Fugi, deochi, dintre ochi!


Nu ştiu dacă în ultimul timp am proiectat în univers energii cu vibraţie joasă – deşi cred că e posibil, doar mă uit zilnic în oglindă –, cert e că, biata mea karmă cred că se află într-o disonanţă cognitivă, fiindcă nu mă ascultă deloc… Nivelul meu energetic a ajuns la cote dramatice, de unde am concluzionat că am devenit, de ceva vreme, o sursă bună pentru energovampiri. Ciudat, până de curând, fără să mă fi antrenat cumva în sensul asta, reuşeam să las laţi literalmente oamenii din jurul meu, chestie care se numeşte furt de energie sau, în popor, deochi. Acum nu e un secret pentru nimeni că Gemenii au atracţie spre chestiile oculte, ezoterice şi mistice, treabă pe care o recunosc cu mâna pe inimă – da, sunt destul de ataşată de paranormal & co. şi, din când în când, îmi fac şi câte un număr generos de cruci cu limba în cerul gurii. Ştiu, toate superstiţiile astea au legătură şi cu un anume grad de incultură, dar, să bat în lemn, n-am ajuns chiar în ultima fază! Ca să nu mai bat mult apă în piuă, o să mă opresc azi la ce mă doare: deochiul.

Credeţi sau nu în trebuşoara asta, ea există şi face ravagii. Eu am ajuns până în faza în care mamele cu copii mici au început să se ferească de mine, iar prietenii îmi spun în faţă: “Oano, nu te mai uita aşa la mine, că mi se face rău!”. Nasol e că asta se întâmplă inclusiv când o fac cu gânduri bune, fiindcă de obicei mă mir de chestii care îmi plac. Drept urmare, puţini mai sunt cei care reuşesc să-mi susţină privirea mai mult de câteva minute. Ca atare, în ultima vreme n-am mai reuşit deloc să mă încarc energetic şi am devenit la rândul meu o ţintă uşoară.

Şi pentru că m-aţi tot întrebat cum a fost la nunta prietenei mele, o să vă răspund abia acum, fiindcă mi-am revenit cu mare întârziere: nu ştiu. Tot ce-mi amintesc sunt momentele de la starea civilă (pe magraonu’ care a dat buzna în încăpere, nechemat, după ce s-a terminat ceremonia, cântând la acordeon şi din gură din toţi bojocii n-am cum să-l uit), apoi mi s-a tăiat filmul. E adevărat că am fost o apariţie – cu părul meu morcoviu, proaspăt tuns de maică-mea “cu ciobul” chiar în dimineaţa aia şi cu paltonul meu mov –, aşa că mi-a zâmbit multă lume în ziua aia. Unii chiar nu-şi puteau dezlipi ochii de la mine, ce să zic? Efectele nu le-am simţit decât vreo două ore mai târziu, la masă. Ştiu că am stat la masă, fiindcă m-am văzut în poze. Altfel… pauză. Întâi mi s-a tăiat sonorul, apoi mi s-a stins şi lumina. La un moment dat, am auzit-o ca prin vis pe mireasă: “Fetiţă, eşti bine? Eşti palidă ca varul!”. Concluzia au tras-o singuri, pentru că, cinci minute mai târziu, cineva mă trăgea pe mâini şi se auzea un Tatăl Nostru pe trei voci. După aia, am băut nişte apă cu gust de chibrituri arse şi am început să văd. M-am trezit abia acasă, în pat, încercând să-mi amintesc varianta extremă a descântecului (ştiţi voi, aia cu să-ţi crape, să-ţi cadă, să ţi se usuce), că tot nu-mi trecuse de tot.

De atunci, am început să mă feresc de contactul ochi în ochi ca de dracu’, dar tot nu mi-a reuşit complet – ieri-dimineaţă, în metrou, o doamnă m-a privit fix preţ de 6 staţii, deci funcţionează şi din spate, şi din lateral. Toată ziua am fost zombi, cu toate hapurile luate mi-a pocnit capul, şi m-am bălăngănit pe picioare la modul cel mai periculos.

