Una dintre sintagmele care mi-au pus creierii pe moaţe în copilărie a fost aia cu “veşnicia s-a născut la sat”. N-o înţelegeam şi pace! Au trecut mai bine de treizeci de ani până mi s-a destupat mintea, dar era prea târziu, veşnicia plecase la muncă în Italia! Satul copilăriei mele, ăla tradiţional românesc, care a tezaurizat o mulţime de valori spirituale morale şi culturale, nu mai e ce-a fost. Trecut printr-un amplu proces de urbanizare şi de buticizare, s-a transformat peste noapte într-o periferie de oraş, cu toate avantajele şi dezavantajele pe care le implică “civilizaţia”. S-au pierdut tradiţii, obiceiurile s-au dus pe pustii… E clar, satul nu mai trăieşte în jariştea cosmică a lui Blaga, ci la Muzeul Ţăranului Român. Sigur, progresul era ineluctabil, doar nu erau să rămână bieţii oameni, în secolul XXI, cu privata în curte, cu LCD-ul pe laviţă şi fără geamuri termopane la casele din paiantă doar aşa, fiindcă vreau eu să experimentez traiul arhaic în concediu! Un lucru totuşi a rămas neschimbat, şi asta mă bucură nespus: gura lumii.
Locul copilăriei mele, cu mâna pe inimă v-o zic, e raiul pe Pământ, atâta frumuseţe aproape că-ţi taie respiraţia. Numai că, la ţară, e greu să fii femeie. Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, acolo naşterea unei fetiţe încă mai este întâmpinată cu tradiţionala urare: “Lasă, să-ţi trăiască!”. Aşadar, dacă supravieţuieşti, singura ta şansă e să te ducă mintea şi să o tuleşti la facultate, altfel, dacă nu te-ai măritat până la 25 de ani (cel târziu!), nu te mai ia nici dracu’… Dacă, prin absurd, te ia, adeseori e şi mai nasol… Un singur lucru e însă mai crunt decât să fii fată bătrână la înaintata vârstă de un sfert de secol: să fumezi dacă ai cifra 2 în faţă la CNP.
Dat fiind că nu-mi petreceam la ţară decât vacanţele, nu m-am ferit niciodată să mă afişez cu ţigara, iar asta mi-a asigurat un renume prost, care mă însoţeşte şi în ziua de azi. Cumva, nu ştiu cum, reuşisem s-o învăţ la rele şi pe una dintre prietenele mele de prin vecini. Până ne-a prins taică-său, nea Costică al lu’ Cadin, fie-i tărâna uşoară!
— Margareto, tuz dumnezeii mă-tii, ce faci, fă, bei tutun?
— Nea Costică, să vedeţi, îmi ţinea mie ţigara…
— Oano, şi tu ce cauţi, mă, p-aci, să-i ţii p-ăştia din treabă?!
— Ştiţi, ne-am gândit să mergem la discotecă, mai târziu…
— Păi sigur, vouă vă arde de hăndrălăi, în loc să puneţi mâna la muncă! Margareto, ia treci, fă, şi mulge vaca până nu-ţi bag ţigara aia în cur, ca să prinzi viteză!
În cele din urmă, ne-am dus… Pe vremea aia, discoteca se ţinea într-o şandrama, denumită pretenţios salonul La Berbecioaia, iar înainte de asta, era hora, pentru ăi “bătrâni”. În fiecare duminică, se dansa pe ritmuri populare, dar fără ţinuta de rigoare. Se dansa în civil, cum ar veni, fiecare cu paietele, lurexul, baticul şi gumarii aferenţi. Apoi, mamele rămâneau în incintă, fiindcă nu se cădea să-şi lase odraslele singure la discotecă. În timp ce fetele, înfierbântate de dans, ieşeau puţin afară cu băieţii, să se răcorească în boscheţi, mamele crănţăneau seminţe şi, discret, cu mâna la gură, disecau de la a la z tot ce mişca pe lângă ele.
Deşi eu şi amica mea n-am dansat, cumva am fost senzaţia serii. Multă vreme n-am înţeles de ce era toată lumea cu ochii pironiţi pe mine…
— Margareto, ia uită-te, mă, da’ pe şest, am ceva? Sunt mânjită pe faţă, îmi curg balele sau am fermoarul deschis la nădragi?
— Fato, n-ai nimic… da’ am io o bănuială. Tu ştii de ce se uită astea la tine aşa? Că fumezi, fatoooooo! Ahahahahahaha!
