Ce ne mai place moca!


Afară sunt 38 de grade, iar eu mă afund aproape cu voluptate în asfaltul topit. Normal că mă afund, dat fiind IMC-ul meu din ultima vreme, dar mă consolez la gândul că nu sunt singura. Aşa sunt oamenii, se bucură de necazul altora… Din nefericire, nu mă ajută nici faptul că, de vreo două săptămâni, umblu bandajată la ambele picioare, iar acum, din cauza căldurii, leucoplastul mi s-a dezlipit de locul dureros şi mi-a migrat spre tălpi. Nu regret însă nicio clipă că mi-am luat sandalele alea argintii care m-au bătut până la os şi aproape m-au transformat într-o candidată la scaunul rulant, au fost un chilipir – cum era să nu le iau la doar 2 milioane, reduse de la 4? Aşa o pleaşcă nu se refuză! Tot un chilipir a fost şi leucoplastul – 200 de bucăţi, numai 7 lei. Cine s-ar fi gândit că o să-l consum pe tot în 3 zile? Magazinul ăla de lângă Piaţa Norilor de unde l-am cumpărat e plin de prostioare ieftine ca braga, care merită însă fiecare bănuţ. Doi lei dai, doi lei fac! Mi-am luat de acolo creme de faţă cu care-mi lustruiesc pantofii, deodorante cu care omor muştele din bucătărie, pastă de dinţi cu care-mi curat inelele şi acetonă cu miros de ţuică pe care probabil o s-o beau, fiindcă unghiile nu mi le curăţă. Asta sunt, îmi plac chilipirurile sau, mai bine zis, iluzia că am făcut o afacere, dar evident chestia asta nu rezidă din zgârcenie, ci pur şi simplu din situaţia dramatică a contului meu curent. Cu toate astea, am şi eu demnitatea mea – nu alerg după gratuităţi, nu sunt o obişnuită a locurilor pe unde se mănâncă şi se bea gratis şi nici nu cer niciodată nimănui nimic de la obraz. Sunt de părere că pe lumea asta nimic nu e gratuit, iar mai devreme sau mai târziu vine şi nota de plată. Leucoplastul ăla l-am plătit, ce-i drept, dar nu îndeajuns, aşa că de restul am cotizat în natură – cu trei rânduri de piele. Ce n-am plătit cândva au fost nişte medicamente pe care le-am primit de la o prietenă care beneficiază de gratuităţi şi s-a gândit să-mi facă un bine…

Auzi, Oano, stai să-ţi dau nişte medicamente!

De ce, dear, am o paloare care te inspiră?

Hai că spui prostii! Nu, dragă, am o sacoşă plină şi ştii că eu nu iau mai nimic. Expiră pe-aici… O să vezi că o să-ţi prindă bine!

În fine, n-a fost chip să refuz. În punga aia erau hapuri pentru gât, tuse, gripă, picături de ochi, antiinflamatoare, antihistaminice, antibiotice, până şi supozitoare. Am plecat acasă gândindu-mă că o să expire la mine în sertar, nu la ea, dar n-a fost să fie… Fix a doua zi, am început să-mi dreg vocea şi să tuşesc discret. Până seara, eram cu mucii în bărbie, în prag de şoc anafilactic, răgeam ca un măgar, iar ochii mei aveau o culoare roşu-cerise. “Uite ce bine îţi prind hapurile astea, a avut dreptate femeia aia, şi tu, fraiero, nu iei nimic nici măcar când ţi se dă!”. În scurt timp, s-au dus toate pastilele antirăceală, dar şi antiinflamatoarele, fiindcă am rămas înţepenită şi de mijloc. A doua zi, scormoneam în pungă după pastile de stomac, că, na, de la atâtea pilule mă luaseră arsurile. În aceeaşi seară, mi s-au pus cârcei şi m-am trezit şi cu nişte afte, probabil un efect secundar de la atâtea “anti”. Până dimineaţă, nu mai puteam vorbi, vedeam în ceaţă, iar de la strănutat nici nu mai auzeam prea bine. M-a trecut un fior de rău-augur doar gândindu-mă la punga aia, în care mai rămăseseră doar vreo trei chestii nefolosite. “Ha! Antibiotic! Na, că de asta n-am nevoie!”. Două ore mai târziu, cu falca umflată şi cu obrazul zvâcnind, mi-am reconsiderat părerea. Era clar, asta nu putea fi o coincidenţă. Disperată şi cu gândul la punga aia nenorocită, m-am îndreptat spre bucătărie. În momentul ăla, am simţit un junghi în partea dorsală şi am înţepenit în picioare. Nuuuu, era imposibil! Am pus mâna pe telefon şi…

