Fă-ţi tatuaj ca Nicki Minaj!


Velea

Vorbeam deunăzi cu un prieten despre tinereţile noastre (semi)apuse şi, când am ajuns la capitolul regrete, care în cazul meu e un roman în sine, i-am spus sincer că n-aş dori să mor înainte de a mă plimba cu motocicleta. Fiind mai optimist din fire, omul a încercat să mă încurajeze şi mi-a spus că nu e timpul trecut, dar sunt conştientă că, peste un an-doi, deja o să-mi fie greu să găsesc o motocicletă cu ataş, ca să nu mai vorbesc de un tânăr dornic să-şi plimbe străbunica. Şi dacă tot am vorbit despre casta asta care mi-e atât de dragă, despre libertate şi nonconformism, am ajuns invariabil la un alt subiect care mă frământă: tatuajele. Am conchis că şi pentru alea sunt prea bătrână şi că toate, pe lumea asta, au o vreme a lor, că, vorba lui Paler, “ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată”.

Da, probabil ar fi trebuit să-mi fac tatuaj la 20 de ani, dar pe vremea aia încă trăiam în societatea socialistă multilateral dezvoltată, şi singurii care aveau tatuaje erau absolvenţi de Gherla sau de Jilava. Bine, nici oferta nu era cine ştie ce – o inimă săgetată sau o sirenă intitulată, invariabil, Maricica sau Getuţa, sub care era scrijelit eventual anul agaţamentului, era maximum de creativitate. Tot atunci, la femei, singurul tatuaj la modă era aluniţa “movă”, dar pentru asta trebuia să ai neapărat tarabă de flori în piaţă la Chirigiu sau să le ai cu bobii, tarotul şi ghiocul…

Abia după 90′, când au apărut şi primele tatuaje mai elaborate, a început să mă obsedeze ideea, însă pur şi simplu nu mă puteam hotărî. Nu puteam să-mi fac orice aiureală, trebuia să fie ceva care să mă reprezinte, altfel ce rost avea? Şi pentru că, în familie, nu am găsit susţinere de niciun fel, m-am decis să mă consult cu outsiderii. Am apelat la o prietenă care avea deja tatuaj, aşa că, speram eu, nimerisem bine.

Fetiţă, m-am hotărât, îmi fac tatuaj! Dar nu ştiu ce şi mai ales unde…

Eşti sigură-sigură? Că, uite, eu am început să regret că m-am tatuat.

De ce? Îmi amintesc că erai în al nouălea cer, acum trei ani, când ţi l-ai băgat pe Costi al tău pe sub piele…

Da, şi am rămas cu el, cu tatuajul adică… Acum sunt deja la al treilea Costi, şi fiecare ştie că pentru el l-am făcut! Sunt blestemată să-mi caut Costici toată viaţa…

Eu n-am de gând să-mi tatuez nume…

Atunci e bine, ai multe variante: animale, îngeri, simboluri cabalistice, ideograme chinezeşti, citate în latină…

Stai uşor, că şi aici e o problemă! Dacă-mi fac, să zicem, un fluture, şi peste câţiva ani iau proporţii, nu mă trezesc cu ditamai… dirijabilul pe mine? Calul o să devină vacă, iar delfinul, orcă… Şi, în plus, nu mă reprezintă… Cel mult, bichonul meu, dar şi ăla riscă să se transforme în ditamai mioriticul. Nu, exclus!

Păi atunci bagă un citat inspiraţional ceva!

Daaaa, o să-mi tatuez un proverb în malgaşă sau CNP-ul în sanscrită…

Au trecut anii şi eu tot ne-însemnată am rămas. Prietena mea, care între timp şi-a urmat soarta şi s-a măritat cu unul dintre Costicii ei, şi acum mă zgândăreşte pe tema asta.

Vezi, fetiţă, când ţi-am zis eu să-ţi faci tatuaj, n-ai vrut. Acum ai rămas cu regretul…

Păi ce mă-sa voiai tu să-mi fac? Pisicuţe, iepuraşi, steluţe? Acu’ ce făceam cu ele?

Da, mă, ai dreptate! N-ai mai fi putut lucra la SRI, la Antitero, sau la vreo bancă, pe un salariu baban. Dar ce să vezi… că nu lucrezi!

