
    O întâmplare însă m-a marcat pozitiv. Călătoria a costat 7 lei. Eu am avut doar 10 lei, i-am pus în mână și i-am spus să păstreze restul. „Doamnă, este prea mult” mi-a spus și mi-a dat înapoi 2 lei. Am încercat să-l contrazic iar el mi-a spus că dă Domnul atât cât trebuie. Banii mulți strică caracterul omului.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Am râs dar nu prea a fost râsul meu, vorba aia.
    Nu pot uita seara aia friguroasă-n care, având impresia că mă urmăreşte un individ, m-am oprit într-un magazin şi am sunat după taxi, să fiu sigură. De acolo până acasă mai aveam cam 15 minute de mers pe jos deci nici cursă lungă dar nici chiar prima la dreapta nu era.
    Mă urc, salut politicos, constat că ăla care mă urmărea se ducea de fapt să-şi ia gagica de acasă că s-a oprit la poarta de lângă şi a luat fata de mână, spun adresa şi el, unicul şi irepetabilul, îmi surâde şi-mi spune romantic: „da tare lene vă e, nu? că doar îi numa’ aci”. Priceless! Nu ştiu dacă mai activează, nu ştiu dacă mai trăieşte deşi îi doresc să … da încă mulţi ani dar jur CĂ Ca el n-am mai găsit…

    Apreciat de 6 persoane

  3. ai uitat de ăia care fac curse cu destinația… rai, iad… chestii finuțe. la ultima cursă, spre surprinderea mea am avut parte de 101 km/h (dacă-i funcționa vitezometrul), 3 frâne (poate exagerez) de mi-am simțit kfc-ul cum iese necorespunzător și o spaimă de coliziune cu… un stâlp. se grăbea nenea șoferu, că era mare meci… cu steaua. steaua mamii ei de cursă.. de unde m-a lăsat taxiul n-am făcut decât 2 pași spre primul pom și deja eram mai ușor cu 2 kg… adevăratul meu regret este că… steaua n-a luat bătaie :((

    Apreciat de 3 persoane

    • 😄😄😄 Păi nu degeaba am lăsat lista deschisă… Să știi că și „credinciosu'” meu era vitezoman, că a luat niște curbe de mi-am înghițit ciunga, noroc că era prea aglomerat și n-a prea avut loc de zburdat. 😋

      Apreciază

  4. Wow, n-aș fi bănuit că sunt chiar atâtea categorii de taximeștri. Am avut și eu ceva experiențe nasoale, cu toate că nu prea merg cu taxiul…cel mai mult mă enervează că stau în Ilfov și nu prea vrea niciunul să meargă aici.. În ultima vreme, parcă sunt din ce în ce mai nesuferiți.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ahahahaha! Cat de bine i-ai categorisit, da’,in timp ce citeam si radeam cu pofta, mi-am amintit un episod asemanator, care s-a petrecut cu mai multi ani in urma, cand, tot asa, trebuia sa o duc pe mama la doctor. Facuse o operatie de cataracta la ochiul care i-ar mai fi dat o sansa sa mai zareasca ceva. Pansata la ochiul operat (cu celalalt nemaivazand de loc), am lasat-o in holul blocului si m-am dus sa caut un taxi. Intre timp, ea tinea de usa ca sa nu se inchida, pentru ca imi uitasem cartela acasa. Bineinteles, a intrat cineva si ea i-a spus disperata sa nu inchida, ca trebuie sa vina… mama ei! 😀 Mentionez ca pe atunci mama avea vreo 85 de ani. Ei, si ce crezi, s-a apucat sa-mi povesteasca asta pana sa ne urcam in taxi. Baaai, tot drumul pana la spital am ras amandoua cu lacrimi, cu sughituri, adica nebuneste! Atunci am descoperit si Taximetristul Circumspect… N-a scos o vorba tot drumul, doar ne privea cu coada ochiului, pe mine, in dreapta lui, si in oglinda pe mama, aflata in spate. Vazand atitudinea lui de speriat fata de „doua babe nebune”, a fost imposibil sa mai iesim din criza 😀 😀 😀 La capatul cursei ne-a urat „multa sanatate!” si a refuzat bacsisu’. 😀