Ce faci, dragă, ce-i cu vocea asta sfârşită?

Auzi, fetiţă, nici dacă făceai voodoo nu-ţi ieşea atât de bine! Aproape toate pastilele alea le-am halit…

Ahahahahaaaaaaa! Chiar toate?

Auzi, zi-mi şi mie, ai pus acolo şi vreo cremă din asta…

Ce cremă? Unde te doare?

Mă doare în… cuuuuuur! Din cauza ta!

Cremă, nu, dar sunt nişte supozitoare antihemo…

Hai sictir!

 

P.S. Din păcate, această istorisire nu e o ficţiune şi tocmai de aceea aş vrea să le-o dedic colegilor care, în fiecare dimineaţă de luni, când e gratuită cafeaua de la automat, se înfiinţează acolo şi-şi iau câte 3-4, pe care le transbordează apoi în căni şi, eventual, îşi mai iau o cafea şi la pahar, ca să le ajungă până lunea viitoare. Prieteni, cum spuneam, pe lumea asta nimic nu e gratis, mai devreme sau mai târziu totul se plăteşte. Chiar şi o cafea de doi lei! 🙂

Anunțuri

73 de comentarii

  1. Că totul se plătește pe lumea asta, mai devreme sau mai târziu,… de acord cu tine, dar o dilemă tot am. Să râd sau să plâng? Cele întâmplate sunt cam de plâns, dar stilul tãu de a persifla chiar și cele mai grele încercãri e de-a dreptul fantastic. Eu, una, m-am și umflat de râs… Sã fii bine, Oana! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Uffff! Am văzut pe fb că ai scris și am venit iute să văd. Și când colo… atâtea probleme. Cu umor tratate, dar durerea… Dacă nu luai plasa cu medicamente nu aveai nimic. Te-ai programat tu mental. 🙂
    Ți-aș trimite ploaia de aici să se răcorească până ți se până se vindecă rănile. Pe mine orice mă jenează, am o piele imposibilă, așa că știu cum e cu nenorocirile astea. Luna trecută am fost în vacanță și cunoscându-mă, mi-am dus pantofi sport comozi, știam că voi umbla mult. Ghici? Am făcut niște beșici în tălpi. Căldură mare (California) eu bandajată, șosetată, și cu adidași. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Sweety (nu ma pot abtine sa-ti spun asa), chestia cu pastilele e de anul trecut, recente sunt doar basicile, dar mi-au adus aminte si de traumele din vietile anterioare. 😀 La fel de bandajata o sa ma duc si eu maine la job, si vor fi doar 40 de grade.
      P.S. Felicitari pentru „Pasi”, e grozav ce-ati facut tu si Axel, m-as bucura tare mult sa simt mirosul hartiei tiparite. Cu autograf sa fie!
      P.P.S. Iti spun tie, ca Axel mi-a promis (mi-a si adus) acum vreun an doi magneti de frigider… Doar mi i-a adus, inca nu am intrat in posesia lor. 😀 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Alunita, eu ma supar greu, da’ greeeeu de tot, insa si cand mi se pune pata… Nu stiu, chestia aia mi se pare de-un penibil absolut.
      😀 Sunt mari sanse sa ne intalnim pe la magazinul cu chilipiruri (ma fascineaza toate prostioarele), ca doar nu-ti inchipui ca m-am vindecat de de-astea.