Ia te uită cine vorbeşte! Singura descendentă în viaţă a lui Otzi, omul gheţurilor! Câte tatuaje ai? 60?! Că străbunu’ tău avea doar 57… Semănaţi de minune, deşi, trebuie să recunosc, în 5.000 de ani ai evoluat ceva, tu ai tatuaje color.

Hai, gata, că ne certăm aiurea! Dar eu tot susţin că ai fi putut să-ţi faci unul, dacă ţi-ai dorit atât. Măcar nişte ideograme… ca ale lui Nicki Minaj.

Mda… Ar fi fost de senzaţie. Păi, fetiţă, tu văzuşi că ăştia nu sunt în stare să scrie patru cuvinte în limba maternă fără să greşească?! Mai ştii tatuajul ăla al lui Velea: “Dumnezeu e, (virgulă) cu mine”? Şi tu vrei să-mi tatuez ideograme? Sunt doar 50.000… Cum verific eu ce-mi scrie ăla pe spinare? Cu Google translate? Şi pe urmă să mă mir de ce mă iau chinezii la omor în Dragonul Roşu?

Atunci tatuează-ţi o rugăciune în sanscrită, ca Angelina Jolie…

Tu crezi că eu sunt superstar şi că fac voluntariat în Africa de Sud? Eu sunt o amărâtă care merge cu metroul şi pe care n-o cunosc nici vecinii de bloc! Poate să-mi tatuez vreo reţetă de poale-n brâu.

Da, trebuie să-ţi găseşti ceva care te reprezintă, ceva care să nu se demodeze pe măsură ce înaintezi în vârstă, cum să-ţi zic eu…

Ţinând cont de faptul că am cam trecut de jumătatea vieţii, că stau prost cu nervii şi cu viaţa socială, că sunt sedentară, că scârţâi din toate încheieturile şi că, în ultima vreme, sunt mai preocupată de boli decât de concedii, cam ce-mi sugerezi tu?

Sovata forever?

 

Credit foto: 1music.ro

Anunțuri

59 de comentarii

  1. 😀 Daca numai asa „Dumnezeu e, cu mine”, apoi e musai sa ma tatuez si eu. Vai de toti aia care vor pleca pe lumea ailalta netatuati… 😀 Si daca nu ma voi hotari prea curand, indraznesc sa sper ca, atunci cand voi fi gata sa dau ortu’ popii, familia mea, pe langa impartasanie, imi va asigura viata de apoi printr-un tatuaj… de rasunet. 😀
    P.S. Iertare!!! Sunt doar invidioasa pe tatuajele alea mici si delicate. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Da, dar, in plus, nu mai apuc sa-l vad terminat… Am batut eu campii pana acu’, da’ uite ce idee buna mi-a venit: „Io sunt luminita de la capatul tunelului”! V-am spart pe toti. 😀
        P.S. Inca o data imi cer iertare. Primavara e de vina ca am inceput sa zburd pe campii… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Probabil ca exista pe undeva, in lumea asta mare, unul care s-a tatuat cu „Eu sunt tunelu'”. Si probabil ca-l cheama Nelu. 🙂 Nu mai ramane decat sa va gasiti unul pe altul… Si cand o fi, va cautam noi! :)))

        Apreciază

  2. Cu ceva ani in urma cand incepuse in forta moda tatuajelor, il tachinam pe sotul meu ca la implinirea varstei de juma’ de secol, sa ne tatuam pe cate o fesa ( el stanga si eu dreapta) nici mai mult, nici mai putin decat…Yin și Yang 🙂 Mai am cateva luni pana la termenul limita, dar el a inceput sa dea inapoi… asa ca parca vad ca raman cu regretu’ 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Fetita, eu am deja desenul,dorinta exista de vro’ doojdeani ashea, asadar ne bagam la o bataie cu ace? Ramane sa ma mai hotarasc unde anume il bat, ca fie il vreau pe spate, fie pe picior, fie pe mana, fie si ….tot nebatuta am ramas 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pana acum, nu mi-am facut niciun tatuaj, pentru ca am considerat ca numele asta, Sisi, ma reprezinta cel mai bine… Da’ daca ai tu o reteta buna de poale-n brau, cu multe virgule, ;D nu m-as da inapoi… de la mancat. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pe vremurile acelea bolşevice mai răsărea câte un tanc sovietic pe câte un antebraţ, accidente de la beţii în uniforme. Mă gândeam că ar merge o capsulă spaţială, poate prinzi cu ea, peste ani, vreun bilet la un dus pe Marte, dacă pe aici se împute treaba rău de tot! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ok singura „nebunie”(pe la vreo 26 de ani): O pereche de gauri in plus in urechi😂 mi-am dorit dar mi-era frică sa merg la un magazin, asa ca mi le-a facut o prietena asistoantă…cu acul cel mai mare…la o ureche a nimerit cartilajul urechii…si acum ma pufneste râsul când ma gandesc, pusese aia cotul in umarul meu si dă-i si-mpinge acul că se-n-țepenise-n cartilaj😂 când a terminat era albă la față si-a zis „bagă-ti cerceii că eu tre sa ma intind putin”😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

