Nefastul ∞ martie al lui Gigel

Gigel e foarte emoţionat. Astăzi e Ziua internaţională a femeii şi a pregătit cu mult timp înainte o surpriză pentru mămicuţa lui. Doamna, la şcoală, i-a învăţat că ziua asta e sărbătorită anual pe 8 martie şi e ceva despre nu ştiu ce realizări ale femeilor, dar are legătură şi cu violenţa şi… a mai zis ea un cuvânt, parcă dis… discriminare sau discreditare. Nu ştie el ce-nseamnă, da‘ o să-i facă praf la Spânzurătoarea cu el pă dobitocii de la el din clasă.

Gigel a muncit din greu toată săptămâna să-i facă mămicuţei lui o felicitare origami: a colorat, a decupat şi a bricolat ore în şir, dar a făcut totul din dragoste infinită pentru cea care i-a dat viaţă. A reuşit chiar să execute o ikebana din ghiveciul cu ardei iuţi al lui tăticu’, în care a înfipt artistic trei zambile furate din faţa blocului, că şi-aşa le pişau javrele maidaneze ale lu’ ăla de la etaju’ trei. După aia l-a usturat curişoru’ trei zile, că ăia erau ardeii lu’ tac–su pentru ciorba de burtă, da’ a meritat efortu’.

De ziua mămicuţei lui, Gigel s-a trezit extrem de agitat, dis-de-dimineaţă, şi-a făcut chiar şi freza şi şi-a mâncat fără să crâcnească iaurţelul cu bifidus şi cerealele fără gluten, după care şi-a mai verificat o dată jegul de sub unghiuţe (era în limite admise), şi-a netezit pijămăluţa cu pokemoni şi s-a pus pe aşteptat. Când a auzit mişcare, a început să cânte cu aplomb cântecelul special pregătit pentru mămicuţa lui. Din păcate, era tăticu’… Lui Gigel i s-a pus un nod în gât şi s-a oprit din cântat, privind întrebător spre capul familiei. Tăticu’ i-a explicat că mămica a trebuit să plece cu noaptea-n cap, că avea programare la coafor şi la cosmetică, doar era ziua ei şi trebuia să se facă frumoasă. Gigel a plecat dezamăgit la şcoală, dar nu i-a prins rău, că acolo a mai repetat de vreo 50 de ori cântecelul pe care-l pregătise pentru mămica lui iubită. În plus, doamna învăţătoare l-a ajutat să scrie pe felicitare Pour ta fête maman chérie je t’apporte bouquet fleuri, deşi Gigel ar fi preferat să-i facă o declaraţie în limba lui Suleyman Magnificu’, doar mămica lui se uită la Kanal D, nu la TV5.

Ajuns acasă, Gigel s-a pus pe aşteptat. Pentru prima oară în viaţa lui, n-a deschis tableta şi a uitat cu desăvârşire de Warcraft. Privea cu disperare spre zambilele din ikebana, care începuseră să se cocoşeze. Pe la 8 seara, deja îi cădea capul de oboseală şi chiar a aţipit câteva minute, strângând felicitarea la piept. Între timp, a venit şi tăticu’ acasă. Până atunci, se cinstise cu băieţii, ca în fiecare zi, însă de data asta băuse în cinstea mămicii. Răpus de oboseală şi de emoţie, Gigel a început să plângă. Tăticu‘ i-a promis solemn că, dacă nu tace, o să-i bage ikebana aia cu ardei iute acolo unde-l ustură mai tare, aşa că s-a liniştit ca prin farmec. Singurul semn că plânsese erau cele două şiraguri de muci uscate deasupra buzei. Până atunci, nu ştiuse că au un gust aşa de bun…

La miezul nopţii, ca prin vis, Gigel a auzit zgomot în hol. Era mămica! Nu înţelegea ce-i trebuia atâta timp să bage cheia-n uşă… Tăticu’ i-a făcut semn să rămână acolo şi s-a dus să-i deschidă. Frisonând tot şi cu inima cât un purice, Gigel s-a conformat. Probabil tăticu’ a vrut s-o felicite el primul…

— De unde vii la ora asta, fă nemernico?

— Tu nu ştii de unde vin? Am fost cu fetele…

— Care fete, stricato?! Alea sunt toate nişte vagaboande, la fel ca tine…

— Bă beţivanule! O dată pe an e Ziua femeii, o dată pe an îmi permit şi eu să întârzii la un spectacol şi la un pahar de…

— Ce spectacol, depravato? V-aţi dus la striptease, să se frece de voi pachetele alea de muşchi date cu vaselină. Că tu de gigolo d-ăştia ai nevoie, când ai bărbat şi copil acasă!

— Da, mă! Să ştii că am nevoie, mai vreau să văd din când în când şi câte-un bărbat adevărat, că sunt sătulă să stau zilnic cu un beţiv isteric şi cu un fătălău care face origami şi ikebana!

Jap-jap! s-au auzit răsunând două palme, iar mămica a căzut inconştientă în mijlocul holului, în timp ce tăticu’ o articula în continuare, urlând “curvă nemernică”. Nemaisuportând tensiunea aşteptării, Gigel şi-a făcut apariţia, cântând fericit din toţi rărunchii:

De ziua, ta, mămicooooo, în dar ţi-am adus inimaaaaaaa

Şi crede-mă, mămicooooo, un dar mai frumos nu se puteaaaaaaa!