Rezoluţii, rezoluţii…


Am început anul cu stângul, dar asta nu doar pentru că sunt stângace. Că mi-a mers prost ulterior n-are legătură cu emisfera dreaptă a creierului meu, e doar chestie de bad karma, şi-a naibii să fie, e singura care mă iubeşte pe lumea asta. Ca să fiu sinceră, la cumpăna dintre ani am încercat s-o evit pe cât posibil, în ideea că, dacă n-o agit, n-o să mă lovească. La 12 fix, în capul meu era blanc. Imaculat. Nu m-am gândit la nimic. N-am cerut nimic, nici măcar sănătate. N-am purtat chiloţi roşii, nu tu bani în buzunar, nu m-am pupat singură în oglindă, cu vâscul deasupra capului, şi nici nu am înghiţit tradiţionalul cocktail Molotov format din piftie, salată boeuf, şampanie + 12 boabe de struguri. 12 dorinţe? Are cineva atâtea? M-am gândit că modestia şi cumpătarea îmi vor fi răsplătite. Şi mi-au fost. Exact ca-n bancul ăla cu copilul optimist căruia îi adusese Moşu’ o balegă şi el era convins că primise un ponei, doar că nu-l găsea, şi eu tot cu asta m-am ales – cu un rahat. Să nu credeţi că, în disperare de cauză, n-am scormonit prin el, sperând să găsesc măcar 2-3 sâmburi de portocală, dar…

Până la urmă, karma mea tot mi-a dat ceva – sângele pe nas. Şi dacă tot n-am cerut, am primit şi nişte cearcăne asortate şi vreo 5 kile în plus. Mă rog, astea au venit în urma stresului, dar am fost recunoscătoare, că aş fi putut primi şi niscaiva atacuri de panică. Cum spuneam, la început de an eu nu iau niciun fel de rezoluţii. Nu mă mărit, nu mă las de fumat, nu mă apuc de slăbit, pentru asta trebuie să existe motive serioase. Înainte să mă atace vreun grammar nazzi că am folosit cuvântul rezoluţie aiurea, ca să mă dau intelectuală, o să vedeţi că, în cazul meu, chiar a fost vorba despre o decizie colectivă, deşi cei care m-au făcut să mă hotărăsc habar n-au că au contribuit la asta. Aşadar…

Pe 1 ianuarie, am plecat cu sorcova şi la propriu, prin cartier. Mi-am zis totuşi să mă îmbrac frumos, să nu mă duc la oameni la uşă ca aurolaca. Peste o oră, eram tot în faţa şifonierului, convinsă că sunt victima unei farse la Camera ascunsă – deşi îmi recunoşteam hainele, ele nu mă recunoşteau pe mine. Am reuşit totuşi să-mi compun o ţinută. Arătam ca de la raionul Maternity dintr-un magazin de mass market, dar cel puţin eram cu toate fermoarele trase. Vine maică-mea şi mă priveşte scrutător. Dă să zică ceva, dar privirea mea ameninţătoare îi spune că nu e OK. Până la urmă, mă complimentează: “Nu-ţi stă rău, dar ai grijă să nu te întorci cu spatele!”. Strike 1.

Două zile mai târziu, încep jobul. Frig de crăpau pietrele. “Ia să-mi iau eu geaca aia a mea cărămizie groasă!”. N-o mai purtasem de vreo 3 ani şi nu ştiu ce naiba avea de nu mai puteam să-mi trag fermoarul… M-am încăpăţânat, evident. Pe la prânz, iau decizia, proastă, să ies la o cafea. Haina mea părea să fi intrat la apă complet. Ce să mai tragi fermoarul? Mă închid la capse şi ies… Acolo, hăhăială generalizată. Ce să fac? M-am pus pe râs. Şi nu oricum, ci în hohote. În secunda doi, mi-au sărit toate capsele deodată. S-a mai râs un sfert de oră. De mine! Strike 2.

La întoarcere, dau o raită pe la supermarket şi, nu ştiu cum, mă trezesc în faţa vitrinei de cofeturi, salivând abundent. Lângă mine, o mamă cu un copil rotofei (eufemistic vorbind), aflată în aceeaşi situaţie – nu reuşea să-l smulgă pe ăla de lângă un tort ciocolatos. Bă, şi-avea nişte plămâni… “Vreau din astaaaaaaa, vreau din astaaaaaa!”. Ce să zic?, empatizam cu el. Când a văzut că nu reuşeşte cu frumosu’, a ridicat tonul. “Ba o să mergi acum! Ai mâncat destule dulciuri azi! Vrei să ajungi ca…” Brusc, a aruncat o privire panoramică, zăbovind cam mult asupra mea. Apoi, continuând să mă privească: “… Ca mă-ta mare, care te îndoapă ca pe-un buhai?!” Strike 3. În urma ultimului şoc, aveam să mai dezvolt o problemă existenţială. Adică e posibil să fiu nu doar grasă, ci şi o… “mă-ta mare”?

