N-am mai fost la o nuntă de… N-am degete la mâini şi la picioare să contabilizez, în orice caz, eram tânără când am plâns ultima oară ca proasta într-o biserică, sub imperiul emoţiilor, dar uite că, din senin, mi s-a ivit din nou ocazia. Ce-i drept, mă cam gândeam la asta de la o vreme, prietenii mei au cu toţii copii trecuţi de 20 de ani, ca atare era previzibil, dar… surpriză! The blushing bride to be este chiar o prietenă de-a mea, deci vă daţi seama că nu pot rata ocazia. Sigur, nu e ca şi cum ar fi pentru prima dată, fiindcă e a treia, dar, la noi în cartier, o să fie nunta anului. E o schimbare bine-venită, zic eu, că deja începuserăm să ne obişnuim cu parastasele. E clar că instituţia căsătoriei încă n-a pierit şi are fani de toate vârstele, ceea ce-mi întăreşte încă o dată convingerea că speranţa moare ultima. Nu e târziu niciodată să visezi, chiar dacă Făt-Frumos al tău are burtă, chelie, gută şi o dantură bine fixată cu Corega, cu atât mai mult cu cât şi ţie îţi joacă feste gravitaţia… Important e să vă iubiţi şi să mergeţi fericiţi, mână-n mână, spre lumină, zâmbind ca-n reclamele alea cu bătrânei care tocmai au descoperit beneficiile Lasonilului.
Cum ziceam, prietena mea se mărită curând pentru a treia oară. La nunta ei o să fiu şi eu ceva, probabil o ţinătoare de lumânare, că de la o anumită vârstă nu prea se mai potriveşte titulatura de domnişoară de onoare, cred. V-am zis că urăsc nunţile? De fapt, cu evenimentul în sine n-am nimic, dar mă scoate din minţi toată isteria creată de fericitul moment, toată agitaţia aia dementă, mulţimea pusă la ţol festiv, unde mai pui şi că trei sferturi dintre invitaţi au solemnitatea unor răposaţi în copârşeu, iar ceilalţi par atinşi de streche. În fine, nu vreau să mă pornesc, că nu mă mai opresc, şi-apoi la ceremonia religioasă mă duc abia la vară. Acum se dă cu subsemnatu’ la Starea Civilă, aşa că n-am nevoie de nu ştiu ce ţinută, iar o mână de orez, fie el şi sub formă de pilaf, tot găsesc să arunc în proaspeţii însurăţei.
Trebuie să spun că, atunci când am aflat vestea, am rămas mai bouche bée ca atunci când a câştigat Trump alegerile, deşi ultima variantă mi se părea mult mai plauzibilă. Drept urmare, am dat buzna peste amica mea, şi n-am fost singură…
A rezistat cu bine tirului nostru de întrebări, doar ştiţi cum sunt muierile, odată pornite… Concluzia a fost unanimă: “Fetiţă, ai avut noroc!”. Nu numai că ginerică e bărbat bine, apropiat de vârsta ei, are toate ţiglele pe casă, toţi dinţii în gură şi podoaba capilară intactă, dar e şi pensionar militar. Cât noroc să ai, frate, să dai peste un pensionar de 50 de anişori?! Şi am zis pensionar militar, deci pensioară, nene, nu ajutor social, ca restul muritorilor de rând. Tot nu ne era clar însă de ce trebuia să se şi mărite, dar, vorba ei, de la o anumită vârstă trebuie să te gândeşti şi la bătrâneţe, că nu-i de ici, de colo să rămâi cu juma’ din pensioara lui în caz că… Ei, dar astea sunt chestii mult prea pragmatice, care nu merită discutate când e vorba de iubire sinceră. Ideea e că o să aibă bani destui să cheltuiască pensioara, dar şi viitorul salariu al soţului – că doar n-o să stea acasă să aştepte poştaşu’ de la vârsta asta! – mulţi ani de-acum înainte. Drept urmare, amica noastră cea văzută cu sacii în căruţă s-a apucat să ne dea sfaturi şi nouă, prietenele ei, ratatele ghinioniste. Pledoaria ei pentru instituţia matrimonială a fost lungă şi greu de combătut, aşa că, într-un final, i-am dat dreptate, ca să-mi scurtez agonia. Totuşi, m-a pus naiba să nu-mi ţin gura până la capăt.