Ce nu ştiam eu atunci era că, la ţară, fumatul era (şi încă este) considerat cel mai infam obicei, dacă eşti femeie. Puteai să faci orice, inclusiv cinci copii din flori cu douăzeci de bărbaţi diferiţi, dar să fumezi era ex-clus! Şi de parcă n-ar fi fost de ajuns, într-un gest teribilist, a doua zi am luat-o pe Margareta după mine la bufetul local şi i-am făcut cinste cu un florio. Ehe, a fost de ajuns să treacă pe lângă noi doi cunoscuţi, că, până seara, ştia tot satul că Oana, aia a lu’ tanti Anica a lu’ Constantin Pantazi, era beată-moartă la bufet, cu ţigara-n gură. Şi unde pui că a stricat-o şi p-a lu’ nea Costică!
Pe această cale, aş dori să-i cer scuze prietenei mele Margareta, care, după acest incident, a reuşit să se mărite abia peste zece ani şi doar într-un sat aflat la treizeci de kilometri distanţă. Şi aş mai vrea să le mulţumesc şi puţinilor mei prieteni de acolo care, în pofida prostului meu renume, îndrăznesc să mă viziteze înainte de căderea serii. După cum vedeţi, de gura lumii, respectiv a satului, nu te scapă decât pământul. Odată catalogat, aşa ţi se duce buhul. Ca dovadă, şi acum, după douăzeci şi ceva de ani, dacă mă invită careva în vizită, nu mi se oferă cafea, ci sunt întrebată direct: “Nu bei o ţuică?”.
Eu zic că ești de vină. Categoric ai venit pe lume cu stângu. Te-ai născut fată! 🙂 No, nu-i bai, amu… a fi cumva că n-o fo să nu fie. :)))) Fain articol! Și celelalte este frumoase deci… am vrut pentru ca să spun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! 🙂 Noroc totusi ca m-am nascut la oras… desi nici aici nu e usor. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No. Atunci e bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) la mine e lumea mai civilizată, poți să înjuri, să faci ce vrei tu, numa să te puie sfântu să mergi cu nădragii (blugi) rupți că se chiorăsc toți si te-ntreabă de prin ce boscheți vii și cine te-a băgat acolo :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) Cu toate astea, maine m-as muta acolo, iubesc „tarica” mea.
ApreciazăApreciază
:)) eheeee, vrei să fii vedetă-n sat înseamnă. Nu-i rău, toate încep de jos 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact asa zic si io! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Țuică fiartă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit undeva că bărbații evrei, cei credincioși, mulțumesc în rugăciune în fiecare zi lui Dumnezeu, că nu s-au născut femeie. Am văzut un documentar din India unde unii feți de sex feminini sunt uciși și îngropați în tinda casei. Undeva într-o regiune din India, nu mai știu unde. Deci la noi tăt îi ceva mai bine. Nu-i așa grav.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, Smaranda, comparativ cu ce ai spus, la noi îi bini di tăt! Și-ar mai fi o mulțime de exemple, dar zic să nu mă pornesc, fiindcă va trebui să schimb mottoul blogului…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că bârfa la sat e la fel ca cea la bloc, și vecinii de scară îți pot pune cu ușurință etichetă. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da! Numai ca la mine in bloc s-a produs o migratie in masa si nu prea ne mai cunoastem intre noi. In plus, astia mai tineri au si alte ocupatii in afara de monitorizarea video (a.k.a. vizorul usii); cum s-ar zice, fiecare e cu a ma-sii. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, la mine sunt majoritatea la a cincea tinereţe, bătrâni și neliniştiţi. 👻
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi tu cu Florio? Mvaiii, da’ se poate? Noi, fetele de la oraş merse la bunici în vacanţe, ne ţucam cu Giulia de frăguţe în spatele şcolii. Trimiteam copiii din sat să ne cumpere că noi, vezi Doamne, nu riscam să ne afle satul. Uitam că ne întorceam mâzgălite pe la gură de cât de natural era lichiorul ăla şi râdeam ca apucatele. Mno, degeaba spuneam că „noi să bem?? Noi? Fiţi serioşi, hâc, noi suntem fete serioase”. În curtea şcolii era şi cimitirul, ne duceam pe scări şi conservam sufletele celor duşi cu fumul de ţigară că ăia sigur nu ne spuneam.