Seara, la metrou, mi-a fost frică să mă aşez pe scaun, aşa că m-am înfipt bine în picioare şi am strâns bara cu putere. Ce să fac, ce să fac? Mi-am amintit brusc ce sfaturi mi-a dat prietenul Vasilescu, am luat poziţia cu picioarele încrucişate, dar nu-mi venea nicio mantră în minte. Ce dracu să recit? Tot el m-a salvat: “Poate fi orice, de la <<căţeluş cu păru’ creţ>>, până la <<tatăl nostru>>, e la fel. O repeţi de 3 ori şi ai scăpat”. Aha, deci asta era – chestiile repetitive îţi canalizează energia în locurile de unde-ţi lipseşte, nu contează ce spui! La naiba, n-a mers, nu puteam să recit nimic! Şi-atunci mi-a venit ideea salvatoare: bă, dacă tanti aia mi-a furat mie energia, ce-ar fi să mă încarc şi eu de la altul?! În faţa mea, pe scaun, cu căştile pe urechi, un tip cam la vreo 30 de anişori aşa, frumos, bă, frumoooos… Patru staţii m-am uitat fix la el şi cred că, la un moment dat, s-a şi prins, dar puţin mi-a păsat. “Aşa, băiete, uită-te în ochii mei verzi, că tre să ajung şi eu acasă pe picioarele mele.” Înainte de Unirii, începuse să se foiască pe scaun, bietul, dar era prea târziu. Transferul de energie se produsese. Să dea naiba dacă n-am urcat scările câte două şi, deşi nu sunt fan neapărat, până acasă am fredonat Rammstein. Recunosc că m-am gândit cu compătimire, însă doar preţ de două secunde, că e posibil ca bietul de el să se fi trezit în Mega, supt de energie, neştiind de ce se află în faţa raionului cu mâncare gătită…

Anunțuri

63 de comentarii

  1. n-am stiut niciodata cum functioneaza asta si am negat vehement ,desi am pe cineva in familie care a deocheat pe toata lumea inclusiv pe mine , pana cand mi-a deocheat fata care din senin si-a schimbat comportamentul asa cum niciodata nu se intampla . ( cred ca mergeam pe principiul daca nu crezi , nu are cum sa ti se intample ) – si da, are ochi verzi . te pup , Onuta . oricum esti o scumpa :*

    Apreciat de 1 persoană

  2. „Ptiu!, sa nu te deochi!” Cam asa contracareaza unii deochiul… Daca pe tine nu te-a „scuipat” nimeni la nunta prietenei tale, de-aia ai patit-o. 😉 Si tot de-aia rad eu acum cu pofta. Mi-ai facut o mare bucurie ca ai scris ! ❤
    P.S. Ma intreb cum ar fi fost ca, inainte de coborare, sa-l stuchesti o leaca pe frumosul din metrou… 😀

    Apreciat de 1 persoană

      • Nici vorba! M-a amuzat doar gandul… da’, pana la urma, amandoi ati avut de castigat: tu ai urcat scarile cate doua, ai fredonat Rammstein, iar Frumosu’… sigur a papat el ceva bun, asa pe negandite. 😀
        P.S. N-am stiut ca esti asa periculoasa, da’, in ceea ce ma priveste, m-am linistit, pentru ca te miri doar de chestii care iti plac. 😀
        P.P.S. Acum, serios vorbind, ti-as da bucuroasa din energia mea,dar, din pacate, nici eu nu prea mai am.Te rog, Sufletel, ai grija de tine! ❤

        Apreciat de 1 persoană

  3. Vreau totusi sa cred ca ai exagerat putin, pentru amuzamentul textului! 🙂 Chiar asa de rau a fost la nunta?
    Cred ca era in subteranul restaurantului un vartej de energii negative ! 😀
    Sper ca esti bine acum, ca vorba ceea, vine primavara, ghioceii au iesit, natura renaste…
    O duminica faina, draga Oana si multam de zambeul de care am maaaare nevoie!

    Apreciat de 1 persoană

    • La nunta a fost frumos, Suzana! Doar mie mi-a fost rau… 🙂 O sa-mi scot parleala la vara, cand e cununia religioasa, am promis. Imi voi lua masuri de precautie. Cica daca-ti pui chilotii pe dos nu se mai lipeste nimic de tine. 😀 😀 😀

      Apreciază

  4. Soțul meu, tot geamăn, atâta s a uitat cu drag la cei doi nepoți de un 1 Mai, băieți zdraveni de peste 1,90, nu glumesc, încât la o oră după ce au plecat la Costinești, s au întors pentru deochi. Prietenul Vasilescu știe.

    Apreciat de 1 persoană

  5. “Oano, nu te mai uita aşa la mine, că mi se face rău!”:)))))))))))))))) Si eu care creadam ca e de la bere. De-acum te pun sa inchizi ochii cand duc sticla la gura:)))))))))))))))))))))). Deochetoareo:))))))))))))))))))))

    Apreciat de 2 persoane

  6. Eu cred în deochi. Mamaie are talentul de a descânta. Mi-a fost acum câteva săptămâni rău și eram la o mătușă care se crede mare talentată în toate (are 80 de ani) Mi-a zis de toate și nimic. Nu mi-a trecut și pace. Când mi-a zis mamaie un ieși deochi dintre ochi mi-a fugit tot :)) În general apelăm la ea și nu numai noi, ci și vecinii :)) Să-i zic și de tine?