      Apreciat de 1 persoană

      • Eu am luat multe zdranganele de acolo, ca si mie imi plac, evident. Am luat si produse de curatenie de cateva ori, dar de acelea nu am fost multumita. Acum iau detergenti de la magazinul ala de pe Cantemir, daca il stii, de langa #TAG.

        Apreciat de 1 persoană

      • Te inteleg perfect. Eu nu sunt consumatoare de saorme etc., dar am mancat odata acolo o chestie atat de buna, Iskender, parca, de m-am dus si a doua oara sa mananc 🙂 Totusi, eu zic sa bagi un cap in magazinul ala, s-ar putea sa faci economii serioase la cumparaturile menajere si nu numai.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Hahahahaha, vezi daca iti cumperi lucruri ieftine ca braga? Oricum, nu stiu deocamdata cat inseamna 2 milioane si 7 lei dar o sa invat, doar ma cheama Braga, hahahahaha. Pe de alta parte, ma bucur nespus ca ai revenit; inteleg, esti ocupata cu serviciul, dar nu ne neglija. Intotdeauna citesc cu placere ceea ce postezi aici. Toate cele bune.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Tare mult ne lipseşti, Oana dragă! Scrii atât de frumos, dar am vrea şi noi să scrii mai des…! Că uite cum m-am hăhăit eu de durerile tale. Autoironia ta e unică şi delicioasă. Îți doresc numai bine. Eu, de când m-am băbit, sunt mai atentă la partea de comoditate decât la frumusețea încălțămintei. 😭

    Apreciat de 1 persoană

    • Te pup, Ana draga! Apai, la un moment dat, doar asta ne mai ramane – sa facem haz de necaz. 🙂 Ieri, de exemplu, pe canicula aia groaznica, dupa ce ca s-a intamplat sa merg de doua ori la medic (dimineata si seara, iar intre timp, la job), la final, cu o genata de dimensiunile unui geamantan pe umar, cu o sacosa imensa in mana (cu radiografii & stuff, deci extrem de incomoda) si, colac peste pupaza, cu un buchet imens de flori in mana, m-am urcat in autobuzul gresit, care, dupa un sfert de ora, m-a adus aproape inapoi de unde am plecat, fiindca acolo intorcea. Aglomeratie, caldura, copii care urlau, de-astea… Sa-ti spun ca mult prea tarziu am constatat ca stateam pe singurul scaun care frigea ingrozitor, cel de deasupra rotii?! Ce dracu era sa mai fac? Am ras ca o nebuna… 😀

      Apreciază

    • Silvia, sincer, n-am intalnit pe nimeni care sa nu fi platit, doar ca cei mai multi nu si-au dat seama pentru ce au cotizat. Data viitoare cand mai auzi pe cineva intreband: „Doamne, de ce mi se intampla mie asta?”, o sa-ti amintesti. Divinitatea sau universul are un simt al umorului ceva mai special, iar daca nu-ti dai seama de la ce ti se trage s-ar putea sa platesti si dobanzi. 😉

      Apreciază

  5. …„pe lumea asta nimic nu e gratuit, iar mai devreme sau mai târziu vine şi nota de plată.”
    Maaaare adevăr!
    E delicat pe căldurile acestea să mai ai și bătături… Se spune că bătătura nu doare, ci te apără de dureri. Ar fi bine să o lași naibii de pungă, aia primită de bogdaproste, și să cumperi niște cicatridină unguent. E oleacă scumpă (49000 lei 😰 😂 🙂) însă pare să merite… Na’ că am luat-o și eu cu milioanele, însă îmi trece iute!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ha, ha! Nick, apreciez delicatetea ta de a folosi milioanele ca sa ma descurc eu mai usor… Am toate unguentele din lume (cicatridina am avut inclusiv spray), noroc de picioare bune n-am, ca nu pot suspecta chiar toata incaltamintea din lumea asta. 😀 Pastile nu mai iau, probabil de la amorteala asta (da, inca n-am scapat de ea!) nu mai simt anumite dureri. Aproape ca ma ingrijoreaza gandul ca o sa ma fac bine, pe urma despre ce mai scriu? 😀