Despre mine şi alte colege de Giulia şi PallMall se spunea în sat că suntem tare cuminţi. Numai noi ştim cât îi ameninţam pe ăia mici că dacă scot o vorbă la bunici, dracu’-i al lor 😀
A rămas satu’ cu impresie bună. Că de când nu mă mai ascund ca să pip, n-am mai fost. Am ratat ocazia să vadă ce-am ajuns…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 😀 😀 Eu n-am ajuns prea bine, noroc ca am deja faima proasta, asa ca pot sa ma duc linistita…
P.S. Pacat ca nu se pot da mai multe stelute si la raspunsuri, ca ti-as da fara numar! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi şi florio (☺☺☺ ce vremuri!), şi țigări, şi şuetă… Păcate grave în ochii opiniei publice… Gura lumii nici pământul n-o astupa/astupă. Iar răcorirea în boscheți – o, tempora! – m-a trimis direct în alt univers. Mai întoarce, Doamne, roata! Sau „când aveam vreo şaisprezece ani…” etc. Plus nostalgiile aferente.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma gandeam eu ca unii dintre noi o sa viseze cu ochii deschisi… Exact, ce vreeeemuri! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aaaa, dacă e și hiartă… e bine venită. :))) Țuica, nu tu. Cât despre distracțiile la sat, am apucat și eu ceva, nițel mai emancipat. Dar tot discotecă se numea, numai că era fără părinți. Am niște pățanii, demne de pus pe blog. Norocul meu a fost că renumele meu era intact, eu eram fata de la oraș care se distra în weekenduri și în vacanțele de vară. Rudele mele de acolo trăgeau ponoasele, eu eram deja în oraș. Curios, eu eram singura nefumătoare din gașcă. Eram pasăre rară! :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fata cuminte, de la oras, nefumatoare… Nu te-a cerut niciunul de pe-acolo? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, că eram prea șui să mă gândesc la mărițiș. În schimb, am pus pe jar niște băieți. Da’ zăluda de mine, doar să danseze și să se distreze îi mergea capu’. Atât. 😜
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai de mine! Te pomeneşti că tre să-ţi dau „unfriend” pe FB?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai bine-mi dai o tuica! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, sincer, sa pot fuma, am corupt si matusa si verisoara, de nu stiau mama si mam`mare ce dragoste mare ma apucase brusc de neamuri. Vai de mine a fost cand a descoperit motivul, tigarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei poftim! Alt element! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dai un Florio, iti povestesc mai multe. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dau! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, Oana, daca ai sti tu ce imi doresc eu mai mult si mai mult… Vrrrrreau sa fiu vazuta cu tine la „taricaaaaaa”!!! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt deja cu bagajul la usaaaa! 😀
ApreciazăApreciază
Lasă Oana… lumea vorbeşte mult şi prost. Şi ştiu că ţie nu îţi pasă că ei te ştiu doar ca pe acea „Oana care fumează”. Dacă ‘or ateriza respectivii la oraş, s-ar lua de toţi copchiii care fumează pe la toate colţurile? :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact, chiar imi place sa am asa o faima de fata rea… Cel putin ma lasa lumea in pace! 🙂
La oras nu se aplica regula… Sunt prea multi fumatori pe metrul patrat. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io nu beu, nu fumez, nu-s nici măritată da” dansez de rup. Mă rog, mai rup şi altele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu s-ar putea sa ai o sansa la tara… :))))))
ApreciazăApreciază
Am vizitat mai demult M.Ț.R.
Nu știu cât poți regăsi acolo satul adevărat, e mai degrabă o poveste onirică. O lume autentică, însă distorsionată printr-o lentilă bizară.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si asta e adevarat, Nautilus… Nici satul copilariei mele nu mai exista de mult, in locul lui a aparut imaginea distorsionata a… orasului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Și mie mi se dă de băut, chiar de către persoane abia cunoscute. Din cauză că am obrajii roșii și par aproape mereu un pic năuc, oamenii mă cred familiarizat deplin cu alcoolul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, e aproape miezul noptii si eu rad nepermis de tare… Iarta-ma, dar ai fost teribil! 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E de bine. ”O zi în care nu ai râs este o zi pierdută”, măcar ai râs pe finalul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oanooo, daca te consoleaza cu ceva, si pe mine ma intreaba câte-o coţohârlă daca vreau o tuica 🙂 Bată-te norocul de fata!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai ce sa mai zic decat… hai noroc! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hâc! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu la tara nu stiu cum e obiceiul, dar te invit la o tigara, fosta fumoatoare intelegatoare ce sunt si la un pahar de vin bun. Culmea, romanesc, ca asa sunt eu, cu radacini bahice autohtone. Si zau ca nu m-as rusina cu tine. M-as lauda 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ajuta! Deja sunt in drum spre aeroport! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai ca pun si de cafea 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ehei dragilor, satul este parfum…, mai nou, barfa s-a mutat la TV. M-ai trimis inapoi in timp Oana. Eu m-am nascut si am crescut la tara si mi-am dorit sa vin la oras. Obiceiul fumatului l-am dobandit la oras. Acum, as vrea la tara, chiar daca tara nu mai este ce-a fost…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nina, așa cum spuneam și mai devreme, și eu aș vrea la țară, în clipa asta aș pleca… Din păcate, nu sunt rentieră și nici n-am câștigat la loto (încă). 😊
ApreciazăApreciază
Bine că nu-ți ieșea vorba că te rujezi și te văpsești prea mult, că și fardatul e (era) aprig criticat pe la țară. Sau că umbli în pantaloni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apai, Petru, nici pentru asta nu bag mana-n foc… 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Cam toată lumea are dreptate aici. Însă habar n-aveți ce revoluție se va declanșa în rândul babetelor, dacă o femeie îndrăznește să facă plajă!… seara lasă toate serialele turcești și fac o clacă pe subiectul cu pricina de le apucă și miezul nopții. Ba mai continuă să vorbească și singure pe drum, dimineața!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmmm, cum de mi-a scapat? Coreeect, si asta e un motiv de top ten „Asa nu!”. Cu putin efort, cred ca scoatem si un ghid de comportament pentru zonele rurale. 😀
ApreciazăApreciază
Nu le e dat multora sa vada dincolo de cuvinte,aparente,în spatele carora sta ascuns un suflet nobil,purtator de autentice valori spirituale. Umilinta,suferinta si zdrobirea,scoate în evidenta,valorile autentice ale IUBIRII AUTENTICE ETERNE ce curge lin din „întelepciunea care vine de sus”.În ciuda exprimarii utilizate,(expres scrise cinic si vulgar,pentru a testa cititorul) personal vad în profunzimea fiintei tale,o frumusete nobila,cinstita,sincera,a unei femei ascunsa,sub masca exprimarii,de care m-am îndragostit la prima vedere.Îti doresc mult succes si fericire deplina în MISIUNEA ÎNCREDINTATA.Te-am iubit de la început si te voi iubi mereu asa cum esti …femeie.:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai de mine, Iosif, așa un compliment… Cuvintele tale mă onorează, mă faci să mă fâstâcesc. 😊 Sper să nu te dezamăgesc de acum încolo…
ApreciazăApreciază
Facând abstractie de IQ elevat,al cuvintelor,prin care-ti exprimi rationamentul si sentimentele,calitatile si trasaturile delicate perceptibile aparent,vizibile,vorbesc despre persoana ta,creionându-ti o naturalete,sensibilitate,finete,bunatate,modestie si frumusete unica ,de prezenta careia,oriunde în lume,m-as simti onorat si, – desi nu-mi sta în caracter – chiar mândru .:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wow! Nu cred, nu sunt eu asta! 😇 Pe de altă parte, așa un „review” flatant îmi ridică substanțial moralul. Dacă o să scriu vreodată o carte, se pare că am deja prefața, Iosif. 😃
ApreciazăApreciază
Hmmm
„E clar, satul nu mai trăieşte în jariştea cosmică a lui Blaga, ci la Muzeul Ţăranului Român.”
JÁRIŞTE s.f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p.ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetaţie lemnoasă. – Jar1 + suf. -işte.
Ma tem ca dincontra, taman acolo traieste.
PS
Tot respectul pentru diacritice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ricochet, mulțumesc pentru observație! Da, știu, nu numai cuvântul, ci și despre ce e vorba în propoziție. 😊 Dar nu e cazul acum să discutăm aici de tema baudleriană a morții ascunse în lucruri & stuff… Ideea, în mod voit forțată, era că satul românesc a murit de tot… Altfel, cu toții trăim într-o jariște. Una terestră.
P.S. Îți mulțumesc că ai comentat și te mai aștept pe aici! 😊
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Ooooooo da! Eu nu am practicat astfel de sporturi extreme la mine la tara, ca era clar ca sunt ultima depravata :)) Poate ca am gresit, ca asa si-ar fi explicat si babele de ce „o fata frumoasa ca mine nu o vrea niciunul”. Da, da…este citat! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) Eu era cat pe ce sa-l gasesc… Din pacate, in final nu m-a vrut, cica fumez si el n-are bani sa ma intretina. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai rar gasesc pe internet un articol despre Alunis 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si uite-asa ai ajuns la mine, rux! 🙂 Nu stiu tu, dar eu iubesc locul ala mult, mult de tot…
ApreciazăApreciază