Azi-dimineață, m-am trezit… De fapt, nu, reformulez: azi-dimineață, nu m-am trezit, pentru că nu m-am culcat deloc. Am ajuns la 2.30 noaptea acasă, după deadline, stoarsă, într-o stare de agitație de nedescris, după trei cafele, juma de litru de Pepsi și vreo… multă ciocolată, cu chef de ceartă. Cum până la scara blocului n-am găsit nicio haită de bețivi cu care să mă încaier ca să-mi consum energia, m-am gândit să rezist până dimineață, când aș fi putut să mă iau la harță pe facebook, pe teme politice, sau, eventual, să-l pândesc pe vecinul de la 4 și să mă rog să-mi spună iar că m-am îngrășat. Pe la 7, deja purtam dialoguri imaginare crâncene cu diverși indivizi, îmi dădusem de vreo trei ori demisia și lucram la supermarket, după care am câștigat la loteria vizelor și am trăit fericită până la adânci bătrâneți cu unul dintre cei 300 de miliardari care m-au cerut de nevastă pe facebook. La 8 fix, cineva m-a… împușcat. Am sărit din pat direct în picioare – așa senzație mișto n-ați văzut! –, după care tirul a continuat. Când am realizat că durerea aia cruntă nu era de la gloanțe, ci de la nevralgia oribilă la măsea care nu se desparte de mine nici de-a naibii, am încercat să despistez de unde venea zgomotul ăla care-mi făcea creierii să explodeze în mii de țăndări. Ei bine, o doamnă, femeie, mamă, gospodină și probabil bună-platnică la întreținere (altfel nu cred că și-ar fi permis să atragă atenția asupra ei), bătea covoarele, măi nene, în spatele blocului! Sâmbătă-dimineață! Păi de ce nu te duci, măi femeie, ca tot românul, la supermarket, să-ți faci cumpărăturile în weekend și-mi bați mie darabana în cap? Și nici n-am apucat să-i zic vreo două din câte exersasem toată noaptea, că și-a strâns calabalâcul și probabil că, la 9, deja le ura prietenilor ei virtuali o zi minunată, de-aia cu multe inimioare și pupici… Câteva ore mai târziu, cu o mutră dezabuzată și extrem de șifonată, eram la… cumpărături.
Cum nu-mi trecuse paraponul pe karma mea, m-am uitat aproape cu invidie la casierii din magazin. Uite ce viață au unii! Bip-bip-bip 8 ore și după aia, odată ieșiți pe ușă, nu se mai uită înapoi. Nu mai fac socoteli, nu mai scanează coduri de bare, nu-i mai aia la cap clienții duși cu pluta… Nici nu câștigă cine știe ce, dar, dacă la salariile lor meschine adaugi bonurile de masă, iaca și venitul unui corporatist… “Deci dacă rămân fără job, aici ajung, cu puțin noroc”, mi-am zis, realizând că cei mai mulți erau de vârsta mea, și asta m-a mai liniștit puțin. Până mi-a venit rândul, am analizat situația. Cel la casa căruia m-am așezat eu nu părea deloc în apele lui. Înalt, extrem de slab, adus de spate ca un semn de întrebare, cu zeci de ticuri și cu lentile ca fundul de sifon, scana produsele într-un fel doar de el știut, punându-le înapoi de unde le lua. Pe măsură ce mă apropiam de el, optimismul mi-a cam dispărut. “Bă, dacă nu mă descurc, ia uită-te la băiețașul asta!” În picioare, transpirat, încurcat definitiv și strigându-și colegii încontinuu să-i spună prețuri, era în pragul colapsului. Fix când am ajuns în fața lui, a venit un nene cu doi covrigi într-o pungă, care erau la jumătate de preț. Omul voia să știe doar cât costă… A strigat: “Reducere!” din toți rărunchii și a apărut bodyguardul. Puștiuletele s-a uitat la el disperat, deși vedea prețul pe afișaj. “Nu știu cât costă ăștia la juma’ de preț”, i-a zis. Omul l-a privit calm și i-a zis: “Dacă un covrig costă un leu și ăștia doi sunt la jumătate, cât face?” Pauză. Se uită la bodyguard cu o privire de cățeluș bătut de soartă. “Un leu face, mă!”. Abia după ce am ieșit din magazin, am realizat că și eu am așteptat cu același interes răspunsul bodyguardului… Sa vină deadline-ul, zic!