— Uite, dacă găsesc şi eu ca tine un militar din ăsta cu pensie babană, mă bag! Dar spune-mi tu câte şanse am eu să dau peste unul neluat deja şi mai ales unde!
A luat-o în serios.
— Cum unde, fetiţă? La Cimitirul Militar.
…
— Undeeeeee?
— Da, da, nu râde, că madam Popa, vecina mea, aşa s-a măritat, ducându-se la cimitir. Ea – văduvă, el – văduv, colonel, şi să vezi ce fericiţi sunt acum.
— Literatură rusă… Şi-apăi n-am destui colonei pe facebook? N-ai tu fire de păr în cap câţi gradaţi cu 4 stele pe umăr vor să mă ia pe mine de nevastă! E-adevărat, fără cununie, în picioare-n magazie… Fugi, fetiţă, de-aici cu prostiile tale, eu am glumit!
— Eu, nu! Şi voi ce râdeţi, că ar trebui să vă căutaţi toate câte unul!
— Păi şi cum ai vrea să mergem la Cimitirul Militar dacă n-avem pe nimeni…
— Mergeţi la tata!
— Poftiiiim?!
— Da, dragă, ştii că tata a fost colonel, mergeţi la el la mormânt. Mai puneţi o panseluţă, mai aprindeţi o candelă… Cine ştie pe cine întâlniţi pe-acolo?! Legaţi şi voi o conversaţie cu vreun văduv, vă consolaţi reciproc…
— Fetiţă, tu eşti nebună? Cum să mergem noi la taică-tău la cimitir?
— Ei, cum! Pe rând…
Pe rand. Ho, nu dati navala deodata! 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O să fie cu programare, Dana. 😄
ApreciazăApreciază
Stai la rînd şi faci listă, ca la inmatriculări?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ceva ca la înmatriculări! 😄
ApreciazăApreciază
Tare!!! Dar sa vedem cine prinde maine buchetul miresei!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am văzut deja buchetul… O să se dea lupte grele. 😊
ApreciazăApreciază
Da, n-ar fi mai bun un miner?Că ăştia se pensionează la 45 de ani, deci e tineri şi în puteri.Mai face faţă…măcar o dată pe lună, ca lumea, în caz că are plămînii întregi.Dacă are bai cu plămînii îi pui mască de oxigen şi tot îşi face treaba.Plus pensia şi cîte altele.
Nu ştiu dacă şi în cazul ăsta cea care rămîne după, se poate folosi de pensia de urmaş, da dacă-i atentă poate pune la ciorap şi tot rămîne cu ceva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, doar că la 40 sunt ca la 80, bieții de ei… Și pe ce crezi tu că se duce pensia lor? Pe beutură! Sincer, nu merită, doar pentru un enel gratuit. 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E drept.Şi în plus, cum sună: ” Doamna Vasîlie”?
Nu tu o paradă, nu tu turul ţării sau al continentului.
Atîta că nu-i exclus să facă instrucţie.Dar oricum, de la un moment dat e indicată mişcarea pentru dezmorţirea încheieturilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se uită lumea la mine cum râd de una singură în metrou… Ceilalți nu sunt așa de veseli la ora asta.
ApreciazăApreciază
Citeşte comentariile cu voce tare.Se mai distrează şi alţii şi ştii cum e, din vorbă în vorbă mai vin şi alţii cu idei.
Mai multe soluţii, mai multe rezolvări.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E drept, altfel sună: ” Doamna colonel”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😄😄😄
ApreciazăApreciază
…sau „doamna colonelă” 😀 – cum am auzit pe cineva, odată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu-ţi spun cât mă bucur să te „regăsesc” aşa cum te ştiam!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuț! 💓 O să mă străduiesc să nu pierd iar cărarea. 😁
ApreciazăApreciază
te pup si… vorbim. Când poţi 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar la cimitir, îtîi ocheşti ţinta şi-apoi te plasezi la orice mormînt, neaparat în raza vizuală a individului.
Eventual poţi spune că te plimbi, că prin parc se dau ăia cu rolele şi te iau de pe picioare, că…şi gata conversaţia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa cevaaaaa… 😄
ApreciazăApreciază
:)) ooff si eu care credeam ca la cimitir se merge cu gandul la morti
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că la cimitirul militar se merge cu speranţă de mai bine.