    Apreciat de 2 persoane

  6. Of, ce de problematici mai sunt… Eu n-ar trebui să comentez aici, ultima oară când m-am urcat într-un taxi cred că era în studenție, m-am suit în față din necunoștință de cauză și se uita șoferul tare curios la mine. Voiam eu să fiu sigură că o ia pe unde trebuie. 😀 în rest, multă sănătate mamei tale, te pup!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Bine delimitate, descrise şi analizate, categoriile tale de taximetrişti au darul de a ne amuza, dar şi de a trezi la realitate pe cei care încă nu au descoperit toate aceste specimene. Noroc de mine că locuiesc într-un oraş mai mic, în care mă pot lipsi de serviciile lor, dar nu tot timpul… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Am avut toate experientele si inca altele. Recomand cu sinceritate UBER. Masini curate, oameni decenti, care nu fac treaba asta pentru ca si-au ratat scopul in viata (sau daca l-au ratat nu o sa foloseasca cursa ca sa se planga tie), nu are timp sa refuze cursa pentru ca nu e in drum spre casa lui sau sa-ti bata obrazul ca nu i-ai lasat bacsis de o cafea la Paul. E drept, trebuie sa te asiguri tot timpul ca ai bani in cont, dar merita acest minim efort pentru a te salva de astfel de batai de cap. In plus, intotdeauna vei gasi un uber la comanda pe aplicatie, vor veni sa te ia chiar daca nu sunt in fata blocului, oameni pusi pe castigat bani. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  9. Cred că am mers cu taxiul doar de vreo două ori și atunci însoțită. Pentru mine șoferul de taxi ori e hoț, ori psihopat. Prefer să trag de sacoșe pe stradă să-mi rup mâinile și să aștept jumătate de oră la autobuz decât să urc într-un taxi 😆 . Știu, sunt o ciudată. O înapoiată. Dar nu i-aș da nici moartă de zece ori prețul pe care îl dau la autobuz, pe aceeași distanță, oricât aș fi de presată de timp. Nefiind șofer, nu cunosc decât rutele pietonale, așa că mă poate păcăli foarte ușor, ocolind prin tot orașul. Nu mai vorbesc de teama de a urca în mașina unui necunoscut. 😆

    Apreciat de 2 persoane

  10. O tipologie a taximetriștilor destul de reușită 🙂

    Aș mai adăuga poate ”ciudatul”, despre care nu știi niciodată ce intenții are în ceea ce te privește. Enigmatic, de obicei tăcut, dar nu neapărat. În mașină e o oarecare atmosferă de thriller și nu știi de ce. Te duce la destinație în vreun sfert de oră și ai impresia că a trecut o oră sau două. Tot ce îți mai aduci aminte despre el e ceva de genul ”what a fuckin’ freak”.

    Apreciat de 1 persoană

    • 😄 Tare asta! Da, am mers și eu cu un individ de-ăsta creepy, și mai era și noapte. Tot drumul m-am gândit în ce categorie să-l încadrez: violator sau tranșator. Sau și una, și alta? Tot drumul am purtat o conversație la mobil cu un amic de la „Poliție”. Am avut grijă să subliniez asta de câteva ori. Bietul om, la celălalt capăt, mă tot întreba, siderat: „Oano, ce-ai, mă?”. 😄

      Apreciat de 2 persoane

  11. Buna seara Oana !
    Pe langa CERINTELE enumerate de tine ca un individ sa devina SOFER de TAXI,
    din cele constate de mine in situatiile cand am fost nevoit sa apelez la taxi
    caci FIUL meu era la munca,
    musai trebuie :
    – sa stie sa CITEASCA ca de NUMARAT stie de cand era mic copil …………….. !!! 🙂 😦 🙂
    – sa fie tupeist,mincinos ,iute la vorba, nesimtit , smecher, evazionist fara frontiere si panglicar ! 😦
    Cel mai bine ar fi sa NU avem nevoie de SOFERI de TAXI ca sunt niste profitori 🙂 😦 🙂
    Dar cand vine
    PLOAIA