De o săptămână, sunt la regim. Altfel, fumez ca un turc, muncesc ca Kunta Kinte, cearcănele nu mi s-au estompat şi, din când în când, îmi mai dă sângele pe nas. Mi-am pus deja pe hârtie cele 12 dorinţe pentru anul viitor. E clar că soarta asta nu trebuie lăsată aşa, de capul ei…

Anunțuri

63 de comentarii

  1. Măi Oana, îți place bowling-ul? Mie nu, că fac febră musculară și mă dor șalele după aia. Deci lasă naibii strike-urile și capu’ sus. Ce dacă a început prost anul? Sigur se încheie bine. Întotdeauna există echilibru. Te pup, draga mea! PS: ce-ai primit în urma sorcovirii?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cand mi se intampla lucruri naspa, dupa primul, al doilea si al treilea soc, ma gandesc ca exista si lucruri si mai rele. Asa ca imi compun un zambet, ca am auzit ca face bine la emisfere si imi spun ca orice zi rea are doar 24 de ore. Asa ca astept ora 25, doar, doar…
    Numai bine, draga Oana, sanatate, zambet si curaj!
    Pupici! 🙂

    Apreciază

  3. Printre alte dorinţe de început de an, mi-am dorit să mai slăbesc. Mi s-a îndeplinit dorinţa rapid. Am slăbit 5 kg la comandă. Cum? A apărut ca un trăsnet în viaţa mea „o problemă” care m-a dat peste cap cu totul şi mi-a tăiat şi pofta de mâncare. Acum, gândindu-mă, aş prefera să fi avut cele 5 kg şi să fi fost liniştită. Ce zici? Vezi, cum apare o provocare, cum vine fiecare (EU) să îşi verse necazul…

    Apreciat de 1 persoană

    • Uf, Nina, imi pare foarte rau rau… Pai nu strica din cand in cand sa ne mai varsam necazul, altfel am lua-o razna de tot, asa ca ai nimerit unde trebuie. Din pacate, nici eu nu m-am ingrasat de bine… 😦 Dar sa fim optimisti, vorba bancului. 😉

      Apreciază

  4. In vremurile dubioase pe mine m-au tinut intreaga la cap 2 lucruri: zambitul (in oglinda, in vitrina magazinului, in orice baltoaca mai mare, etc) si gandul ca dupa furtuna vine mereu vreme buna, chiar si in perioadele alea cand barca se scufunda si pe mine abia ma mai tinea o bucata de lemn la suprafata. Le folosesc in continuare in perioadele depresivo-anxioase-complicacioase si ma mai trezesc spunand: hai cu echilibrul ala, ce surpriza imi pregatesti?, asa scumpa e?. Vremea buna vine intotdeauna. Echilibrul exista.

    Apreciat de 1 persoană

    • Exact, Ramona, si pe mine tot zambitul ma tine la suprafata. Cu cat simt ca ma afund mai tare, cu atat imi place mai mult sa ma iau peste picior. Si asta ajuta, mai ales ca-mi da ocazia sa realizez ca multe dintre problemele mele nici nu sunt atat de grave… Deja ma simt mai bine. 🙂

      Apreciază

      • Iuhuuuu! Am chiuit de bucurie cand am vazut ca ai scris! Desi ne spui ca nu iti merge prea bine, am ras, sa ma ierti, cu pofta!, pentru ca n-aveam cum alt fel… 😀 Si nimic nu e pierdut daca umorul e acolo, la locul lui. Mai da-le-n… de fermoare si capse, important e sa fii sanatoasa, sa dormi mai mult si sa visezi frumos, pentru ca presimt eu ca poneiul ala e pe aproape. 🙂 ❤ you, sufletel!

        Apreciat de 1 persoană

      • Nu stiu altii cât de mult te pretuiesc însa poti conta pe pretuirea mea sincera,totala,neconditionata,dincolo de aparente . Daca toti vizitatorii virtuali te-ar pretui asemeni mie,si daca acasta a contribui la starea ta fizica si sufleteasca,cred ca ai fi cea mai perfecta Femeie,o autenica „Eva”înainte de caderea din „Rai”…(:

        Apreciat de 1 persoană

  5. La strike doi am zâmbit de mi-au dat… lacrimile. 😂
    Revenind la lucruri mai serioase, tocmai citisem de curând o cugetare despre probleme a unui japonez copt la minte, pe care nu vreau să o iei drept sfat, însă măcar să-ți dea un mic impuls.

