Mam ândrăgostit și sânt fericit!

De vreo două zile, am intrat pe pilot automat. AMR trei săptămâni până la concediu și deja mi-am planificat în amănunt fiecare mișcare. Mai bine zis, fiecare ne-mișcare, fiindcă mi-am setat creierul, în urma unui supradozaj de Xanax, care mi-a scurcircuitat neuronii ăia zglobii, să stau. Mai nou, visul vieții mele e să nu fac nimic. Recunosc public că sunt o obsesiv compulsivă, o dusă cu pluta pentru care procrastinarea și leneveala sunt termeni utopici. Mintea mea clocește permanent scenarii, teorii ale conspirației sau, după caz, liste de cumpărături, iar în restul timpului, conversații cu iz paranoid și, din când în când, schizoid, că, na, am și o mulțime de amici virtuali, alții decât cei de pe Facebook. Mai nasol e când încep să verbalizez ziua în amiaza mare, singură pe stradă… Dar cine să mă vadă? Toți ceilalți, sănătoșii, vorbesc cu telefoanele lor mobile.

Pe scurt, dat fiind că mă duc într-un loc unde am mai fost, o să-mi rezerv cel puțin trei zile de lălăială totală și o să zac pe plajă, într-o semi-comă binemeritată. După aia, o să-mi bombardez prietenii din mediul virtual, deja sătui de job, cu fotografii din vacanță, știu ei de ce! Până atunci însă, cum spuneam, mai sunt trei săptămâni în care îmi voi muta fizicul obosit de colo-colo și voi primi cu resemnare complimentele zilnice: “Vai, dar ce palidă ești!”, “Mai dă-te cu ceva pe cearcănele alea, că ne strici dispoziția!”, “Parcă ți s-a rărit părul, dar tot vâlvoi îți stă”, “De unde ai, dragă, toți pistruii ăștia?”. Ca să fiu sinceră până la capăt, trebuie să spun că, totuși, există și cineva care mă iubește necondiționat, așa pistruiată, galbenă la față, cu cearcăne și cu părul vâlvoi. Îl cheamă Gabriel și e taximetrist. Se face un an de când ne-am cunoscut, într-o conjunctură nefericită, și de atunci îmi declară dragostea lui cu fiecare ocazie. Nu știu exact de ce tocmai persoana mea i-a trezit asemenea sentimente, cert este că nu mai poate trăi fără mine, așa cum sunt eu, cu cearcăne, păr vâlvoi, palidă și cu pistrui (kilogramele în plus sunt o problemă delicată, deci nu o să mă refer la ele). Recunosc, sunt de vină, i-am dat numărul de telefon, însă doar pentru că era disponibil și pentru drumuri în afara localității, nu în afara moralității. Mă rog, lui i s-a părut încurajator și, de atunci, adorm și mă trezesc cu Gabriel. Mai bine zis, cu mesajele lui Gabriel.

Ce să zic?, omul e exact pe gustul meu, dar nu vreau să-l încurajez deocamdată. Începutul a fost ezitant, dar tăcerea mea i-a dat curaj…

”Bună dim servici ușor poftă bună la cafea”.

Seara, dacă a văzut că nu m-a cucerit, mi-a scris:

”Bună seara ce mai faceți dmn OANA??”

În weekend și-a încercat din nou norocul:

”Bună ce mai faci?? O Duminică plăcută te pup”

Vasăzică, deja eram prieteni, s-a schimbat tonul… Dar a venit 1 decembrie și:

”De ziua națională vă urez la mulți ani multă sănătate la familie și petrecere frumoasă”. (Cu verzale, că doar era sărbătoare!)

Pe urmă, mi-a dat lovitura de grație:

”Poate ântro zi când aveți timp putem să bem o cafea âmpreună? Miar face multă plăcere să vorbim dacă nu vă supărați vă pup și servici ușor dna eu sânt Gabi cu taxiul”

Când juma de viață ai făcut corectură și dai peste un Prince Charming d-ăsta, cum naiba să nu dai pe spate?!

”Lucrați și sâmbătă și duminică dacă naveți timp acum vorbim mai târziu stau până la 4 dim la tv vă pup”

Ca să vezi ce face televizorul din om!

Până la urmă, nu m-a lăsat inima, i-am răspuns… că sunt un om ocupat și că își pierde timpul scriindu-mi. A înviat pe loc.

”Sânteti deosebit de drăguță simpatică plină de viață miați plăcut f mult vă spuneam demult dar mia fost așa să nu vă supărați mam gândit mult la dvs dar acum am avut curajul să vă spun și cred că nu va supărați vă sărut”

A urmat o avalanșă:

”Pot să vă mai dau vreodată msj dna scumpă și frumoasă??”

”Să știți dna Oana că VĂ IUBESC F MULT chiar dacă nu aveți timp să ne vedem vă sărut.” Etc.

De Crăciun, ca un om civilizat ce sunt, i-am răspuns la urări, din nefericire… A reacționat imediat:

”Âți mulțumesc mult ptr mesaj și poate că ântro zi frumoasă miai accepta invitație îmi placi f mult ești f drăguță o Duminică plăcută și multă sănătate și ce âți dorești tu Te sărut dulce Gaby.”

”Te iubesc f mult și nu exagerez cu nimic”

Nu vă mai plictisesc, au mai fost câteva zeci de mesaje, în care Gabriel, aka Gaby, și-a strigat iubirea cum a știut el mai bine, așa, fără cratime (n-am rezistat și le-am pus eu), fără virgule și fără acord între subiect și predicat. Și cu î din a peste tot. A devenit faimos în cercul meu de prieteni (nah, n-am putut să mă abțin!) și mai ales de prietene, care, parțial, chiar m-au invidiat. Până într-o zi, când karma m-a lovit nemilos:

”Bună Daniela o zi bună și multă sănătate Te iubesc”

Stupefacție maximă! După ce mi-am revenit din râs, cuprinsă de gelozie, i-am replicat ironic:

”:D 😀 😀 Mai scrie-i o dată, mesajul tău nu a ajuns la Daniela!”

După două minute, mai primesc un mesaj:

”Bună Daniela o zi bună și multă sănătate Te iubesc”

Siderată, am rămas cu ochii țintuiți în ecran, când a mai venit unul:

”Mii de scuze iubire team botezat nu cu intenție te iubesc f mult servici ușor Oana”

Eh, acum pot să plec liniștită în vacanță. V-am spus că, între timp, m-a botezat Onița?