Io am râs, n-am zis nimica. Figura ce esti. 😅😅😅
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai am așa, din când în când, câte o zvâcnire. 😊
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Welcome back! Păcat că trebuie ca o nevralgie sau o vecina tembela sa-ti declanșeze mecanismul scrisului. Dar ne-am am obișnuit că la tine nimic nu e … obișnuit. Așa ești tu, unica și te iubim pt asta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei, Roxana, tot vin și plec… Și eu vă iubesc, nici nu știi cât de mult mă ajută prezența voastră să merg mai departe! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite că n-a fost nevoie să strigi la nimeni. Ba chiar ne-ai amuzat descărcându-te aici. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să știi, Petru! Mi-era un dor de aici… Aproape uitasem cum se postează… 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cand mai bate cate una covorul la ore mici, pune furtunul pe ea sa o trezesti la realitate. :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-am un furtun atât de lung, dar cred că aș putea să cobor și să o bat cu el. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)))) Daca tot vrea miscare, alearg-o! :-*
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La mine în oraș s-au interzis barele de covoare… Nu mă întreba de ce, eram prea mică atunci când primăria ne-a luat una din distracțiile preferate…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oameni civilizați! Bucureștiul mai are de luptat în privința asta..
ApreciazăApreciază
Atunci nu am privit lucrurile așa… Distracția noastră, a copiilor din acea vreme, era să ne dăm pe bară…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi spui? 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In tipetele a 7-10 copii + parintii din dotare din spatele blocului + o vajnica batatoare de covoare fix ACUM, iti spun ca am ras cu (de), tine:))))))) Ceea ce iti dau voie sa faci si tu:)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 Iaca!
ApreciazăApreciază
Acum stau şi mă gândesc şi nu ştiu care metodă de trezire bruscă e mai mişto: bătutul covoarelor sau susurul bormaşinii? Că eu pe ultima deja o simt ca făcând parte din mine. 😀
Ştii deja că mi-a fost dor de tine, da?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie mi-a fost dor de tine, Potecuț! ❤️❤️❤️
ApreciazăApreciază
Da’ comentariul în care mă bucuram şi eu că ai scris, unde e?! L-a păpat wordpress-ul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că da, Ana! Pup! 😘 Mă bucur că ai scris!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-eşti dragă şi îmi e dor mereu de scrierile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aș vrea din suflet să pot scrie mai mult, Ană dragă, locul ăsta îmi dă aripi și datorită vouă. Din păcate, scriu la normă pentru alții, și asta îmi consumă tot timpul și îmi usucă sufletul… Ăsta este motivul pentru care scriu tot mai rar și am simțit că acum este momentul s-o spun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi uite-aşa se mai găseşte câte un motiv ca să ne înveseleşti şi nouă zilele. 🙂
Cu drag şi pe nerăsuflate te-am citit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din ❤️
Aș vrea să mai pot face și eu asta… Dar cred că trebuie să aștept concediul ca să vă citesc pe voi, cei dragi mie. Deocamdată, mă bucur că am găsit drumul până la blogul meu… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Măcar, pînă ai ajuns acasă ai avut A ti tu di ne.
Chiar acum mă cert, imaginar, cu una.Că prin viu grai am reuşit să mă enervez şi m-am oprit la timp, înainte să…Bag sama că e luni şi pentru alţii.
Mă bucur că ai revenit!
Apropo de marketuri, merg numai la casele unde sînt tineri, că cei de vîrsta mea se cîcîie, se mîcîie, se mişcă încet plus, n-au chef de bancuri, glume sau conversaţie.Plus, eu n-am răbdare şi mai şi comentez.Deci, sînt clientul perfect.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
He, he! Uite că și eu tot din același motiv am ales un tânăr și mi-am primit pedeapsa. 😀 N-aș vrea să aflu cum va fi, bietul de el, la bătrânețe, că nu-mi imaginez că va avansa vreodată în funcție… 😀
Bine v-am regăsit!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Rea esti fată, să mor io! Ce-ai cu bieții vânzători? Că e multe și mai e și greleeee!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃😃😃
ApreciazăApreciază
Săru’mîna!
Mă umflă rîsul numai cînd mă gîndesc cîte ţi s-au putut întîmpla pînă acum.Că, nu-i aşa, toate ţi se întîmplă numai ţie.