    Apreciat de 1 persoană

  7. Am auzit precum că altcineva trebuie să-ți zică <> … Cică efectul e rapid și salvator!
    Revenind la lucruri serioase, trebuie să recunosc că e bine că ți-a apărut condeiul și pe aici, prin nișa bloggerilor. Motiv să mai schițeze omu’ câte un zâmbet. Cât privește deochiul problema e delicată, fiindcă sunt excepții ale omului normal (greu de definit ce este acela) specializate în „captarea” de bioenergii. Voluntar sau nu și nu numai de la semeni, ci și din regnul vegetal. Și la urma-urmei, la ochii tăi speciali ar fi și păcat să nu dai, din când în când, câte o lovitură! Baftă!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nick, chiar daca nu mai scriu asa des, spre norocul meu, reusesc sa ma incarc cu energie de la voi din cand in cand. Mai prind cate doua, trei postari dimineata, in metrou, sau seara foarte tarziu. Sper totusi sa nu „descarc” pe nimeni… Nici nu vreau sa ma gandesc cine n-o fi putut sa scrie azi din cauza mea. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  8. O, da, cele trei inefabile și intraductibile românești:dorul, curentul și deochiul. Mă gândesc la reclama cu:˝Cum ar fi ca acum ,că ești răcită, să ai și probleme la stomac?˝ Chiar, cum ar fi să fii deocheat și să te tragă și curentul? Draft and spelbound…

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀 😀 Daaaa, asta cu curentul e, intr-adevar, marca inregistrata la romani, dar treaba cu deochiul e cunoscuta cam prin toate culturile. Cine n-a purtat sau vazut macar o data celebrul „ochi norocos” turcesc sa ridice mana! 😀

      Apreciază

      • Glumeam cu intraductibilitatea. O braziliancă îmi spunea că au ei un cuvânt intraductibil – saudade – de îmi venea să-i spun să mă lase-n doru meu. Iar într-un standard NATO chiar era specificat peste ce prag transportul de aer într-o încăpere e considerat draft. Se refereau la aerul condiționat… Nimic nou sub soare. Amulete, descântece și scuipat. Cărămizile unei existențe protejate.

        Apreciat de 2 persoane

  9. Oana, ce dor mi-era sa te aud!! Ca sa stii, cand te citesc tu ai o voce in capul meu. Cu gesturi si intonație si tot. 🙂
    Eu nu cred in multe, dar in deochi cam da (in schimbul asta de energii nesolicitat). E inexplicabil dar mi se intampla. De mica. Prin urmare acum ca sunt răspândită in lumea larga, mama a devenit un fel de oracol prin telefon. Mi-e rau de nu stau in picioare fara motiv, sun pe mama sa ma descânte. Ma doare capul de-mi pleznește: mama, m-a deochiat cineva. Funcționează. E adevarat ca ma
    concentrez pe vocea ei șușotita ce spune cuvinte neînțelese, ceea ce face ca mintea sa se canalizeze spre meditație. E si asta o explicație nu? Cert e ca ma simt bine. Si am eu musteriii mei ce ii evit in ultima vreme, ce-i drept, ca m-am invatat la ce efecte lasa in urma. Daca nu pot si imi ies in cale, o sun pe mama! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  10. Sariti ca ne mananca bampirii pe toti, ne iau energia. Bine ai revenit, imi pare rau ca nu te-ai simtit bine la cununia civila a prietenei tale, sper ca sa recuperezi la cea religioasa. Nu stiu, eu am ochii verzi si cateodata mi-as fi dorit sa pot sa dau macar o durere de cap catorva persoane, nu mi-a iesit… cu toate ca am de la cine sa mostenesc. Ambele mele bunici aveau darul de a te lasa fara energie.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Eu cred în din astea că în anii-n care eram mică, blondă, cu cârlionţi şi bucălată adică frumuşică, mă deochea lumea destul de des şi şuşotelile bunicii plus apa aia cu beţe de chibrit făceau minuni.
    Acu’ nu mai e la fel că nu mai sunt aşa frumuşică dar să ştii că eu în seara aia am ajuns acasă plină de energie şi de voie bună. Aşa că eu cred că şi dai energie, nu numai iei 😉