    si suntem departe de METROU, apelam la ei si de aici mai departe,
    FIECARE cu NOROCUL sau GHINIONUL sau !!! 🙂 🙂 🙂
    O seara de Duminica fara PLOAIE 🙂
    ca la mine, POLUA marunt, sacaitor ! 😦
    Aliosa 🙂 ❤ 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Știu ce experiență horror ai avut și tu recent, Monica… De fapt, cred că și noi suntem de vină că nu-i reclamăm. Eu așa ar fi trebuit să fac cu cretinoidul ăla din cauza căruia am pierdut trenul că cică era prea scurtă cursa… Na, doar 6 km! 😤

      Apreciază

  12. Sărut mâna, dragă Oana! Ai reușit o descriere perfectă a tipologiei șoferului de taxi. Ce s-ar mai putea adăuga, sunt doar mici nuanțe, în funcție de experiențele personale ale fiecăruia, dar modelele principale le-ai descris tu atât de bine. Nu cred că vreunul ar vrea să aibă de-a face cu asemenea specimene, dar din păcate nu ai ce face, atunci când este mai mare nevoie. E mare lucru să ai parte de acele „excepții” – oameni de bun simț și educați, cu care ai merge și până la capătul țării, cu plăcere și încredere. Dacă pe la noi, prin provincie, ai șense mari să găsești oameni de treabă (dar și din ceilalți! ), la București lucrurile sunt mereu mai complicate. Și eu prefer metroul, ca și tine, atunci când am de făcut drumuri mai lungi prin capitală. Cu mașina personală este un mare chin să găsesc locuri de parcare, mai ales pe unde nu prea știu zona, temându-mă de „vânătorii de mașini”, acolo pe unde nu prea e bine să-ți lași „troșcoleața”.
    Îți doresc să nu mai ai asemenea „bucurii” multă vreme de-aici înainte.
    Numai bine și o nouă săptămână cât mai bună! 🙂

    PS. Da` taximetristul-manelist nu l-ai întâlnit până acum, „mânca-ț-aș”? 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • :))))) Alex, inca n-am dat peste manelist, dar sunt convinsa ca exista. Dar zice Adrian ca cica e unul care imparte ciocolata si bomboane clientilor. Pe ala trebuie neaparat sa-l caut! 😉
      O saptamana faina si tie!

      Apreciază

  13. Nu l-ai cunoscut pe cel care ofera bomboane si ciocolate cand te urci in taxiul lui! Il gasesti pe FB, are si pagina omul!… ca sa mai modifici procentul de experiente „traumatizante”! 🙂 Sau poate i s-a publicat teza de doctorat si a iesit din breasla! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Uber, baby! :))) Apropo de ce ai scris la inceput, acum cativa ani am dat peste un taximetrist cu un vocabular elevat. Pe drumul catre Pipera shire, am discutat putin si am aflat ca fusese intr-un post de conducere la o firma si cand a venit criza, seful cel mare s-a gandit sa dea afara pe cei doi directori adjuncti, adica pe el si inca unul. Pentru a avea un venit, s-a angajat taximetrist. Cert e ca acel sef a venit dupa cateva luni sa se roage de el sa se intoarca, dar l-a refuzat. Cand purtam discutia cu el, trecuse deja un an de cand se apucase de taximetrie si nevasta lui era nervoasa ca s-a plafonat la o astfel de meserie, cand el are studii, experienta etc. Stii ce mi-a spus? Ca inca nu ii vine sa se bage la un nou job, pentru ca face din taximetrie mai mult de 1000 de euro cu muuuuuuuult mai putin stres decat intr-o companie. I rest my case 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Teo, am avut și eu parte, de-a lungul timpului, de experiențe din astea, de-aia nici nu obișnuiesc să bag oamenii în aceeași oală. Odată, în taxi, mă contraziceam cu niște prieteni pe o chestie de gramatică a limbii franceze. Aveam un lapsus îngrozitor… Cine crezi că m-a salvat? Șoferul! Altădată, am mers cu un tinerel și am constatat că aveam un limbaj comun. Evident că n-am rezistat și l-am întrebat. Era absolvent de psihologie, dar… trebuia să și trăiască.
      Altfel, Uber, baby! 😊

