Mă iubeşte bărbaţii…

Acum vreo trei zile, am avut surpriza să primesc, pe Facebook, o cerere de prietenie cel puţin ciudată. Şi uite aşa am mai bifat un record: am un prieten pe Facebook care are un singur prieten – pe mine! Trebuie să recunosc că m-a intrigat faptul că tipul nu e român, iar asta m-a făcut să mă întreb cum naiba m-a găsit şi mai ales de ce a ţinut morţiş să-mi fie prieten. Omul nu are nicio activitate pe pagina personală, iar singurul lucru pe care l-a postat este poza lui. Care poză e mai mult decât un mesaj subliminal, e o adevărată poezie. Ce poate impresiona mai mult o damă dacât un tip cu un zâmbet larg şi figură de intelectual (bine conservat, de altfel) care strânge cu duioşie la piept un chihuahua cu ochi bulbucaţi, lângă bradul de Crăciun? Doamne, aproape că mi-au dat lacrimile…
Aşa cum am bănuit, m-a contactat, chiar mai curând decât mă aşteptam. Va daţi seama ce noroc pe mine? Din cele peste un miliard de conturi de Facebook, acest domn s-a oprit la al meu. Cică mi-a remarcat poza de profil… Mi-a făcut toate complimentele posibile, dar cel mai mult mi-a plăcut că mi-a scris “nice hair style” (ştiţi că la capitolul asta sunt foarte sensibilă), asta m-a dat gata. Mi-a spus că locuieşte în Cleveland, dar că e irlandez. M-am ferit să-l întreb cum se face că toate cele trei nume ale lui au iz de Catalunya, şi nu de Ohio, fiindcă riscam să stric naibii toată poezia. Am scurtat conversaţia cât am putut, nu de alta, dar m-am temut că mă cere de nevastă chiar atunci.
Acum aştept cu nerăbdare ca domnul Narcis Fontanet Ambros (pursânge irlandez) să mă caute din nou, parcă şi văd cum va decurge prietenia noastră bazată pe admiraţie şi respect: voi primi, pe rând, poze cu el pe iahtul personal, la casa de vacanţă de la ocean, la vila de la munte, lângă unul dintre cele trei Bentley-uri din colecţie… Apoi, inima lui suprasaturată de iubire nu va rezista şi, într-o zi, mă va suna avocatul său şi mă va anunţa că sunt unica moştenitoare a sus-numitului. Pentru a intra însă în posesia averii fabuloase a americanului irlandezo-spaniol va trebui probabil să plătesc o taxă modică de timbru de 10.000 de dolari…
… Sau se va decide să mă viziteze. Cumva, în timpul escalei, cineva îi va fura bagajul de mână, şi-atunci mă va suna disperat şi-mi va cere să-i trimit de urgenţă 1.000 de dolari, nu de alta, dar ca să-mi cumpere şi ceva din duty-free, că nu se cade să vină la iubirea vieţii lui aşa, cu mâna goală.
În fine, scenariile posibile depăşesc numărul celor care au conturi pe Facebook, astfel încât încă mai sper ca noul meu prieten să mă surprindă. Oricum, ţin să-i mulţumesc pentru complimente, mă simt deja regina neîncoronată a Facebook-ului. Cine mai e ca mine… one in a billion?

Later edit: Nu m-a surprins… Cu inima sfâşiată de durere, trebuie să va spun că iubirea dintre mine şi Narcis a murit în faşă. Răspunsul meu l-a devastat atât de tare, încât, neconsolat, mi-a restricţionat accesul la pagina lui de Facebook… 🙂