ApreciazăApreciază
Dupa cate vezi, Ioana, nu intotdeauna… 🙂
ApreciazăApreciază
Deciiiii…… după cum văd eu, facebook e deja învechit. Uite aici metodă sigură de a-ţi întâlni ursitul. Să fie într-un ceas bun! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sinceră să fiu, n-am de gând să încerc, dar nu pentru că nu mi se pare bună ideea, ci pentru că n-aș renunța la independența mea acum de dragul niciunei pensioare de pe lumea asta. 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Au şi banda adezivă d-asta la twixul drept?” Asta auzeam în timp ce te citeam şi mă gândeam dacă… au şi banda adezivă d-aia la twixul drept? De ce nu spui adevărul adevarat Pantazi, că eşti individioasa, că aţi discutat şi altceva, că ascunzi miezul discuţiilor muiereşti, că şi pe voi, “fetele”, vă interesează dacă… mă rog, amănuntele picante. Au şi banda adezivă d-asta la tuixul drept? Bravo Oana! Lacalut activ!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, si tu acu’! Amanuntele picante, dupa… Stai sa se ia intai, sa fiu eu sigura ca au zis DA, si pe urma… Vrei sa le stric casa oamenilor? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu a apucat prietena să-și pună pirostriile că deja vrea să te înregimenteze în tagma celor căsătorite. Ai grijă și nu ne lăsa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine, eu? Niciodata, Petru! Am fost si in tabara aia… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă va fi să ne întâlnim- f.t.f- vreodată în viața asta, am să-ți spun o poveste adevărată cu subiectul de mai sus și ai să faci două lucruri: o jumătate de zi vei sta pe gânduri, iar cealaltă vei râde. Cât privește pensionarii despre care vorbești, nu cred că sunt un etalon nimerit pentru calcularea veniturilor celor trași pe dreapta… Sunt mici copii pe lângă cei din justiție și servicii speciale ori „unele persoane” din MAI. Așa că, aviz amatoarelor. Dacă vor să se aranjeze ca lumea, să mai schimbe cimitirul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nick, m-ai făcut curioasă… Abia aștept să aflu povestea! 😁 Cu siguranță o să ne întâlnim și f.t.f cândva, sunt sigură de asta, mai ales că acum mi-ești dator.
P.S. Mi-a luat juma de zi să mă prind fără ajutor că f.t.f. înseamnă face to face (nu mă dezamăgi, dacă nu e așa!) și am fost tare mândră de mine. 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤣🤣🤣 Eh, nu m-am prăpădit de râs ca cei trei, dar m-ai făcut să zâmbesc… Poți să fii mândră de tine oricând și oriunde. Meriți! Așa se vede cel puțin din azimutul în care mă aflu eu!
P.S. Chestia cu juma de zi n-o cred. Nu m-arunc așa ușor la nadă… 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat, o sa dau mai departe sfatul prietenei tale prietenelor mele. Treaba lor pe cine viziteaza. Demential, multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot in domeniu, la un moment dat o vecina ne-a dat un sfat mie si unei prietene ca daca dorim sa gasim pe cineva care „sa corespunda sentimentelor noastre” sa mergem pe la biserica. Ghinion de nesansa, dupa cateva zile am avut de facut un parastas . Cand eram la biserica mi-am adus aminte de sfatul vecinei si m-am uitat in jur, a trebuit sa ies afara din lacas pentru ca m-a luat un ras teribil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Râd singură, Ioana… Te-am și văzut cu ochii minții. 😜
ApreciazăApreciază
Frate, nu mai pooooooot!!!! Am ras cu lacrimi iar finalul este apoteotic. E valabil doar pentru Ghencea Militar sau merge si Ghencea Civil?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Monica, cred că merge și la Civil, dacă nu ești ahtiată după bani… 😜 Sau pe la policlinici, prin locuri de-astea care îmbie la confidențe. 😄
ApreciazăApreciază
Sa fie intr-un ceas bun! 😄 Amin. Uite cum se merge acum cu speranta in suflet la cimitir 😉.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀 😀 Ceea ce nu e rau deloc, zic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀 😀 Uite asa, printre lacrimi de ras, am aflat cea mai sigura metoda de maritis la a doua tinerete… sau chiar a treia, de ce nu?! Sunt convinsa ca, dupa postarea asta, nu va mai exista in cimitirul militar niciun mormant neingrijit si fara flori. Extind un pic lucrurile: s-ar putea ca tot mai multe administratii ale cimitirelor sa fie uimite sa vada ca au tot mai putine lucruri de facut pe acolo… 😀