    „Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși, fără să greșească, toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm pe loc, toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții – să ne înfruntăm problemele, să învățăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.”
    Multă baftă!
    P.S. … și mai treci pe aici că faci bine.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Și eu am început anul foarte prost. Mi-e și frică de ce se va mai întâmpla până la sfârșit, în ritmul acesta. Și culmea, pe 31, pe la miezul nopții, eram așa de bine dispusă, fără niciun motiv 😆 . A doua zi , când m-am trezit, eram pe fundul butoiului cu melancolie și de atunci nu am reușit să mă redresez 😦 .

    Apreciat de 1 persoană

  7. Eu am strâns toate „mulatele” și le-am făcut vânt, prin octombrie. Resemnată că asta e, nu mai dau jos nimic la vârsta asta. Am păstrat un pulover negru care parcă mai mergea. După ce s-a întâmplat… cu mama, puloverul ăla a devenit lejer și îl port zi de zi, aproape.
    Îți doresc ca, ori de câte ori ești la regim, să fii atât de relaxată și mulțumită de viață, încât să nu reușești să dai jos mai mult de 2-3 kile.
    Sper să nu interpretezi greșit mesajul. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Monik, din păcate am ajuns să muncesc minimum 12 ore pe zi. E greu de explicat cum și de ce… În puținele mele momente libere, zac, cu ochii în tavan. 😊 Cam asta e varianta scurtă… Cel mai mult regret lipsa din comunitatea asta faină și faptul că nu mai am energie să scriu, dar trag speranțe să vină și zile mai bune. ❤

        Apreciat de 1 persoană

      • Inteleg, Oana. Deși nu lucrez in ritmul tau, simt o acută lipsa de timp. Nu mai sunt la zi cu nimic. Inteleg si ca e greu de explicat… Bănuiesc ca nu trebuie sa fie usor. Sper sa fie doar temporar si sa iti reiei vechile obiceiuri, nu pentru noi, in mod egoist, ci pentru tine si spiritul tau. Ce pot sa adaug e ca, chiar daca nu mai esti atat de prezenta, eu te port in gand adeseori. Ma bucur ca mai apari pe fb fulgerător… Unde nu e punctul meu forte, acolo eu interacționez mai putin, inca e teritoriu stângaci pentru mine :).

        Apreciat de 1 persoană

  8. Bună draga mea soră din altă mamă! Hainele mele le-am dat(la propriu) dupa ce am nascut! Știi ce-aia disperare ca nu te-ncape nimic si nu intrezaresti vreo umbra de „slabit”? Eh, le-am bagat la sac si le-am dat. O să-mi iau altele, zic. Si acum, ce crezi? Da, ma imbrac cu alea cateva haine ce le-am pastrat😂 n-am mai ajuns sa-mi iau ceva nou, iar cu slabitul… De Anul Nou n-am avut bani in buzunar, dar am zis doamne-ajută că terminase fie-mea injectiile(facuse 39,8 in ajun de Craciun si toata lumea pleaca in concediu asa ca Urgentele au fost „casa” noastra, de unde am luat si noi adultii câte o frumoasa răceală, iar tipa de la Urgente cand m-a vazut mi-a facut mie fișă, nu fetei mele). De Anul Nou a fost liniște, am mancat niscaiva de prin frigi, fiindca eu m-am pus in functiune tarziu si acuma eu inca fac salata boeuf, racitura si sarmale, să fie si pentru Craciun si revelion! Așadar, dacă ești sănătos,cu ai tăi, le duci pe toate și viața-i ok(n-am zis bună sau frumoasă, că alea-s de-a dreptul aberații😂). Așa că, no stress, nu-ți vin hainele?? dă-le și ia-ți altele! Capsele au sărit de ciudă că nu pot să râdă si ele😉 e super că tu te-ai distrat, râsul face bine! Și să știi că hainele strimte, subtiaza talia, de aia pe vremuri se purta corset, acuma ne strâng cămășile, blugii, cizmele(eu port bocanci lăbărțoși și-s cea mai fericită😂), așa că, râzi cu poftă, muncește cu drag, fumează cu plăcere și bucură-te de viață! Când simți că nu mai poți, ia o cească de cafea și relaxează-te, privește-i pe ceilalți cum se zbat😉😁. Te iubi Oana pentru ceea ce ești și cum scrii!😘