      Apreciat de 1 persoană

  6. Si eu tot Braga, dar te iert pentru ca ma faci sa ma simt bine, deci nu mi se intampla numai mie. Imi pare rau ca nu am talentul tau de a le scrie. Cred ca ai putea sa strangi de o carte: Intamplarile unei tipe oarecare, eu stiu ca as cumpara-o.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Buna draga mea. Pe lumea asta totul se plateste la dublu, indiferent de pret. Fie scump sau ierfitin, noi tot platim mai mult decat trebuie. Imi place cum scrii, citesc cu drag, insa nu ma pot bucura de suferinta, imi pare tare rau.
    Iti doresc weekend cu multa racoare, imbratisari cu drag, pup!

    Apreciat de 1 persoană

    • Te pup, Ileana! Suferinta aia cu pastile multe e de anul trecut, iar cu basicile am invatat sa traiesc. Uneori nu e bine sa luam boala in tragic, ci peste picior, atunci parca mai tare se incapataneaza sa plece. De exemplu, azi implinesc 4 luni de cand (din senin), au inceput sa-mi amorteasca mana, umarul si capul. Am fost unde vrei si unde nu vrei (mai am doar un RMN de facut) si sunt OK. Daca iese si asta bine, inseamna ca toate problemele si supararile pe care le-am tinut in mine s-au rasculat, asa ca le-am somatizat… De-aia am inceput sa le fac de ras, trebuie sa le scot cumva din sistem! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Ancuta, bine te-am regasit! Din pacate, e greu sa promit chestii de care nu ma pot tine, asadar meteoric sa fie! 😀 Asa le-am zis si eu bataturilor, dar e una care ranjeste la mine cu tupeu si ma ustura al naibii! 😀

      Apreciază

  8. Finalul a fost apoteotic:”hai sictir!” Am râs până la papuci. Păi bine draga mea, acu se poartă papuci cu blană d-ăia ce fac hap hap când calci. Nu-ți mai trebuie pedi, tălpile papucilor sunt atât de groase de zici că ești 4×4 varianta feminină, ai culori infinite la alegere si ghici ce, nu te bat nicăieri(bine, floacele alea cred că la un moment dat îți vor intra intre dedețele și …) Și faci si fâl fâl când calci. Ce mai contează că „animalele țopăitoare” se vor flocăi(intre ele sau călcate/ șterse/ aghezmuite de alții/alte elemente cu/fără blană) și-ți vei ocupa timpul pieptănându-le/spălându-le/uscându-le(cu foenul/placa/drotul, depinde de dorinte) si apoi vei trăi cu teama să nu facă purici/căpușe/pui😂 eu sunt pentru animalele alea țopăitoare,fâlfâitoare si cum am aflat pe zi calduroasa, pârțâitoare(cocoana din fața mea „scăpa aer pe la supape” sau papucioșii transpiraseră si se flipăiau cu limbile p-afară, scoțând niște sunete exact ca niste papușlapi de 2 lei, uzi, scârț-fleop,scârț-fleop😂😂😂)m-am distrat la maxim că fie-mea se strâmba in urma ei, imitând-o😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Hop si io dupa vreo doua zile… Dar am avantajul sa ma simt mai putin vinovata pentru ca am ras cu pofta, asta si in speranta ca acum esti mai bine. Eu, intre timp, am exersat vorbitul si rasul cu gura cat mai inchisa. 😀 Doar aici pot sa ma mai exprim cu gura pana la urechi! Apropo, crezi ca am vreo sansa sa-mi puna cineva cativa dinti noi moca? 😉 Hmm! Mai bine nu! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Sorry, Luminași, eu știu doar vreo câțiva care scot dinți moca.. Fără anestezie. 😄 Gata, vorbești cu gura închisă? La Românii au talent cu tine! Am văzut că ventrilocii au succes. 😁