    • Kya, am lesinat de doua ori inainte de a termina ce-ai scris. :)) Nu de alta, dar mi-am amintit si de cele trei randuri de gauri din urechi pe care mi le-am facut eu. Toate in acelasi loc, fiindca mi se tot astupau. 😀

      Apreciază

    • In general, in serviciile secrete nu trebuie sa ai pe corp semne recognoscibile, ideea e sa iesi cat mai putin in evidenta. Si mai sunt si alte discriminari, de exemplu de varsta si de inaltime.
      Cat despre banci, cred ca tatuajele nu se potrivesc cu targetul. Si nici cu tinuta. Bancherii nu accepta ca angajatilor sa li se iteasca de sub gulerul camasii vreun balaur si nici sa-si intampine clientii cu piercinguri in nas, limba, urechi si sprancene. Ca atare, cand iti alegi tatuajul, iti alegi si viitorul. :))

      Apreciat de 1 persoană

      • Corect. Numai că dacă întrebi un psiholog (adevărat, nu din ăștia făcuți la apelul de seară) îți va spune că tatuajele și automutilarea sunt strâns legate de tulburarile de comportament și psihotismul (a se consulta chestionarul Eysenk). Serviciile secrete, armata, chiar și bancherii au în prezent psihologi care pe lângă cele scrise de tine, știu câte ceva și despre profilul psihologic și tulburările de personalitate de tip impulsiv, pasiv și flegamtic ori exploziv… Foarte bun subiectul, numai că tineretul îl tratează așa după cum vedem…

        Apreciat de 1 persoană

  7. Nu ma voi tatua niciodata, intrucat singurul tatuaj care imi pare superb si pe care mi-ar placea sa-l am m-ar plasa intr-un conflict sever cu legea. Acel simbol e interzis prin lege. 🙂 Dar mi se pare cel mai fain din toate insemnele pe care le-am vazut vreodata. Mare pacat pentru ceea ce semnifica.

    Apreciat de 1 persoană

  8. E musai frate sa ai tatuaje ca esti mai jmeker la o virsta dar cind ajungi la 45 ani incepi sa te plictisesti de el. Asa ca poti sa faci din ala care se ia dupa mai multe dusuri. Daca vrei sa te tina mai mult te speli mai rar. Nu?

    Apreciat de 1 persoană

  9. Multzumesc Domnului,ca pâna azi nu am tatuat pe corp nici macar un pct.desi El m-a trecut chiar prin locuri în care acestea sunt aproape inevitabil de acceptat,înând cont de „anturaj”.
    Totusi un mic pct,am pe piciorul stg,facut de El …,iar un altul tainic,ascuns în inima,imperceptibil simturilor simple,scris de El cu „tush special,si f.f. scump,de nepretuit „…:)

    Apreciat de 1 persoană

  10. Era vorba de vulturul nazist cu aripile intinse si zvastica in gheare, de deasupra buzunarului drept de la piept, al uniformelor Wehrmacht. Mi se pare tare impozant. Nu sunt nicidecum adeptul ideologiei naziste, dar uniformele, castile, drapelul (varianta Kriegsmarine) si toate insemnele mi se par cele mai superbe dintre toate uniformele si insemnele din cate am vazut pana acum. Si nu sunt singurul de parerea asta. Chiar si americanii au recunoscut chestia asta. Am vazut la politistii italieni un insemn, tot deasupra buzunarului drept, care privit de la distanta pare vulturul nazist cu acelesi cerc al zvasticii in gheare, doar ca apare intors cu susul in jos. Nu cred sa fie o coincidenta intamplatoare, ci mai curand cred ca si lor le-au placut uniformele si insemnele naziste si s-au inspirat putin. :))))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s