Sper că ţi le notezi pe undeva, să ni le spui şi nouă cînd ai timp.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hei! Stai asa, ca inca n-am intrat in vacanta… Mai sunt doua luni pana atunci… Parca mi-e si teama! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sărut mâna, dragă Oana! Am intrat deunăzi pe aici și m-am bucurat mult să văd că ne-ai mai scris ceva, în stilul atât de caracteristic și reconfortant. Chiar și atunci când spui cu năduf despre o zi mai grea…Nu știu cum am comentat eu atunci, că văd că n-a ajuns pe la tine comentariul meu. Mai face netul ăsta niște figuri enervante, dar nu-i bai. Una peste alta… da, mai sunt și astfel de zile, când ai vrea să ai…mitralieră, pentru toți cei care reușesc să te calce pe mama nervilor. Aia cu covorul de dimineața, eventual unul cu bormașina! Altul care tocmai în weekend vrea să schimbe faianța… Vecinul de la parter care mai repară câte un scaun afară tocmai când ți-ai propus să zăbovești mai mult în pat, că doar e weekend…Un vecin din parcare care tocmai ce s-a gândit să ambaleze puțin motorul… Și câte și mai câte variante posibile și întâmplate. Iar tipul de la market… bomboana pe colivă!
Îți doresc o vară frumoasă și cât mai repede o vacanță de vis, după pofta inimii tale! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alex, multumesc la fel! Intre timp, am avut de facut un drum de 4 ore cu trenul si am gasit bilet cu loc in picioare (sic!), chestie care m-a facut sa ma gandesc cu nostalgie la nervii zilnici… Parca e mai bine sa-mi zornaie creierii in timp ce stau intinsa in pat decat sa ma zgaltai cu totul, inconjurata de bagaje, de copii urlatori si lume agitata si transpirata. Vezi, intotdeauna se poate mai rau! 😀
O vara frumoasa si tie! A mea inca n-a venit. In momentul in care-ti scriu, ploua torential. Iar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oana, de două săptămâni mă gândesc la tine cu incontinență și uite că ai apărut pe blog!
Salut întâmplarea (scris pe blog), cât despre fătuțele și flăcăiașii care fac pe casierii prin megaimașuri… lasă-mă! La câtă artimetică știu ei, mă gândesc că aș fi putut să fiu ministru de finanțe.
Când ieșim la o patru brânze? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahhh, Renata, gând la gând cu bucurie, că tare mi-era dor de tine! Te sun zilele astea negreșit, poate dau o fugă pe la tine pe la prăvălie. 😊 Abia aștept să te văd!
ApreciazăApreciază
Oana Pantazi chiar daca stiu ca dai cu sapa din greu pe mosia alora de la Dilema , doresc sa-ti reamintesc ca , mai este foarte putin si … vine luna Septembrie . Gandurile pe care le-aveati majoritatea dintre voi { cel putin declarativ } anul trecut , alea mai au valabilitate ? Nu uita : POZE DE LA LOCUL FAPTEI !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Marian, pentru gândurile bune, te salut! 😊
P.S. E o coincidență de nume, nu sunt la Dilema, ci la VIVA! Pe online prestez cu numele pe care-l știi, dar în articolele din print semnez cu numele din buletin, Enache. 😊
ApreciazăApreciază
Te-nteleg : trebuie sa manace si gura matale o paine alba si-n plus , mai trebuiesc platite si tot ce ai de platit c-alminteri ajungi homeless . Dar … totusi VIVA dupa ce-ai prestat pentru DILEMA { adica cultura cat cuprinde } , hai sa fim seriosi ! Daca-mi vei pretinde ca spargeti avioane la capitolul vanzari , sau ca ” articolul ” ala despre Elena Udrea se cheama jurnalism…ma fac popa !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai ce ți-am zis că nu am fost la Dilema, e doar o coincidență de nume. Despre pictorialul din VIVA! nu mai am putere să vorbesc, e 1.30 noaptea și am dat deja prea multe explicații pe Facebook. Inutil, de altfel.
ApreciazăApreciază
@Renata Cu… INCONTINENTZA ??? 😀 😀 😀 😀 Rogu-te , nu te supara !
ApreciazăApreciază
spectacular… in genul doamnei prim ministru…. dauaga crapata, parca asa se numea pina mai ieri… de-acu e pleasca…. pleasca de plosnite…. pai ce mnata ai auzit bormasine???? ai auzit zumzurum zumzurum, falimentar……
ApreciazăApreciază