    Apreciat de 1 persoană

  12. De ce se simt bine bunicii şi nepoţii împreună.
    Pentru că cei mici au foarte multă energie, iar bătrînii au nevoie de energie.Se echilibrează.
    Sînt unii ( mai nou, cu atîtea şcoli de studiere a energiilor ) care sînt conştienţi că pot lua, prelua, fura energie de la alţii, dar sînt mulţi care habar nu au de asta .Cei care nu ştiu, preiau energie de la oricine, ajungînd să le facă rău celor care şi ei au nevoie de energie şi pe care îi seacă.
    Deochiul, e o …chestie pe bază de hipnoză.Atîta că nefiind controlată, canalizată îi afectează pe cei deschişi, pe exuberanţi, sinceri, liberi.
    Apa cu chibrituri arse are dublu efect.Unu, placebo şi doi, apa şi carbonul eliberat în apă preia curăţă şi spală încărcătura negativă.E un întrerupător, ca şi pocnitul din degete în cazul hipnozei controlate, pentru revenirea la normal.
    Aşa că, printre mulţi necunoscuţi ( mijloace de transport în comun) fii mai puţin deschisă şi nu vei mai fi …vampirizată.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Cand eram copil imi aduc bine aminte cum ca in urbea noastra cutare si cutare au deochiul in sange si trebuie sa ne ferim ….Cat despre tine, draga Oana, ma bucur ca ai inceput sa scrii din nou, chiar daca despre deochi…eu nu cred ca ai acest „har”, mai degraba il ai pe „vino-ncoace”. Conditia este sa fii increzatoare in tine, esti un unicat cu suflet curat si bun ! Multa primavara in sufletul tau curat ! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  14. Gemenii nu-si pot permite sa fie superstitiosi ! Ori atei,ori credinciosi,altfel ar fi de cap în permanenta ! Unu trebue sa cedeze ori spre o extrema ori spre alta ! E greu de împacat capra si varza ! Zeci de ani am încercat sa-i multumesc pe amândoi,însa zadarnic. Unu trebuia sacrificat ! 🙂
    Sa-ti fie viata o eterna primavara,chiar daca lumea asta-i cam… bizara ! : 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Atunci ai aflat!
        Încă nu pot sa trimit, abia sunt inițiată. Sunt o fire curioasă, în continua căutare. Pffff, cred că de-aia n-am vreme de suflete pereche, sau naiba știe ce alte iubiri d-astea care sfâșie suflete 😂.
        Când termin prima etapa te anunț, atunci pot trimite.
        Oana, trebe să -ți spun că am râs cu lacrimi, ai un talent aparte, urmăresc în fiecare zi (seară, noapte ) doar dau de ceva nou . Ești „altfel ” !
        Te îmbrățișez cu drag!
        😊❤

        Apreciat de 1 persoană

  15. Buna dimineata OANA !
    EU nu cred in DEOCHI ! 🙂
    Nici in COINCIDENTE nu cred !! 🙂 🙂
    CRED insa in DUMNEZEU si in ” buzunarul meu ” !!! 🙂 🙂 🙂
    Si mai CRED ca ceva te-a DERANJAT
    daca la mine NU ai mai postat 😦
    nici macar asa, la modul pitoresc,
    cand si pe strada mea ” Zorii se ivesc” !!! 🙂 🙂 🙂

    O Duminica Binecuvantata 🙂
    si un sincer La Multi Ani de 8 MARTIE !!! 🙂 🙂 🙂
    Cu stima si respect,
    Aliosa .

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc, Alioșa! 😊
      Nici eu nu cred în coincidențe, sunt convinsă că nimic nu e întâmplător. Cât despre deochi, cred că denumirea asta cu iz de voodoo îi dăunează, nu e nimic magic aici, e doar un furt de energie, poate și tu ai făcut asta de multe ori, chiar fără să realizezi. 😊
      Alioșa, ce să mă deranjeze?! Dacă ai observat, în ultimul timp nu am mai postat nici la mine, abia dacă mai apuc să intru pe aici… Știi că eu nu sunt așa… Prietenii care mai intră pe blog m-au înțeles și nu m-au părăsit, așa că sper să nu te superi. 😊

      Apreciază

  16. Sărut mâna, dragă Oana! Mi-era dor să râd cu poftă la ceea ce ne povestești tu cu atâta umor. Da, deochiul este o realitate, oricâr ar contesta-o scepticii. Când eram copil, mă deocheam teribil de repede și numai bunica mea mă rezolva cât ai clipi. Tot dânsa mă îndemna să zic Tatăl nostru, atunci când mă simt stors de energie sau privirea teribilă a vreunei persoane. Da, sunt transferuri energetice între oameni.
    Numai bine îți doresc cu mult drag și o primăvară plină de bucurii! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • He, heee! Multumesc, Em! Si eu te citesc cu mare placere (si n-am zis-o doar asa, din politete). Mi-as dori sa mai am timp sa scriu, dar… ;( Si la voi pe bloguri intru tot mai rar, noroc cu metroul ala de ma duce tocma’ in Pipera, asa apuc si eu sa mai lecturez cate ceva dimineata. Mi-as dori macar sa pot comenta… In fine, hai ca ma lamentez ca o mamaie. 😀 O sa vina din nou vremuri bune, simt eu. Mai ales de cand am inceput sa zic mantra aia cu catelus cu paru cret inainte de culcare. 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s