    Apreciat de 1 persoană

    • ❤ you too, din aceleasi motive! Deja m-ai pus pe picioare. Sper ca voi sunteti OK. Stiu ce inseamna sa fii bolnav in special de sarbatori. Acum 3 ani, mi-am petrecut Craciunul in 4 labe, la propriu, din cauza unei crize de spondiloza. Da' sa ma vezi in ce viteza ma deplasam, de-a busilea, dupa pachetul de tigari! 😀

      Apreciază

      • Ești „de-a dreptul peste stângul” cum zice soțul! Să-mi sară bucata de chec când te-am citit😂 prăjiturile ne-au pus pe picioare, pe șolduri, burtă și alte zone „obraznice”😉 și-am un talent de a-mi reuși rețete de prăjituri că mi-e și ciudă😒 aseară am făcut cremă de zahăr ars, deeeeeci ce-am mancat la prânz????? Dap!!!! Dacă eram o putoare ce n-aș pune mâna p-o oală, ce slabă eram și …slabă. Asa, „mănânc si plâng, mănânc”… Neah, sunt o slabă, dar am gresit planeta!!!! Gravitatia-i de vină!!!! Trebuia să trăiesc pe….Marte!!!! Și app de zilele „blue”, am o bricheta pe care scrie „zâmbesc, deci exist”! Să ți-o imprumut???

        Apreciat de 1 persoană

  9. Ești extraordinară, dragă Oana! Cât ne-a lipsit umorul tău. Acum… chiar dacă n-ai strâns prea multe satisfacții la acest început de an, nu dispera, vor veni și acestea. Important este că privești cu umor micile situații de care se lovesc și alții, chiar dacă n-au curajul să o recunoască. Măcar tu ai pățit-o cu capsele de la geacă. Mie mi s-a întâmplat cu fermoarul de la niște pantaloni. Se tot deschidea singur, până ce a rămas așa și n-am mai avut ce să-i fac. O zi cu „aerisire” suplimentară! 😀 Dar nu-mi convenea că atrăgea privirea altora!
    Numai bine îți doresc cu mult drag și zile cu bucurii multe!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Eu am trecut la paltonul sotului, dar ma prefac ca e al meu, iar in public daca cineva ar dori sa zica ceva gen: ,Dar parcă v-ați..”, mă uit la el de zici ca-s prevăzută din construcție cu lasere in loc de ochi.

    Am abordat altfel problema și-s zen, mânanc…ce-mi place..pana la o anumita ora, cu masura. Functioneaza, dar in ritm de melc. Am rabdare, ma resetez..doar. Si…cum mi-e prea frig, inca nu pot lua abonament la gimnastica de dolofanele in apa, dar mintenas mă scufund ca restul de alte incercari de miscare ma plictisesc de moarte. Prin martie vin sa-ti zic daca melcul e tot la baza sau e cu spor. Orice ar fi, primesc cu drag și iau exemplu de ras terapeutic de la tine. Sa fie clar! Esti o grozava!

    Apreciat de 1 persoană

    • Iti multumesc mult, Adriana! ❤ you more! Nici nu stii ce ma bucur sa te citesc… Asta-i avantajul facebook-ului, pe care-l am deschis din ratiuni profesionale, imi da ocazia sa mai trag cu ochiul spre prietenii mei. 🙂
      Sa stii ca si eu o sa te tin la curent, desi melcul meu e si obez, si puturos din cale afara, asa ca va dura ceva. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  11. Chiar ma intrebam zilele trecute ce e cu tine…Bine ai revenit! Stiu ca nu e frumos sa razi de necazul altuia, dar chiar imi lipsea stilul tau. Imi pare bine ca inca esti optimista. Am auzit eu ca anul 2017 va fi bun pentru toata lumea, deci e imposibil sa te ocoleasca norocul sau poate cine stie fericirea. Iti doresc din suflet multa sanatate, spor la cura de slabire si sa ramai vesnic vesela. O zi frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Te astept si eu cu mare drag !

    Buna ziua si bine v-am regasit !
    Toti se emotioneaza la suferinta unui prieten, dar numai un suflet cu adevarat bun, se poate bucura de succesele unui prieten. Iti multumesc ca-mi esti alaturi!

    Hello, well I found!
    Everyone touches the suffering of a friend, but a very good soul, enjoy the successes of a friend. Thanks to you with me!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s