Le urez mirilor Casa de piatra si sa manance impreuna pensia aia babana pana la 100 de ani! 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 Noroc (sau ghinion) ca nu am traficul chiar asa de mare pe blog, ca altfel cred ca s-ar fi gasit careva sa scoata o afacere din asta. O inchiriere cu ora sau cu ziua…
O sa le transmit insurateilor felicitarile tale! ❤
ApreciazăApreciază
Hai ca iar am ras… pentru ca m-ai facut sa-mi imaginez cum femeile singure trebuie sa plateasca taxa la intrarea in cimitir -„cu ora sau cu ziua”-, iar cele disperate… sa cumpere la un pret gras, pe sub mana, si un ghid al mormintelor vizitate de colonei vaduvi. 😉 Asta da afacere! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ia uite ce stofă de comerciantă ai! N-ar strica și un album foto cu potențialele victime. 😁
ApreciazăApreciază
La urma urmei, este un eveniment frumos și un fapt îmbucurător. Și așa familia este pe cale de dispariție. Oamenii nu mai sunt dispuși să împartă nimic cu nimeni; nici spațiul, nici timpul, nici măcar greutățile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ma bucur, sa stii. Abia astept sa ma duc! Nu m-am mai emotionat de mult la Starea Civila.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emoțiile sunt garantate. Numai ofițerul stării civile -care a văzut multe la viața lui- își joacă rolul impasibil ca un chirurg.
P.S. Și eu l-aș fi votat pe Trump! la urma urmei sunt un redneck, wtf?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Au cumva si automat de cafea in cimitir? La un ceai, cafea, barbatii sunt mai sociabili. :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu, dar putem sa mergem noi cu un termos ceva… 🙂
ApreciazăApreciază
Facem si-un banut sau dam de pomana? :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu zic să dăm de pomană. Nu de alta, dar ne justificăm și prezența acolo. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E musai programare 😀
Sunt eu bolnaviaora dar tu mai facut sa imi treaca 😀
Da, sper sa fie un fierbator la cimitir, eu sunt cu ceaiul de tei 😀
Esti o draguta ! O zi ca si sufletul tau draga mea Oana ! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ileana, fa-te bineeeee! Cat mai curand! Si dupa aia vedem noi. 😀 Sanatate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleuuu, binisor sunt eu, insa tusesc de doua saptamani si cine stie, poate ma apuc de fumat sa treaca tusea XD sau poate e o tuica fiarta XD
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ţi-o spun la modul amical: nu eşti normală. Am râs până la agonie iar faza cu “în picioare-n magazie” e devastatoare şi mi-a adus în minte nişte imagini cu EL cu salopeta lăsată-n vine peste nişte ţurloaie albicioase, strâmbe şi păroase… nu mai insist.
Pe de altă parte, faza cu coloneii ăştia pensionari de tineri e reală; o vecină care a fost colonel la ISU s-a pensionat la 48 de anişori, cu o pensie mai babană decât salariul – şi e mult, crede-mă, peste 5000… şi când mă gândesc cât trag eu pentru banii ăia, m-apucă spumele, nu alta. E şi singurică, văduvă prin divorţ de mangafaua, fost toa’şu gradu’ şi el, care şi-a tras nevastă de treij’ de anişori, cu gipan şi alte accesorii. Dacă erai bărbat, îţi făceam lipeala…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vecina aia nu e bună pentru tine? La pensioara aia… 😄 Sincer, mie mi-e prea dragă libertatea. Poate mai la bătrânețe. 😉 By the way, acum sunt la masă cu însurățeii, strâng material de texte. 😊
P.S. Nici tu nu ești cu toate țiglele pe casă, dar de-aia ne-am și găsit… 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine?? Să mă ferească zeii de asemenea nebunie! Una la mână, subscriu 100% la faza cu libertatea – băi, să faci ce vrei când ajungi acasă e un avantaj pe care nu l-aş da pentru nimic în lume! – şi plus de asta, pe livretul meu militar e trecut un grad cu vreo trei stele mai mic decât al cucoanei şi să fiu al dracului dacă aş vrea să bag drepţi-culcaturi să se-audă paftaua pe ciment doar pentru că am băut o bere mai mult decât scrie la Regulamentul de Ordine Interioară… brrr!!