      Apreciază

  10. Mulțumiri multe, dragă oana, pentru porția bună de umor. Sau…haz de necaz. La faza cu sandalele, sincer nu înțeleg deloc tagma femeiască. Suferiți crâncen, dar nu renunțați la obiectele de tortură! Dacă îți povestesc una, poate reușesc să te fac să zâmbești nițel: când eram student, am reușit să-mi iau niște pantofi tare faini. Cam scumpi, dar frumoși. Era pe vremurile acelea, când se găseau greu. Dar ce să vezi, mă strângeau cumplit, de-mi venea să-mi tai picioarele. Un coleg mi-a admirat încălțările și i-a probat puțin, să vadă cum îi vin. Așa că… l-am rugat să-i poarte el câteva zile, până se mai lasă, ca să pot și eu să-i încalț. Și a fost bună ideea!
    Cu medicamentele… nu mai zic nimic. Te-oi fi bucurat de așa „donație”, dar parcă ți-ai atras și problemele, odată cu ele. Când mă uit la cutia de pantofi pe care am umplut-o de medicamente, din care iau prea multe la „recomandarea specialiștilor”…. Îmi vine să le arunc pe fereastră, dar cine știe în capul cui pică și… le ia acasă! 😀
    Sănătate, bucurii și… niște șlapi comozi, dragă Oana! Și multă, multă odihnă! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • He, he, mulțumesc la fel, dragă Alex! Nici eu nu înțeleg de ce acceptă femeile să sufere cu bună știință din cauza încălțărilor pentru că eu îmi cumpăr doar chestii comode! 😄 Praf m-au făcut niște sandale fără toc, cu piele mănușă… 😄

      Apreciază

  11. Da’ sandalele alea cumparate mai acu’ un an { alea la care nu ti-a dat vanzatoarea shireturile din dotare } , alea nu le mai ai ? Referitor la partea cu PS-ul , imi pare nespus d e rau ca’s nevoit sa te corectez insa , este doar SENZATIA ca-i …pe moca cafeaua de la acel automat : ” TOTUL S E PLATESTE ” dupa cum spune titlul unei scrieri de-a lui Raimond Chandler . AZI , NIMIC NU-I PE MOCA 😡 😡 😡 ! Iar intamplarea povestita d e dumneata este PIRAMIDALA prin simplitatea ei si , chiar mi-a infrumusetat finalul acestei saptamani d e tot rahatul ! Rogu-te…nu-mi da cu siktir 😉 !

    Apreciat de 1 persoană

    • He, he, pai, Marian, exact asta a fost si concluzia mea – nimic nu-i gratuit pe lumea asta -, asa ca nu am de ce sa te contrazic.
      Oooo, da, sandalele alea fara sireturi le am si acum si, ce sa vezi? Ironia sortii, sunt singurele cu care mai pot sa merg. 😀

      Apreciază

  12. Doamne, îți mulțumesc pentru că există astfel de oameni!
    Eu sunt nouă pe aici, dar cred că am picat exact unde trebuia.
    Numai bine vă doresc și multă inspirație!
    Mulțumesc pentru porția de umor de calitate! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Salutare, dragă Alex! Sinceră să fiu, și eu abia aștept… 😆 Momentan, sunt cam „presată” de una, alta, dar o să ies eu și din gaura asta neagră. 😉 Până atunci, poate vă gândiți, tu și ceilalți prieteni care mai intră pe aici, dacă vă surâde să ne vedem pe la jumătatea lui septembrie. Deocamdată se votează ziua. 😉 Aștept sugestii!
      O săptămână faină și îți mulțumesc că mi-ai scris!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s