      Apreciat de 1 persoană

  15. si eu am avut experientele mele cu soferii de taxi in TM
    -taximetristul predicator : era 5 dimineata( eu studenta la veterinara ,imbracata in cizme si salopeta,de guma cizmele) ma urc intr-un taxi si ii spun la km 6 (era o ferma la dreata unde trebuia sa ajung) si vad ca se uita domnul ciudat la mine si incepe,,domnisoara stiti ati luat-o pe un drum gresit inca va puteti indrepta ( ce naiba o avea asta ceva cu veterinarii is in anu 5 mai un an si un pic si scap) ,nu faceti bine sa stiti sunteti tanara si puteti sa va apucati de altceva si tot asa vreo 15 min .intr-un final ajungem la km 6 si ma intreaba ,,unde va las” ?cand ma uit pe sosea stateau fetele la produs….deci m-a bufnit un ras de nu ma puteam opri,sa vezi ce fata a facut cand i-am zis : la dreapta e o ferma de vaci eu is medicul veterinar am venit la cezariana sa imi ajut colegul…..
    -taximetristul care a luat carnetul pe ochi frumosi in vreo 3 km am dat cu capul de geam si de tavan de zici ca juca tenis cu capul meu
    – taximetristul rupt din soare: cu parul cu gel si geaca de piele si care sa da la tine de cum intri in masina.am vrut sa zugravesc in ap si am luat o galeata de vopsea pietre decorative si tot felul de tampenii ornamentale ,le-am inghesuit in masina cum am putut ,pe drum asta tot batea apropouri nah am zis i-a ca uite am gasit prostu sa imi urce astea sus,se oferea sa ma ajute sa le duc in casa.asa ca l-am incarcat cu toate zorzoanele din masina si saracu de-abia mai putea vorbii ma intreaba ,,da la ce etaj stai?” -la mansarda si nu am lift….pana a ajuns sus ii iesise limba de un cot.ma intreaba o cafea nu ai sau un suc? ba am hai jos ca e un bar luam catelul cu noi . ,,a ai catel?” cand deschid usa si a vazut catelul a zburat din apartament de am zis ca scoate fum .puiul meu e o catelusa de cane corso.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Sigur, nu mai luam in calcul ca daca iti cade telefonul din buzunar pe bancheta din spate si cobori fara sa sesizezi asta, ai cel mult o sansa din zece sa-l mai gasesti pe sofer si sa recunoasca onest ca ti-a gasit telefonul, inapoindu-ti-l. Valabil si cu alte bunuri personale ale clientilor, nu doar telefoane.

    Apreciat de 1 persoană

  17. Am ras mult :)), desi nu am avut o astfel de experienta „traumatizanta” cu soferii de taxi. Probabil pentru ca locuiesc in Cluj, iar aici soferii te respecta, iti vorbesc frumos, se poarta politicos, te ajuta cu bagajele, iti dau rest marunt si daca fac o greseala se scuza imediat.
    Aaaa, ba daaa, imi amintesc, eram mica si am fost pentru prima data la Bucuresti si atunci am luat taxiul. A fost horror, una din experientele care m-au lasat rece. In concluzie, no, haidati la Cluj, dar sa nu faceti ca o prietena, care fiind obisnuita cu Bucurestiul si venind pentru prima data in Cluj, s-a speriat de moarte cand la trecerea de pietoni, dimineata devreme, doua masini au oprit pentru a o lasa sa treaca, iar ea si-a apucat geanta cu ambele maini si s-a uitat ingrozita in jur, sa vada daca mai sunt oameni sau politisti, pentru a o salva de acei atacatori, care sigur au oprit s-o jefuiasca. Domnii i-au facut, in final, semn cu mana sa treaca si conform spiritului domol si bland clujean au trecut mai departe, fara claxoane, injuraturi, „miticisme”. Aceasta forma rara de interactiune se numeste „bun simt” si e servit 24/24 in Cluj-Napoca ❤ Iubesc Cluuuuj

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s