Plus că e şi nasoală ca arătare… am încă pretenţii, nişte anişori buni de-acum încolo, ce dracu’!
Tu cască ochii şi urechile la ce e pe-acolo, pentru că abia aştept textele – două, adică: unul pentru evenimentul civil iar celălalt pentru anexele religioasă şi aia cu masa şi dansu’.
Trăiiască în veci amorul liber, consimţit şi fără obligaţii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ucigător dialog! 🙂
Abia aștept să-l povestești și pe domnu colonel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hai ca am ris!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur! 😊
ApreciazăApreciază
Esti fenomenala ! Totusi,Romania este „tara tuturor posibilitatilor.” :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oanaaaaaa ! La Cimitirul Militar? :)))))) Daca se intalnesc in cimitir, „tinerii” incep sa-si faca o multime de confidente si cand isi afla reciproc varstele, devin „pragmatici”!
– Pai daca avem varsta pe care o avem, ce rost are sa ne mai intoarcem acasa, draga doamna? Ramanem aici.
:))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahahahahaaaa! Bine punctat… Deși eu mai speram încă la o croazieră din aia pentru pensionari. „Spa”-urile din locuri cu verdeață nu prea mă atrag. 😁
ApreciazăApreciază
Daca vei merge-n locuri cu „verdeata”,
Se poate întâmpla sa-ti pierzi orice „speranta.”
E preferabil sa ramâi afara, lânga liziera,
Gândintu-te la ultima si splendida „croaziera.” :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😄😄😄
ApreciazăApreciază
Oana, Oana, ce ne faci tu nouă! Am citit articolul chiar în ziua când l-ai postat, dar n-am apucat să comentez aici. Plus că e mult mai fain după ce citești toate comentariile tuturor, chit că bei câteva pahare de apă, după ce te-ai înecat de-atâta râs. Cum le povestești tu de bine…. nimeni nu poate! De acord cu tine despre nunți. Mai bine mă înjură cineva și-mi dă și o palmă (zic și mersi!), decât să mă „jicnească” cu o invitație la nuntă. Un adevărat chin și o nebunie cu atâtea „rânduieli și tradiții”, care mai de care mai aiuritoare și susținute de băbătii atotștiutoare. Sunt convins că ne vei povesti multe, de la acest eveniment.
Cât despre propunerea cu cimitirul… era să cad de pe scaun,… de râs! Halal sfaturi matrimoniale, dar sunt convins că știa bine ce spune. Cine nu merge prin cimitire, nu știe câte „oportunități” sunt în aceste locuri! 😀
Numai bine îți doresc cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincer,daca un asemenea articol a fost scris,chiar inainte de a participa la nunta,astept nerabdatoare pe cel realizat dupa onorarea participarii!Mai ca vreau si eu sa vin!:))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Draga mea, mai ai o șansă. Ceremonia religioasă e în iulie. 😄 Doar o vorbă să zici, am pile la mireasă. 😋
ApreciazăApreciază
Moto-ul blogului tău este „O zi în care nu ai râs este o zi pierdută”.
Inseamnă că am pierdut o grămadă de zile de cînd ai scris ultima dată-prin 27 ianuarie.
Te aşteptăm toţi cu sufletul la gură şi tu, nimic?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, my friend, dacă ai ști cât îmi doresc… Voință am, dar nu mai am putirință. 😄 Sper să vină și ziua aia… Deocamdată apuc să vă citesc pe voi, din când în când, în metrou. E singurul loc în care am liniște (și în care nu vrea nimeni nimic de la mine), preț de 6 stații.
ApreciazăApreciază
Interesant articolul . Am citit cu pofta .Lectura de calitate pe blogul tau . Tine-o tot asa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult pentru apreciere! Sper să reușesc… 😊
ApreciazăApreciază
Mi-a trecut acum prin cap că, poate, de aceea n-ai ttimp să scrii că, testezi sugestiile primite, prin cimitirele militare ( dacă sînt mai multe în Bucureşti).
Există vreo şansă să aflăm şi noi rezultatele?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahahahahaaaaa! Ce cimitire militare?! Cine are timp? Cel mult poate sa intalnesc prin metrou vreunul la fel de parlit ca mine. 😀
ApreciazăApreciază